Inițiat de deputați PSD, minorități, cu termen de avizare 21.03.2025, proiectul a primit aviz nefavorabil 

CES a avizat nefavorabil acest proiect de act normativ, cu următoarea motivare: 

CES și-a motivat avizul nefavorabil prin mai multe argumente principale: 

• Legea sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002 prevede deja posibilitatea internării nevoluntare a persoanelor, inclusiv a consumatorilor de droguri, atunci când viața acestora este în pericol. În cazul minorilor, internarea nevoluntară este posibilă cu acordul părinților. CES consideră că măsura internării nevoluntare ar trebui să fie luată doar în cazuri limitativ prevăzute de lege și cu respectarea unor proceduri medicale proporționale.    

• Derogarea de la art. 533 din Legea nr. 487/2002 ridică probleme de constituționalitate și de compatibilitate cu principiile drepturilor omului, având în vedere că internarea nevoluntară este o măsură extremă care trebuie justificată clar și reglementată strict.    

• Lipsa unor criterii clare și obiective pentru internarea nevoluntară ar putea genera abuzuri și ar afecta securitatea juridică a persoanelor vizate. 

• Internarea nevoluntară ar trebui să vizeze doar pacienții cu o afecțiune severă, nu toți consumatorii, iar legea stabilește deja cine poate solicita internarea, unde se poate interna și cine poate hotărî asupra internării. Propunerea legislativă nu clarifică distincția dintre consumator și pacient, ceea ce ar putea duce la aplicarea disproporționată a măsurilor coercitive.    

• Criteriile prezentate în propunerea legislativă sunt formulate vag, fiind necesară o definire mai precisă a unor termeni precum „capacitatea psihică de a înțelege” sau „tulburare psihică gravă”, pentru a evita abuzurile și interpretările subiective.    

• Tratamentul dependenței este în prezent orientat spre asistență voluntară și programe comunitare, iar internarea forțată ar putea descuraja consumatorii să ceară ajutor de bunăvoie, agravând problema în loc să o rezolve. Internarea nevoluntară ar trebui să fie ultima soluție, aplicabilă doar în cazuri grave și după eșecul altor forme de sprijin.    

• Implementarea măsurii propuse ridică probleme logistice și de infrastructură, deoarece nu există în prezent centre specializate pentru tratamentul obligatoriu al dependenței de droguri în sistemul public, iar spitalele de psihiatrie nu dispun întotdeauna de secții adecvate pentru astfel de internări.    

• Internarea forțată pentru o perioadă scurtă ar genera costuri semnificative, fără beneficii reale pe termen lung, și ar crește riscul de supradoză la externare. De asemenea, există riscul suprasolicitării personalului medical și al compromiterii siguranței acestuia și a celorlalți pacienți.    

• Din punct de vedere al tehnicii legislative, două dintre situațiile propuse se suprapun în proporție de aproximativ 90% cu dispozițiile art. 54 din Legea nr. 487/2022.    

• Legea nr. 143/2000 face referire la „consumator” și „consumator dependent”, dar propunerea legislativă utilizează și termenul „pacient” fără a face distincție clară între acești termeni. 

Inițiat de senatori și deputați PNL, PSD și UDMR, cu termen de avizare 25.03.2025, proiectul a fost supus procedurii de avizare, primind un aviz nefavorabil 

CES a avizat nefavorabil acest proiect de act normativ, cu următoarea motivație: 

• Lipsa consultării cu organizațiile relevante: Inițiatorii propunerii legislative menționează necesitatea consultării Consiliului Național al Dizabilității din România (CNDR), dar consultările nu au avut loc, iar organizațiile relevante nu au fost consultate.    

• Suprapunerea și extinderea nejustificată a competențelor: CES constată o suprapunere și o extindere nejustificată a competențelor anumitor instituții, precum și neconcordanțe cu legislația în vigoare. Deși inițiatorii își propun să sprijine persoanele cu dizabilități, inițiativa legislativă introduce prevederi care generează o supralegiferare și o extindere nejustificată a atribuțiilor Comisiei de evaluare, a Comisiei pentru Protecția Copilului și a Instituției Prefectului. Se creează suprapuneri nejustificate cu atribuțiile deja reglementate ale Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) și ale Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS), afectând claritatea și coerența procesului de acordare a drepturilor sociale.    

• Îngreunarea birocratică a procesului de acordare a beneficiilor: Propunerea legislativă îngreunează birocratic procesul de acordare a beneficiilor derivate din acordarea Certificatului de handicap, prin obligativitatea de a prezenta celor două comisii cereri suplimentare inutile și redundante.    

• Deficiențe în formularea textului: Formularea textului, în special în ceea ce privește beneficiarul copil cu handicap, este deficitară și neadaptată legislației în vigoare. Termenul de „aparținător al copilului” nu este utilizat în textele legale din domeniul drepturilor copilului, ci cel de „reprezentant legal al copilului”.    

• Neconcordanțe cu Legea nr. 448/2006: Conform Legii nr. 448/2006, dreptul la asistență socială sub formă de prestații sociale se acordă automat persoanelor care dețin un certificat de încadrare în grad de handicap, fără a fi necesară depunerea unei cereri de plată, cu excepția situației în care persoana nu dorește să beneficieze de aceste prestații.    

• Necesitatea sprijinirii medicilor de familie: În locul unor prevederi care generează confuzii și suprapuneri de competențe, CES consideră că este necesară introducerea unor măsuri legislative care să sprijine medicii de familie în recomandarea pacienților pentru încadrarea în grad de handicap, abilitându-i să orienteze pacienții către DGASPC pentru un proces de evaluare eficient și accesibil.    

