Ședința Plenului CES (21.01.2026): Proiecte din domeniile sănătate, fiscalitate, justiție, educație, muncă, protecție socială, administrație publică, mediu

Plenul Consiliului Economic și Social (CES) s-a reunit în ședință online în data de 21 ianuarie 2026, ora 12:00, pentru a dezbate și aviza o serie de proiecte de acte normative.

Puncte principale de pe ordinea de zi

Avizarea proiectelor de acte normative: Plenul a analizat următoarele proiecte de acte normative:

  • Proiect de Hotărâre a Guvernului privind stabilirea cuantumului ajutorului anual pentru acoperirea unei părţi din costul chiriei, energiei electrice şi energiei termice pentru nevoi casnice, cuvenit veteranilor de război și văduvelor de război, precum şi accidentaţilor de război în afara serviciului ordonat
Inițiat de Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, cu termen de avizare 22.01.2026, proiectul a fost returnat.
  • Proiect de Hotărâre a Guvernului pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată
Inițiat de Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, cu termen de avizare 23.01.2026, proiectul a fost returnat.
  • Proiect de Ordonanță de urgență a Guvernului pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul educației
Inițiat de Ministerul Educației și Cercetării, cu termen de avizare 30.01.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
  • Proiect de Ordonanță de urgență a Guvernului pentru completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare
Inițiat de Ministerul Afacerilor Interne, cu termen de avizare 30.01.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați USR, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de Georgel BADIU – deputat AUR, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori PSD, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de senatori POT, neafiliat, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori si deputați USR, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de deputați PSD, neafiliați, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de deputați PSD, PNL, AUR, neafiliți, minorități, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori USR, PSD, PNL, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați USR, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • propunerea de acordare a unui titlu onorific unui oraș nu îndeplinește condițiile elementare ale unui act normativ, așa cum sunt ele prevăzute, în principal, de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu instituie niciun fel de normă, fie ea imperativă, permisivă ori alternativă, nu reglementează niciun tip de relații sociale, iar conferirea de astfel de titluri, lipsite de consecințe efective, nu intră în sfera activității de legiferare. În fapt, propunerea legislativă nu instituie o normă juridică cu 2 efecte concrete, ci creează un act declarativ cu caracter exclusiv simbolic, fără a genera obligații, drepturi sau mecanisme de implementare. Adoptarea unei asemenea norme creează un precedent legislativ periculos, deschizând calea pentru solicitări similare din partea altor unități administrativ-teritoriale care revendică roluri istorice sau culturale. Lipsa unor criterii obiective și a unui cadru normativ general pentru conferirea titlurilor simbolice generează riscul unei inflații normative, cu efecte negative asupra stabilității legislative și asupra percepției publice privind rigoarea procesului legislativ. În absența unei metodologii aprobate prin lege-cadru, astfel de inițiative pot conduce la tratamente inechitabile între localități, contravenind principiului egalității consacrat de Constituția României
  • din perspectiva impactului administrativ, soluția legislativă nu este însoțită de o analiză ex-ante privind efectele economice, sociale și culturale, conform cerințelor legale. Deși expunerea de motive invocă potențialul turistic și cultural, nu există date statistice, proiecții financiare sau indicatori de performanță care să justifice oportunitatea legislativă. În lipsa acestor elemente, propunerea legislativă riscă să rămână o simplă declarație formală, fără valoare adăugată pentru comunitatea locală sau pentru economia națională
  • cu toate că nu pot să fie negate meritele orașului Târgoviște pentru dezvoltarea politică și administrativă a Țării Românești, conferirea titlului simbolic ar crea un precedent care va trebui aplicat și pentru celelalte orașe cu o importanță istorică deosebită în dezvoltarea statului, precum: Iași, Alba-Iulia, Suceava, și alte asemenea
  • din perspectivă istorică, Târgoviște nu a fost singura capitală voievodală a Țării Românești, ci una dintre cele patru, succedându-le pe Câmpulung și Curtea de Argeș și fiind, la rândul ei, urmată de București. Prin urmare, atribuirea exclusivă a titlului de „Oraș Voievodal” municipiului Târgoviște ar reprezenta o falsificare a realității istorice, întrucât ar presupune, implicit, că doar acest oraș a avut statutul de reședință domnească, ceea ce contravine izvoarelor istorice atestate și recunoscute oficial
  • fundamentele unei propuneri legislative trebuie să fie temeinic justificate și susținute prin documente oficiale, date și informații care să reflecte realitatea socială și istorică, or, în cazul de față, justificarea exclusivă a Târgoviștei ca oraș voievodal nu îndeplinește aceste condiții, întrucât nu corespunde realității istorice a succesiunii capitalelor Țării Românești.
