- Aviz NEFAVORABIL, cu motivarea: este necesar a avea o definire cât mai clară și limitativă a conceptelor, mecanismelor, domeniilor și situațiilor în care ar fi aplicabile prevederile prezentului act normativ. subliniem faptul că proiectul de act normativ nu operează într-un vid normativ. O.U.G. nr. 98/2010 configurează cadrul privind infrastructurile critice, Legea nr. 294/2024 configurează cadrul privind entitățile critice, iar Legea nr. 200/2006 conține deja categoria operatorului economic de interes strategic, stabilit prin hotărâre a Guvernului pe baza unor criterii generale și a unor criterii proprii. regimul juridic actual aplicabil infrastructurilor și entităților critice din România este fundamentat pe transpunerea Directivei (UE) 2022/2557 privind reziliența entităților critice (CER)- prin urmare exista deja un text legal care se refera la identificarea pana la 17 iulie 2026 a entităților critice (după o procedura deja prevăzută de Legea nr. 294 /2024 privind reziliența entităților critice) și modalitățile de protejare a entităților critice, atât publice cât și private problema principală este că proiectul de act normativ introduce noțiuni și mecanisme noi fără să precizeze dacă și cum se raportează la criteriile, pragurile, procedurile și categoriile deja reglementate în legislația incidentă. Vulnerabilitatea centrală este una de criterii și de corelare. definițiile și criteriile sunt insuficient determinate. Art. 2 reprezintă una dintre vulnerabilitățile centrale ale proiectului. Definițiile „activelor de interes strategic”, „impactului”, „participațiilor”, „societății de interes strategic” și „înstrăinării” sunt fie tehnic improprii, fie excesiv de largi, fie insuficient delimitate în raport cu efectele juridice pe care le produc în articolele ulterioare. Art. 3 lasă o marjă administrativă prea largă, întemeiată nu doar pe necesitate, ci și pe oportunitate, iar hotărârea de Guvern este chemată să configureze elemente esențiale ale regimului aplicabil. Art. 4 și 5 nu formează un sistem omogen: domeniile sunt eterogene, criteriile sunt incomplete și neuniforme, iar unele domenii nu beneficiază de criterii sectoriale dezvoltate în același mod. proiectul nu atinge standardul de claritate, previzibilitate și integrare organică impus de Legea nr. 24/2000. Art. 6-8 instituie un regim excesiv de larg, cu risc de intruziune majoră Art. 6 exprimă ideea centrală a proiectului, dar o formulează excesiv de larg. Sintagma „în oricare dintre modalitățile prevăzute de lege” nu delimitează suficient tehnicile juridice prin care statul poate dobândi participații sau active. În același timp, obiectul dreptului de preempțiune nu este configurat cu suficientă precizie. Art. 6 și art. 8 creează, împreună, un regim de preempțiune de amplitudine foarte mare, aplicabil „oricărei forme de înstrăinare”, cu audit ulterior, durată totală de până la 180 de zile și sancțiunea nulității absolute a tranzacției. Textul nu diferențiază suficient între categoriile de transfer, nu clarifică raportul dintre audit și finalizarea tranzacției și nu fixează integral, în chiar ordonanța de urgență, conținutul obligațiilor procedurale. în ceea ce privește dreptul de preemtiune, acesta trebuie corelat cu legislația în materia autorizarii investitiilor directe (asa- numitul regim FDI). In situatia in care investorul indeplineste conditiile pentru a fi autorizat in baza regimului FDI, nu se poate sustine existenta unui drept de preemptiune. Statutul poate cel mult sa dobandeasca un drept de veto în anumite sectoare strict limitate, nejustificandu-se in toate domeniile in care pot exista entitati critice (lista de OUG) care sunt mult mai largi. În plus, art. 8 alin. (7) derogă expres de la Legea nr. 98/2016, deși nota de fundamentare afirmă contrariul. 3. Art. 7 și art. 9-12 potențează caracterul intruziv al regimului instituit prin art. 6 Art. 7 și art. 9-12 depășesc logica unei simple măsuri de protecție și construiesc un mecanism amplu de transfer al activelor către stat, inclusiv în cadrul procedurilor de prevenire a insolvenței și de insolvență. Textul permite preluarea activelor în contul creanțelor, trecerea lor în proprietatea publică sau privată a statului, aportarea lor în societăți controlate de stat și chiar executarea silită în scopul preluării activului. În această formă, secțiunea creează o tensiune serioasă cu logica procedurii colective și este insuficient corelată intern, inclusiv sub aspectul regimului sarcinilor, al efectelor procesului-verbal de predare-preluare și al poziției juridice a statului în procedură. 