• Lipsa de informare a inițiatorilor: CES constată o lipsă de informare a inițiatorilor în privința rolului și a modului de funcționare al Comisiei de Protecție a Copilului în procesul de evaluare a handicapului, precum și a modului în care se realizează efectiv evaluarea și apoi accesul copiilor la beneficii și servicii sociale.    

• Informații despre beneficii și servicii: CES menționează că membrii comisiei trebuie să cunoască foarte bine legislația în acest domeniu, iar serviciile și beneficiile la care are dreptul copilul sunt clar definite în lege și nu există dificultăți pentru membrii comisiei de a afla aceste drepturi, care se generează automat odată cu emiterea certificatului de încadrare în grad de handicap.    

• Independența deciziei de încadrare în grad de handicap: Decizia de încadrare în grad și tip de handicap este și trebuie să rămână total independentă de aspectul accesului ulterior la beneficii și servicii.    

• Procesul de evaluare complexă: În procesul de evaluare complexă, Serviciul de Evaluare Complexă (SEC) propune Comisiei de Protecție a Copilului un grad de handicap, rezultat din aplicarea unor criterii clare de evaluare funcțională a copilului, evaluare care nu trebuie influențată de beneficiile și serviciile la care ar avea dreptul copilul. Comisia de Protecție a Copilului confirmă sau infirmă propunerea SEC și decide gradul și tipul de handicap al copilului. La finalul acestui proces, gradul de handicap determină automat lista serviciilor și a beneficiilor sociale de care copilul este îndreptățit să dispună.    

• Rolul reprezentantului legal: Reprezentantul legal al copilului solicită efectiv aceste drepturi, dacă apreciază că ele sunt necesare și utile copilului, și are dreptul să decidă care din serviciile sau beneficiile din lista completă indicată de Comisie pot fi mai eficiente pentru copil, decizie care poate fi discutată cu membrii Comisiei. Reprezentantul legal are dreptul să fie informat cu privire la aceste beneficii și servicii, dar acest proces de informare este o obligație a Comisiei, nu a Prefectului, nici a reprezentantului legal, nici a unei alte autorități locale.    

• Stabilirea gradului de handicap: Comisia de Protecție a Copilului nu trebuie să primească informații centralizate de nicăieri pentru a decide gradul de handicap, decizia fiind bazată exclusiv pe evaluarea realizată de SEC, pe baza unor criterii bio-psiho-sociale clare. Pentru stabilirea unui Plan Individualizat de Servicii pentru copil, Comisia aplică legislația în vigoare și extrage din lege tipurile de servicii și beneficii sociale care corespund copilului cu gradul respectiv de handicap, acordând sprijin și informare reprezentantului legal.    

• Procesul similar pentru adulți: Procesul specific stabilirii gradului și tipului de handicap la adulți este asemănător, cu evaluarea bio-psiho-socială realizată de Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap (SECPAH) și recomandarea transmisă Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap (CEPAH). Drepturile persoanelor cu dizabilități decurg automat din gradul și tipul de handicap acordat de Comisie.    

• Consultarea Consiliului Național al Dizabilității: CES menționează că, dacă s-ar fi efectuat consultarea Consiliului Național al Dizabilității din România și a Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități, aceste elemente ar fi fost cunoscute, ca și amplul proces de reformă în domeniul dizabilității.    

• Informarea persoanelor cu dizabilități: CES consideră că informarea mai bună a persoanelor cu dizabilități este un deziderat continuu, dar un proiect legislativ nu poate dubla procese sau obligații deja existente și nu poate pune în responsabilitatea persoanelor cu dizabilități sau a reprezentanților lor legali sarcini care sunt, prin lege, obligații ale autorităților publice. 

Inițiat de senatori PNL, cu termen de avizare 31.03.2025, proiectul a fost supus procedurii de avizare, primind un aviz nefavorabil 

CES a avizat nefavorabil acest proiect de act normativ, cu următoarea motivare: 

• Finanțarea instituțiilor de spectacole: Deși sprijinirea instituțiilor publice de spectacole din subordinea autorităților locale este un obiectiv legitim, aceasta trebuie realizată în funcție de nevoile concrete și din surse de finanțare adecvate.    

• Impactul asupra bugetelor locale: În prezent, o cotă de 14% din impozitul pe venit estimat a fi încasat este alocat pentru echilibrarea bugetelor locale. Propunerea legislativă introduce o cotă suplimentară de 2%, ceea ce poate duce la scăderea fondurilor disponibile pentru alte cheltuieli esențiale (ex.: infrastructură, servicii publice) și ar putea avea un impact bugetar semnificativ, mai ales în actualul context fiscal.    

• Lipsa analizei de impact și a criteriilor de distribuție: Măsura propusă nu este însoțită de o analiză de impact pentru a evalua dacă această realocare afectează negativ capacitatea de finanțare a altor servicii locale. În plus, nu este specificat cum vor fi distribuite aceste fonduri între diferitele instituții culturale dintr-un județ, ceea ce ar putea genera inegalitate între unitățile administrativ-teritoriale, unele urmând a primi mai mult, iar altele mai puțin, în absența unui criteriu obiectiv.    

• Suprapunerea cu alte surse de finanțare: Nu se menționează în textul inițiativei în ce condiții această finanțare de 2% nu se suprapune cu alte surse, în contextul în care instituțiile de cultură (care includ și instituțiile de spectacol) beneficiază deja de finanțare de la bugetele locale, prin Ministerul Culturii sau prin fonduri nerambursabile.    

• Posibilitatea creării unui cadru redundant: Există posibilitatea ca acest nou mecanism să creeze un cadru redundant, în care aceleași instituții să beneficieze de mai multe surse de finanțare, fără o claritate în utilizarea fondurilor, nefiind menționat că acel procent de 2% trebuie să fie utilizat pentru cheltuieli specifice neacoperite din alte bugete.