Inițiat de Lucian-Nicolae ANDRUŞCĂ – deputat PSD, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de Lucian-Nicolae ANDRUŞCĂ – deputat PSD, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • în primul rând, propunerea legislativă confundă răspunderea instituțională cu cea personală, eliminând mecanismul răspunderii solidare a funcționarului cu autoritatea publică. Transferul răspunderii către instituție contravine principiului conform căruia funcționarul vinovat răspunde direct pentru prejudiciile cauzate prin acte administrative ilegale. Formularea conform căreia „răspunderea pentru deciziile instituționale aparține instituției publice” introduce o confuzie juridică între 2 răspunderea instituțională și cea personală a funcționarului public. Persoana vătămată printr-un act administrativ ilegal are dreptul la despăgubiri atât de la autoritatea publică, cât și de la funcționarul vinovat, dacă acesta a acționat cu vinovăție. Prin urmare, instituția răspunde în solidar cu funcționarul, nu exclusiv în locul acestuia. Propunerea legislativă denaturează acest mecanism juridic, transferând integral răspunderea către instituție, cu excepția unor cazuri limitate („încălcare vădită a legii” sau „rea-credință”), ceea ce restrânge nelegal sfera răspunderii personale prevăzute de lege. Excepția care condiționează răspunderea personală de existența unei „încălcări vădite a legii” sau a „relei credințe” este contrară regimului juridic general al răspunderii funcționarului public. Conform Codului Administrativ, funcționarul public răspunde disciplinar, contravențional, civil sau penal, în funcție de natura faptei și de gradul de vinovăție, fără ca legea să impună o condiție suplimentară de „vădită” încălcare. Limitarea răspunderii doar la aceste două situații ar echivala cu o exonerare de răspundere pentru neglijență, imprudență sau eroare gravă, ceea ce este inacceptabil într-un cadru de legalitate administrativă
  • în al doilea rând, expresia „decizii instituționale” nu are un corespondent juridic în legislația administrativă românească. Actele administrative sunt emise de autoritatea publică prin persoanele care o reprezintă legal, iar răspunderea se stabilește în funcție de natura actului și de vinovăția autorului, nu în funcție de o categorie abstractă precum „decizie instituțională”. Introducerea unui asemenea termen creează incertitudine juridică și contravine art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care impune ca orice text normativ să fie formulat clar, precis și fără ambiguități
  • deși inițiatorul afirmă că nu are impact bugetar, prin propunerea legislativă se instituie noi beneficii care implică costuri din partea instituțiilor publice (ex.: asistența juridică).
  • prevederile din propunerea legislativă sunt în mare parte dublări ale legislației existente (ex. cercetarea disciplinară și sancțiunile sunt prevăzute atât de Codul Muncii, cât și de Codul Administrativ, condițiile în care se realizează transferul)
  • nu în ultimul rând, propunerea legislativă este discriminatorie față de alte categorii de personal.
Inițiat de Lucian-Nicolae ANDRUŞCĂ – deputat PSD, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • propunerea legislativă definește ca beneficiari exclusiv cultele religioase recunoscute (art. 4) și deschide posibilitatea finanțării publice pentru activități sociale și comunitare (art. 5). În practică, există deja instrumente generale prin care actori diferiți pot accesa finanțări publice pentru intervenții sociale, pe baza unor reguli de selecție, raportare și control. Soluția legislativă introduce o cale legislativă separată pentru o singură categorie de beneficiari, fără să explice de ce este necesară o reglementare distinctă și fără să integreze explicit garanțiile de integritate și responsabilizare asociate utilizării fondurilor publice
  • art. 5 al propunerii legislative enumeră surse și forme de finanțare (programe naționale, bugete locale, fonduri nerambursabile, parteneriate), iar alin. (2) invocă principii precum transparența și legalitatea. Propunerea legislativă nu stabilește criterii de eligibilitate și selecție, reguli minimale de evaluare, obligații standardizate de raportare, audit și verificare a rezultatelor, mecanisme de prevenire și gestionare a conflictelor de interese. În lipsa acestor elemente, se generează riscul aplicării neunitare între autorități și al creșterii expunerrii la vulnerabilități de integritate în alocarea și utilizarea resurselor publice
  • art. 9 consacră neingerința statului în organizarea internă a cultelor, iar art. 5 creează posibilitatea finanțării publice pentru activități sociale și comunitare. Propunerea legislativă nu delimitează clar autonomia internă de setul de condiții obligatorii care însoțesc finanțarea publică: monitorizare, audit, verificarea conformității și evaluarea rezultatelor.
  • în contextul în care cultele recunoscute beneficiază deja, în practică, de forme de sprijin public prin mecanisme bugetare distincte, inițiativa legislativă creează o cale suplimentară de acces la finanțare publică pentru activități sociale și comunitare. De asemenea, nu definește reguli explicite de complementaritate, delimitare a cheltuielilor eligibile și prevenire a suprapunerilor, astfel încât să fie evitată finanțarea dublă pentru aceeași activitate sau aceeași categorie de costuri
  • propunerea legislativă instituie un paralelism legislativ, ceea ce este interzis de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și sancționat de practica Curții Constituționale. În dreptul pozitiv românesc există deja un cadru normativ complet și funcțional care reglementează furnizarea serviciilor sociale, care include: categoriile de furnizori eligibili (inclusiv cultele religioase), condițiile de acreditare și licențiere, standardele minime de calitate și mecanismele de control și finanțare publică. Activitățile avute în vedere de propunerea legislativă (respectiv cantina socială, centre de zi, after-school, îngrijire la domiciliu etc.) se suprapun în mod evident peste noțiunea legală de servicii sociale. Cu toate acestea, propunerea legislativă nu integrează aceste activități în cadrul normativ existent, ci creează un regim juridic distinct, întemeiat exclusiv pe calitatea de cult religios
  • în legislația românească nu există o definiție legală a „activităților comunitare”. În lipsa unei definiții, „activitățile comunitare” nu pot constitui un criteriu juridic pentru alocarea fondurilor publice sau baza legală pentru instituirea unui regim 3 juridic distinct de ceea ce prevede legislația generală. Propunerea legislativă introduce ambiguitate normativă, permițând reetichetarea unor activități deja reglementate (în special servicii sociale) sub o denumire lipsită de conținut juridic precis. Aceasta conduce la imprevizibilitatea legii și creează premisele eludării standardelor de acreditare, licențiere și control. Prin cumularea paralelismului legislativ, utilizării unor noțiuni nedefinite și a lipsei corelării cu legislația existentă, propunerea legislativă încalcă exigențele constituționale privind claritatea, coerența și previzibilitatea normei juridice, subsumate principiului securității juridice prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituția României
  • propunerea legislativă oferă un tratament juridic diferențiat pentru activități identice, în funcție exclusiv de statutul furnizorului, ceea ce constituie un tratament discriminatoriu
  • în egală măsură, aceasta este discriminatorie în raport cu alte organizații de utilitate publică, creând condiții favorabile de autorizare doar entităților aparținând cultelor religioase.