4. Raportarea proiectului la TFUE este incompletă, impactul bugetar poate fi semnificativ, iar regulile ajutorului de stat sunt insuficient detaliate. Art. 15 permite măsuri de continuitate operațională și cheltuieli cu sferă foarte largă, finanțabile inclusiv din Fondul de rezervă bugetară, fără plafon financiar și fără durată maximă determinată prin lege. Art. 16 se limitează la o clauză generică de respectare a legislației ajutorului de stat, fără a institui reguli minime privind evaluarea ex ante, verificarea avantajului selectiv sau respectarea art. 108 alin. (3) TFUE. În plus, raportarea proiectului la TFUE este incompletă. Art. 1 menționează art. 101-102, art. 107 și art. 346 TFUE, dar mecanismul de desemnare, control și preempțiune asupra participațiilor și activelor reclamă în mod necesar și o examinare în raport cu art. 49 TFUE și art. 63 TFUE. Un regim care supune „orice formă de înstrăinare” unei notificări, unui control administrativ, unui audit și, eventual, unui drept de preempțiune al statului, cu sancțiunea nulității absolute, ridică probleme evidente de proporționalitate, previzibilitate și compatibilitate cu libertățile fundamentale ale pieței interne. Relevanța hotărârii din cauza C-124/10 P – ”European Commission v. Électricité de France (EDF)” este formulată impropriu. Aceasta nu legitimează, în bloc, orice intervenție economică a statului, ci presupune o evaluare economică ex ante comparabilă cu aceea a unui investitor privat prudent. Dispozițiile finale și tranzitorii lipsesc proiectul nu conține dispoziții tranzitorii, deși introduce un regim nou, sever și susceptibil să afecteze raporturi juridice în curs. Actul se încheie exclusiv cu dispoziția privind intrarea în vigoare la data publicării, fără să reglementeze expres aplicarea asupra procedurilor, notificărilor, tranzacțiilor ori procedurilor de restructurare/insolvență deja în derulare. Or, art. 52 din Legea nr. 24/2000 impune ca dispozițiile tranzitorii să reglementeze expres derularea raporturilor juridice născute sub vechea reglementare și să evite conflictul între norme succesive. Proiectul ridică probleme din perspectivă constituțională Sub aspect constituțional, proiectul este serios expus criticii prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta sa privind calitatea, claritatea și previzibilitatea legii, la art. 44 privind garantarea dreptului de proprietate privată, la art. 45 privind libertatea economică, precum și la art. 115 alin. (4) și (6), având în vedere că mecanismul este propus prin ordonanță de urgență, deși instituie soluții cu efecte directe asupra dispoziției juridice asupra activelor și permite trecerea unor bunuri în proprietatea publică sau privată a statului. Prin raportare la Codul civil, nu rezultă o incompatibilitate frontală a instituțiilor juridice utilizate în proiect, însă regimul propus intră în tensiune cu logica dreptului comun în materia proprietății, a preempțiunii, a nulității și a publicității drepturilor reale. Critica juridică principală rămâne, totuși, una de ordin constituțional, iar în subsidiar una de insuficientă corelare cu dreptul comun civil. Mai mult, nu este justificată existența unei situații extraordinare care să impună adoptarea sa în regim de urgență. Invocarea „deteriorării situației economico-financiare a unor operatori economici care desfășoară activități în sectoare industriale strategice” nu poate fundamenta adoptarea unui act normativ cu aplicabilitate generală. În măsura în care dificultățile sunt limitate la anumiți operatori economici, intervenția legislativă ar trebui realizată prin acte normative punctuale, adaptate situației concrete a acestora, și nu printr-o reglementare generală care excede scopului declarat. Este necesară o garanție suplimentară. se impune introducerea unei clauze exprese potrivit căreia măsurile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență nu pot fi dispuse, aprobate sau puse în executare în măsura în care, direct ori indirect, ar avea ca efect: a) împiedicarea, întârzierea ori diminuarea executării imediate și efective a unei obligații de recuperare a unui ajutor de stat ilegal sau incompatibil; b) menținerea, transferul ori perpetuarea avantajului economic rezultat dintr-un asemenea ajutor, inclusiv prin continuitate economică între beneficiarul inițial și orice altă întreprindere; c) transferul, aportarea, darea în administrare sau orice altă formă de valorificare a activelor în alte condiții decât cele ale unei proceduri deschise, transparente, nediscriminatorii și realizate la valoarea de piață. în concluzie, considerăm că, deși scopul declarat al proiectului este, în abstract, legitim, tehnica normativă aleasă este problematică: un regim foarte larg, insuficient definit, insuficient fundamentat și construit pe mecanisme de intervenție patrimonială a statului care depășesc nivelul de precizie și de garanții procedurale pe care îl reclamă un asemenea instrument. Se impune, prin urmare, revizuirea substanțială a proiectului înainte de promovare, în special prin: rescrierea integrală a definițiilor și a criteriilor de desemnare; clarificarea raportului proiectului cu O.U.G. nr. 98/2010, Legea nr. 294/2024, Legea nr. 200/2006 și cu celelalte acte incidente, în sensul indicării exprese a raportului dintre noile criterii și criteriile deja reglementate; reconfigurarea regimului de preempțiune și a mecanismelor de preluare a activelor, pornind chiar de la art. 6 ca normă centrală a proiectului; eliminarea contradicțiilor dintre proiect și nota de fundamentare; introducerea unor dispoziții tranzitorii exprese, în conformitate cu art. 52 din Legea nr. 24/2000; refacerea fundamentării privind impactul bugetar, insolvența și compatibilitatea cu art. 49, art. 63, art. 107, art. 108 alin. (3) și, după caz, art. 346 TFUE. reprezentantul A.B.R s-a abținut de vot
|