Inițiat de senatori și deputați POT, AUR, PSD, SOS RO, neafiliați, minorități, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • în primul rând, asigurarea obligatorie a locuinței [Contractul PAD (Polița de Asigurare împotriva Dezastrelor Naturale)] reprezintă un instrument menit a răspunde unei necesități strategice a României, deoarece aceasta adresează cele mai importante trei riscuri naturale la care este expusă țara noastră, respectiv cutremur, alunecări de teren și inundații, definite în lege ca „fenomene naturale, care generează prejudicii materiale” (art. 2 lit. b) din Legea nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și 2 inundațiilor, cu modificările și completările ulterioare). Unul dintre obiectivele majore ale sistemului asigurării obligatorii de locuințe îl reprezintă reducerea cât mai mult posibil a efortului financiar și operațional al Statului în cazul producerii unor dezastre naturale majore, care ar putea astfel să se concentreze în mod prioritar asupra refacerii infrastructurii critice (spitale, drumuri, poduri, școli etc.) Prin urmare, scopul acestei asigurări este de a despăgubi pentru riscuri naturale care ar putea afecta comunități mai mari, daune catastrofale ce ar putea fi cu greu despăgubite în alt mod
  • riscul de explozie accidentală este un risc generat de activitatea umană (antropogen) și nu se circumscrie scopului și conținutului Legii nr. 260/2008, care reglementează exclusiv dezastrele naturale, lucru subliniat chiar în titlul legii. Prin urmare, propunerea legislativă depășește și extinde nejustificat temeiul pe care s-a instituit acest mecanism de protecție împotriva prejudiciilor materiale generate de dezastre naturale majore, depășind domeniul de aplicare al legii. Totodată, aceste considerente au stat la baza includerii riscului de explozie în pachetele de bază, minimale, ale asigurărilor facultative oferite de către asigurătorii din România, care vin în completarea asigurărilor obligatorii
  • însuși titlul Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și inundațiilor cuprinde în mod limitativ riscurilor cărora li se aplică PAD, iar orice altă modificare necesitând și modificarea titlului
  • în mod real, exploziile accidentale de gaze nu sunt fenomene naturale, evenimente de forță majoră imposibil de anticipat sau de prevenit, ci, așa cum indică istoricul lor recent, sunt rezultatul lipsei umane sau administrative de diligență și a neîndeplinirii obligațiilor ce le revin administratorilor rețelelor și instalațiilor de gaze. Asimilarea lor unor fenomene naturale și acoperirea riscurilor din fondul comun al asiguraților ar conduce, în cazul exploziilor produse în urma unor avarii aflate în afara locuinței, la diminuarea, de facto, a răspunderii patrimoniale a persoanelor juridice care administrează rețeaua de gaze, ceea ce nu are cum reprezenta un deziderat social
  • în al doilea rând, în expunerea de motive se menționează un „impact actuarial redus”, fără a fi făcut public pentru a înțelege care ar fi eventuala contravaloare a unei prime de asigurare suplimentare pentru riscul de explozie accidentală, inclusiv costurile suportate de PAID (Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale S.A.) cu reasigurarea; 3
  • pe lângă utilizarea eronată a unor termeni consacrați în Legea nr. 260/2008 (cum ar fi „poliță PAD” în loc de „contract PAD”), generând lipsă de unitate terminologică, introducerea unor definiții în alte secțiuni decât cele dedicate definirii termenilor și lipsa normelor tranzitorii privind contractele PAD în derulare la momentul modificării legii, ceea ce conduce la încălcarea normelor constituționale privind calitatea redactării actelor normative, propunerea legislativă denaturează însăși scopul Legii nr. 260/2008 – protecția proprietarilor în fața unor riscuri imprevizibile și degrevarea Statului de o parte a costurilor sociale generate de aceste riscuri naturale.
Inițiat de deputați PNL, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați PSD, USR, UDMR, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • sumele pentru alocația de hrană, alocate conform art. 7 alin. (3), coroborat cu alin. (6) și (7) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cu modificările și completările ulterioare, se acordă copiilor cu cerințe educaționale speciale, încadrați în grad de handicap, pentru care s-a stabilit o măsură de protecție specială, cuantumul acestei sume stabilindu-se anual prin hotărâre a Guvernului; 2
  • unitățile de învățământ (nu „instituțiile”, așa cum este precizat în proiectul legislativ) nu beneficiază de capitole speciale pentru finanțarea suportului alimentar
  • conform art. 140 din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările și completările ulterioare, cheltuielile pentru „subvenții și cantine” fac parte din finanțarea complementară, care se aprobă anual prin Legea bugetului de stat și se repartizează prin unitățile administrativ-teritoriale în a căror rază activează unitatea de învățământ respectivă
  • măsura finanțării unui „suport alimentar constând într-o masă caldă sau, după caz, un pachet alimentar, în situațiile în care masa caldă nu poate fi asigurată”, exclusiv pentru copiii cu cerințe educaționale speciale, încadrați în grad de handicap, din învățământul de masă, ar fi discriminatorie față de ceilalți copii participanți la procesul instructiv-educativ din învățământul de masă, care au aceleași necesități nutriționale și pentru care trebuie acordată o atenție egală în ceea ce privește condițiile de învățătură și hrană.
Inițiat de senatori USR, PSD, PNL, UDMR, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • propunerea legislativă se poziționează ca act autonom, complementar legislației muncii, însă, în practică, intră pe teritoriul SSM (Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, cu modificările și completările ulterioare) prin mecanisme de evaluare a riscurilor. Fără corelări exprese (trimitere clară la obligațiile deja existente, rolul inspectoratului de muncă, integrarea în evaluarea SSM și în documentațiile standard), există risc de paralelism normativ și de confuzie operațională pentru angajatori și pentru organele de control; 2
  • arhitectura „obligații” versus „dispoziții facultative” produce un efect practic ambiguu în zona cea mai sensibilă, respectiv sprijinul concret pentru salariați. De exemplu, expunerea de motive introduce noțiunea de „zile de concediu pentru refacere profesională”. Ca instrument de protecție, însă în propunerea legislativă acestea apar ca opțiune („pot institui”) lăsată la latitudinea angajatorului, la fel ca facilitarea accesului la ședințe de sprijin psiho-emoțional și suportarea costurilor, ceea ce înseamnă că partea cu adevărat tangibilă pentru salariat rămâne, juridic, neexigibilă. Așadar, ar trebui calibrate așteptările și justificările, pentru că altfel apare o tensiune între promisiunea de protecție și forța juridică reală a măsurilor. Trebuie luat în considerare și faptul că evaluarea factorilor psihosociali diferă de la persoană la persoană și poate fi influențată de factori personali sau familiali
  • din cuprinsul propunerii legislative lipsesc reperele de conformare și sancționare
  • inițiativa legislativă instituie obligații (informare, evaluare, plan, mecanism confidențial), însă nu se regăsește un regim contravențional, o trimitere explicită la sancțiunile din sfera dispozițiilor legale aflate în vigoare, nici o definire clară a autorității de control și a probatoriului minim, existând un risc serios ca norma să fie tratată ca „soft law” chiar dacă este lege, iar efectul să fie mai degrabă declarativ
  • substanțial, mai merită urmărită și zona de confidențialitate și protecția datelor cu caracter personal, în contextul în care mecanismul intern confidențial de sesizare și sesiunile de sprijin psiho-emoțional presupun prelucrarea unor date, iar propunerea legislativă se oprește la formula generală a confidențialității, fără garanții procedurale minime
  • în fapt, măsurile propuse dublează deja reglementări existente și obligații pe care angajatorii le au deja stabilite prin Codul Muncii și legislația specială existentă. Angajatorii sunt deja responsabili de asigurarea condițiilor de muncă sigure, ceea ce include și o încărcare de lucru rezonabilă, evitând supraîncărcarea care ar putea periclita sănătatea
  • companiile conștientizează importanța sănătății mintale și a bunăstării angajaților ca elemente vitale în ceea ce privește implicarea și motivarea acestora, productivitatea muncii și performanța. În societate, și în special în lumea muncii, este nevoie de o atenție sporită privind această dimensiune și se observă o tendință de preocupare substanțială în rândul angajatorilor pentru amenajarea unui climat psihosocial propice pentru angajați
  • companiile mari, în special, dispun de numeroase proceduri și programe instituite pentru protejarea sănătății mintale a angajaților. Totodată, comunitățile de angajatori 3 fac eforturi în această direcție [(merită avut în vedere, cu titlu de exemplu, Ghidul pentru promovarea sănătății mintale la locul de muncă, elaborat în 2023 de Organizația Internațională a Angajatorilor (IOE)]
  • sănătatea mintală este un subiect extrem de complex, care reclamă o abordare multidisciplinară și la care trebuie să participe toate părțile cu atribuții și expertiză în domeniu. Pentru legiferarea epuizării profesionale, este necesară o dezbatere aprofundată, cu implicarea specialiștilor din domeniu (psihologi, psihiatri și alți practicieni), precum și mai ales a medicilor de medicina muncii. Numai așa se poate asigura că reglementarea se realizează în mod corect și va putea fi aplicată la nivelul angajatorilor, dar și al instituțiilor statului și al sistemului medical și de asigurări de sănătate
  • epuizarea profesională trebuie să se bucure, înainte de toate, de o definiție medicală oficială, profesionist elaborată. Fără o definire clară în Manualul Statistic al Afecțiunilor Mentale (DSM) și fără un set strict de criterii pentru o evaluare legală, posibilitatea de utilizare a noțiunii de epuizare profesională, în mod discreționar, este una ridicată. Din cauza lipsei de caracteristici specifice ale fenomenului, anumite manifestări descrise de angajați pot fi confundate cu alte afecțiuni psihologice, care au impact asupra performanței profesionale, precum depresia sau anxietatea socială. O reglementare prematură, fără criterii clare, ar putea dăuna angajaților care suferă efectiv, prin confuzie diagnostică și tratament inadecvat
  • pentru a putea preveni și gestiona eficient cazurile de epuizare profesională, este nevoie ca acestea să fie identificate în mod corect, în relație cu sfera profesională. Se impune o diferențiere exactă a simptomelor și a tulburărilor care își au originea în contextul ocupațional, care poate fi realizată doar pe baza criteriilor medicale
  • o abordare responsabilă necesită mai întâi un consens medical și științific solid, pentru a proteja angajații și a asigura aplicarea coerentă a oricărei reglementări. În cazul de față, considerăm că este necesară o evaluare temeinică prealabilă a criteriilor de diagnostic și a modalităților de aplicare practică.
Inițiat de senatori USR, PSD, PNL, UDMR, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori USR, PSD, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați PSD, PNL, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • propunerea legislativă urmărește modificarea art. 281 alin. (8) din Codul fiscal în sensul stabilirii ca regulă generală a aplicării cotei de TVA în vigoare la momentul prestării/consumului efectiv, în cazul livrărilor și prestărilor continue
  • potrivit expunerii de motive, această modificare este justificată prin necesitatea alinierii la Directiva 2006/112/CE și la principiul „faptului generator”, precum și prin dificultățile apărute în contextul modificării cotei de TVA din vara anului 2025; 2
  • în acest sens, se impune o clarificare a raportului dintre reglementarea națională actuală și prevederile Directivei. Articolul 64 alin. (1) din Directiva 2006/112/CE prevede că, în cazul livrărilor și prestărilor care determină decontări sau plăți succesive, operațiunea este considerată efectuată la expirarea perioadelor la care se referă aceste decontări sau plăți. Textul european nu consacră în mod exclusiv criteriul „momentului consumului efectiv”, ci stabilește o regulă specifică pentru operațiunile continue, legată de perioadele de decontare. În prezent, art. 281 alin. (8) din Codul fiscal stabilește faptul generator la data prevăzută în contract pentru plată sau, în lipsa acesteia, la data facturării. Această regulă, deși diferită ca formulare de cea din Directivă, reprezintă tot o regulă particulară pentru operațiunile continue și este aplicată în mod uniform în practică de către operatori și autorități, fără a fi identificată, până în prezent, o procedură de infringement sau o constatare formală de neconformitate cu dreptul Uniunii. În acest context, nu rezultă în mod clar din expunerea de motive în ce constă contradicția efectivă dintre norma națională și Directivă și de ce actuala reglementare nu ar fi compatibilă cu art. 64 din Directiva 2006/112/CE
  • din perspectivă practică, propunerea legislativă nu conduce la o simplificare generală a aplicării cotei de TVA în ipoteza unor modificări viitoare ale acesteia. Regula propusă este favorabilă consumatorilor în scenarii de majorare a cotei, însă poate deveni dezavantajoasă în cazul unei reduceri a cotei, prin aplicarea unei cote mai ridicate pentru perioade de consum anterioare, situație susceptibilă să genereze controverse similare celor apărute în august 2025
  • totodată, pentru furnizorii de utilități și alți prestatori de servicii continue, modificarea ar implica adaptări semnificative ale sistemelor informatice și ale proceselor operaționale, cu impact asupra costurilor de implementare și a funcționării curente
  • în concluzie, apreciem că propunerea legislativă nu demonstrează în mod suficient existența unei neconformități reale cu Directiva 2006/112/CE și nu justifică, schimbarea regulii existente, întrucât impactul practic și financiar estimat nu este pe deplin justificat de beneficiile urmărite.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • plafonul pentru aplicarea regimului special de scutire de TVA a fost deja majorat recent, de la 300.000 lei la 395.000 lei, începând cu data de 1 septembrie 2025, astfel încât a trecut un interval prea scurt de timp pentru a putea evalua efectele bugetare și economice ale acestei modificări
  • adoptarea unei noi majorări într-un termen atât de redus riscă să genereze impredictibilitate fiscală și să afecteze veniturile bugetare, în special în contextul actualului proces de consolidare fiscal-bugetară, care impune prudență și o analiză riguroasă înainte de implementarea unor noi facilități sau relaxări fiscale, fiind încalcate, totodată, prevederile Directivei 2006/112/CE a Consiliului Uniunii Europene din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata, care stabilesc un plafon maxim de 85.000 euro/an.
Inițiat de senatori și deputați USR, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați AUR, SOS RO, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de senatori și deputați AUR, PSD, POT, SOS RO, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • propunerea legislativă mută în Codul penal elemente ample de „executare” (supraveghere, atribuții instituționale, monitorizare electronică, roluri pentru poliție/probațiune/judecător delegat, inclusiv vizite inopinate), ceea ce tinde să fragmenteze regimul executării pedepselor și să genereze suprapuneri operaționale și de competențe, cu potențial de neunitate în aplicare și creștere a sarcinii pentru instanțe, probațiune și MAI
  • pragul de până la 7 ani pentru ambele alternative, combinat cu condiții relativ larg formulate (aprecieri privind „temeiuri suficiente”, „nu va mai comite alte infracțiuni”), poate produce o extindere semnificativă a executării în afara detenției 2 chiar pentru pedepse medii, cu efecte de percepție asupra funcției de descurajare și cu riscuri de tratament neuniform între persoane comparabile
  • propunerea legislativă ar putea încălca principiul legalității și finalității pedepsei, prevăzut de art. 52 și 53 din Codul penal, care impun ca pedeapsa să aibă un caracter reeducativ și preventiv, dar și un nivel proporțional de constrângere. Executarea la locul de muncă, în condițiile în care persoana își menține libertatea de circulație și o parte semnificativă din viața socială, ar putea fi apreciată ca neasigurând suficient caracterul coercitiv necesar pentru atingerea scopului pedepsei. Se creează astfel riscul ca aplicarea acestei sancțiuni să devină simbolică, golind de conținut ideea de răspundere penală efectivă
  • în ciuda tendinței descrescătoare în ceea ce privește rata recidivei la nivel național, aceasta rămâne totuși la un nivel ridicat și anume 37%, astfel cum reiese din raportul pentru anul 2024 al Administrației Naționale a Penitenciarelor. Plecând de la aceste date, finalitatea procesului penal, respectiv reeducarea persoanelor condamnate cel puțin la pedepse privative de libertate este deficitară, chiar în condițiile în care, la momentul actual, nu există posibilitatea executării pedepsei în afara centrelor construite în acest scop. În asemenea condiții, este inoportună completarea Codului penal cu o nouă formă de pedeapsă privativă de libertate, mai ales în situația în care aceasta este favorabilă persoanelor condamnate pentru o serie de fapte antisociale.
  • mai mult, având în vedere condiția principală pentru dispunerea executării pedepsei în afara penitenciarelor și centrelor specializate, respectiv ca pedeapsa aplicată de instanță să nu depășească 7 ani de închisoare, se poate observa că această dispoziție legală va putea fi incidentă în cazul multor infracțiuni, inclusiv cele de gravitate mare. De exemplu, potrivit actualului Cod penal, respectiv art. 2181, violul asupra unui minor, în forma standard, este pedepsit cu închisoare de la 7 ani la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Inclusiv această faptă, de o gravitate deosebită, dacă va fi sancționată cu pedeapsa minimă de 7 ani de închisoare, va putea atrage o posibilă executare a pedepsei la locul de muncă
  • de asemenea, propunerea legislativă introduce obligații și costuri administrative noi fără o garanție credibilă de implementare în termenele propuse, în condițiile în care chiar expunerea de motive recunoaște necesarul de investiții, personal și infrastructură de monitorizare electronică, soluția legislativă neprezentând impactul bugetar al măsurilor propuse.
Inițiat de senatori și deputați AUR, PSD, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de senatori și deputați UDMR, PSD, PNL, USR, minorități, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați UDMR, PSD, PNL, USR, minorități, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de Gheorghe VELA – senator neafiliat, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de Gheorghe VELA – senator neafiliat, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de Gheorghe VELA – senator neafiliat, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • datele oficiale arată că parcul auto național număra la 31 decembrie 2024 aproximativ 10,78 milioane de vehicule, conform raportului DGPCI/MAI (Direcția Generală Permise de Conducere și Înmatriculări). Dintre acestea, peste 70% au norme de poluare Euro 5 sau inferioare, ceea ce înseamnă că milioane de români conduc autoturisme vechi, achiziționate la prețuri reduse, pentru că veniturile lor nu le permit să cumpere vehicule noi. În același timp, fluxul anual de înmatriculări noi este de circa 150.000 de autoturisme, potrivit datelor EAFO (European 2 Alternative Fuels Observatory) pentru 2024, iar ponderea vehiculelor electrice și hibride plug-in este de doar 10-12%, restul autoturismelor având motoare cu combustie internă care vor intra sub norma Euro 7 începând cu 2026. Aceste cifre demonstrează că beneficiarii reali ai scutirilor vor fi cei care își permit să achiziționeze autoturisme noi, cu prețuri medii de 20.000-30.000 euro pentru Euro 7 și peste 35.000 euro pentru electrice, nu cetățenii cu venituri modeste.
  • propunerea legislativă prevede o reducere de 25% a impozitului pe mijlocul de transport pentru autoturisme Euro 6d-TEMP și Euro 7, aplicabilă pe o perioadă de trei ani, și o scutire integrală timp de doi ani pentru persoanele sub 35 de ani care casează un vehicul vechi și achiziționează unul Euro 7, electric sau hibrid plug-in. Impactul bugetar estimat este de aproximativ 5,86 milioane lei în primul an (2026), crescând la 16,18 milioane lei pe an în regim stabilizat, după 2028, conform fișei financiare anexate. Raportat la veniturile locale din impozitul auto, de circa 1,1-1,3 miliarde lei anual, pierderea este sub 1,5%, ceea ce inițiatorii consideră nesemnificativ. Însă problema nu este dimensiunea pierderii, ci distribuția beneficiilor, tocmai aceste scutiri nu ajung la cei care au nevoie de sprijin, ci la cei care au deja capacitatea financiară de a cumpăra vehicule noi. Analiza socio- economică relevă că venitul mediu net lunar în România era în 2024 de aproximativ 4.500 lei, iar costul unui autoturism Euro 7 depășește de peste 50 de ori acest venit. Chiar și cu programe precum Rabla, care oferă prime de casare de 7.000-10.000 lei, diferența rămâne prohibitivă pentru majoritatea populației. În plus, datele AFM arată că în 2024 au participat la programul Rabla Plus aproximativ 10.000 de persoane, ceea ce reprezintă sub 0,1% din totalul proprietarilor de autoturisme. Prin urmare, măsura propusă nu are un impact social real, ci creează un privilegiu fiscal pentru o minoritate cu venituri ridicate, consolidând inegalitățile
  • argumentul inițiatorilor că pierderea fiscală este compensată de economii indirecte în sănătate și mediu este speculativ și necuantificat. În realitate, reducerea poluării nu va fi semnificativă dacă doar 150.000 de autoturisme noi intră anual în circulație, în timp ce milioane de vehicule vechi rămân active. Chiar dacă toate înmatriculările noi ar fi Euro 7, ar fi nevoie de peste 70 de ani pentru a înlocui întregul parc auto, dacă nu există politici complementare. În plus, scutirile fiscale nu garantează că tinerii vor putea accesa vehicule moderne, deoarece problema lor nu este impozitul anual de 140 lei, ci prețul de achiziție de zeci de mii de euro. Așadar, măsura nu este doar ineficientă, ci și irelevantă pentru categoria pe care pretinde că o sprijină.
  • din perspectiva echității sociale, propunerea legislativă este profund problematică. Într-o țară în care peste 40% din populație este expusă riscului de sărăcie sau 3 excluziune socială, conform Eurostat, a oferi scutiri fiscale pentru achiziții de zeci de mii de euro este o insultă la adresa solidarității sociale. Cei care au bani vor beneficia de reduceri și scutiri, în timp ce cei care nu își permit nici măcar un vehicul second-hand decent vor continua să plătească impozite integrale pe mașini vechi și poluante, fără nicio perspectivă de sprijin.
Inițiat de Gheorghe VELA – senator neafiliat, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de Lucian-Nicolae ANDRUŞCĂ – deputat PSD, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • sectorul fructelor și legumelor, inclusiv standarde de comercializare și calibru, pe categorii de produse, este deja reglementat de legislația europeană prin Regulamentul delegat (UE) 2019/428 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 în ceea ce privește standardele de comercializare în sectorul fructelor și legumelor; 2
  • propunerea legislativă reprezentă o suprareglementare națională, ce poate avea un impact negativ asupra bunei funcționări a pieței unice. De asemenea, în conformitate cu reglementările în vigoare, produsele sunt etichetate cu toate informațiile ce țin de calibru, soi, denumire origine, așa cum prevede legislația în vigoare pentru informarea completă, corectă și precisă a consumatorului. Pentru produsele vrac, informațiile sunt preluate de pe documentele colective de livrare
  • propunerea legislativă generează ambiguitate și presiune pentru comercianți, dar și pentru consumatori, prin introducerea unor noi etichete, ce afectează claritatea mesajului transmis către consumator, și instituirea unor rafturi distincte
  • totodată, măsurile propuse impun agentului economic obligația de a aloca noi spații pentru expunerea acestor produse deși nu se analizează dacă acesta este un magazin mic sau un supermarket și dacă există posibilitatea fizică de îndeplinire a acestei obligații
  • expunerea de motive și articulația normativă sunt sumare, repetă clauze generale deja consacrate în dreptul UE și național, nu ancorează obligațiile în standardele tehnice aplicabile citricelor, utilizează definiții vagi și introduce sancțiuni disproporționate fără o analiză de impact robustă. Mai mult, mecanismele propuse pot intra în coliziune cu dreptul UE dacă nu sunt calibrate cu detaliile Regulamentului (UE) nr. 543/2011 privind standardele de comercializare pentru fructe și legume și cu cadrul pieței unice consacrat de Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, ceea ce împiedică aplicarea coerentă și expune România la riscuri de infringement. Textul nu cuantifică în mod serios costurile de conformare, nu prezintă analiza alternativelor non‑legislative (ghiduri, co‑reglementare, supraveghere consolidată), nu tratează impactul asupra deșeurilor alimentare și nu corelează obiectivele de informare cu dovezile actuale din sănătatea publică privind efectele etichetării asupra comportamentului alimentar
  • termenii centrali folosiți ”produs sub standardul comercial uzual”, ”separare vizuală”, ”interdicția schimbării destinației comerciale”, nu sunt corelați cu noțiunile tehnice din standardele UE respectiv clase de calitate (Extra, I, II), criterii de calibrare, maturitate și etichetare. Fără definire și anexare de parametri obiectivi (de pildă, diametre minime pe specii, conținut minim de suc, intervale de calibru), sub standardul uzual poate însemna orice și nimic, relativ la politicile comerciale ale retailerilor sau la interpretarea inspectorilor. Această vaguitate normativă este problematică în orice domeniu, cu atât mai mult în alimente, unde securitatea juridică, predictibilitatea și proporționalitatea sunt imperative; 3
  • conform celor mai recente date, inflația anuală în România a închis anul 2024 în jurul a 5,1–5,14%, cu scumpiri peste medie la categoriile alimentare proaspete, inclusiv fructe și legume. Pentru fructe proaspete și citrice și alte fructe meridionale, indicii arată creșteri anuale semnificative, spre zona 8–14%, într‑un context în care puterea de cumpărare este tensionată. Experiența europeană din 2022–2024 arată că în astfel de perioade consumatorii reduc volumul achizițiilor de produse proaspete și caută opțiuni mai ieftine, ceea ce a inversat câștigurile din perioada pandemiei în privința consumului de fructe și legume, coborând media UE la aproximativ 350 g/zi/capita, sub recomandările OMS de 400 g/zi. O reglementare care ar putea majora costurile de conformare la punctul de vânzare respectiv etichetări suplimentare, reconfigurări de raft, spații separate, retrageri preventive pentru a evita riscul de neconformitate formală, riscă să se traducă în prețuri mai mari și disponibilitate mai redusă pentru anumite loturi sau calibre. În loc să stimuleze consumul, poate accentua declinul. Or, datele macroeconomice, inclusiv cele din comerțul exterior, indică oricum o creștere a dependenței de importuri, în timp ce deficitul comercial total s‑a adâncit în 2024. În segmentul citricelor, UE gestionează fluxuri mari de import sezoniere din state terțe, cu volatilitate de preț și volum, iar România este preponderent importator net. Măsuri naționale care distorsionează prezentarea la raft fără fundamentare tehnică riscă să producă efecte neintenționate pe lanțul de aprovizionare
  • de asemenea, arhitectura sancționatorie este una disproporțională, nediferențiată, fără analiză de impact. A prevedea amenzi între 50.000 și 500.000 lei raportate la cifra de afaceri pentru o suită de fapte care includ și deficiențe de etichetare sau de separare la raft, fără o scală gradată a gravității și fără criterii clare privind numărul de produse, recurența, intenția sau riscul sanitar, riscă să penalizeze excesiv și nedrept operatorii de bună‑credință, descurajând totodată oferirea unor opțiuni de preț accesibile pentru consumator. În plus, în contextul general inflaționist și al presiunilor pe costuri logistice și de aprovizionare, aceste sancțiuni se pot reflecta în prețuri mai ridicate la raft. În mod tradițional, un regim eficient include avertismente la prima abatere formală, corecții ghidate, sancțiuni moderate pentru fapte de pericol scăzut și sancțiuni severe pentru fapte cu risc sanitar real sau pentru abateri repetate cu intenție. Proiectul ignoră această logică de risc fiind unul care necesită îmbunătățiri substanțiale.
Inițiat de Lucian-Nicolae ANDRUŞCĂ – deputat PSD, cu termen de avizare 26.01.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • deși propunerea legislativă este prezentată ca o clarificare și modernizare a regimului profitului reinvestit, enumerarea limitativă a categoriilor de active eligibile riscă, în practică, să restrângă sfera actuală de aplicare a facilității fiscale, care beneficiază în prezent de o formulare mai generală și flexibilă. Introducerea unor liste explicite poate exclude anumite investiții utilizate în mod real în activitatea economică, generând rigiditate și potențiale interpretări restrictive din partea autorităților fiscale
  • în plus, în contextul procesului de consolidare fiscal-bugetară și al necesității menținerii predictibilității și stabilității cadrului fiscal, se impune prudență în modificarea unor facilități existente, mai ales în lipsa unei evaluări clare a impactului bugetar și a efectelor aplicării actualului regim.

Alte puncte de pe ordinea de zi:

  • Validarea unui membru al Biroului Executiv al Consiliului Economic și Social din partea asociaţiilor şi fundaţiilor neguvernamentale ale societăţii civile
  • Propunerea domnului Vicepreședinte Bogdan Simion, formulată în numele părții asociaţiilor şi fundaţiilor neguvernamentale ale societăţii civile, de efectuare a Studiului național asupra finanțării publice a culturii în România, în vederea includerii în calendarul tematic de studii pe anul 2026
  • Propunerea domnului Vicepreședinte Bogdan Simion, formulată în numele părții asociaţiilor şi fundaţiilor neguvernamentale ale societăţii civile, de efectuare a Studiului ”Adaptarea la schimbările climatice în România – strategii și metode de intervenție pentru sectorul locuirii și agricol”, în vederea includerii în calendarul tematic de studii pe anul 2026
  • Solicitarea Secretariatul tehnic al Comitetului interinstituțional pentru sprijinirea implementării jalonului 407, aferent Reformei 1 – Planificarea politicilor publice, evaluarea impactului reglementărilor și consultarea părților interesate îmbunătățite, din cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), de nominalizare a unui reprezentant la nivel decizional și a doi reprezentanți la nivel tehnic, ca urmare a solicitării CES exprimate prin adresa nr. 7811/22.12.2025
  • Solicitarea IMM România cu privire la stabilirea unui parteneriat instituțional în vederea organizării unui eveniment european de nivel înalt ce urmează a avea loc la București, în primul semestru al anului 2026
  • Aprobarea proiectului minutei şedinţei Plenului din data de 23.12.2025
  • Aprobarea proiectului minutei şedinţei Plenului din data de 30.12.2025 10. Informare privind şedinţa Biroului Executiv din data de 21.01.2026 11. Diverse

Concluzie

În ședința din 21 ianuarie 2026, Plenul CES a analizat 39 proiecte de acte normative, adoptând 17 avize favorabile, 8 avize favorabile cu observații și 12 avize nefavorabile; 2 proiecte au fost returnate.