Ședința Plenului CES (11.03.2026): Proiecte din domeniile economie, transporturi, sănătate, agricultură, educație, justiție, muncă, mediu

Plenul Consiliului Economic și Social (CES) s-a reunit în ședință online în data de 11 martie 2026, ora 12:00, pentru a dezbate și aviza o serie de proiecte de acte normative.

Puncte principale de pe ordinea de zi

Avizarea proiectelor de acte normative: Plenul a analizat următoarele proiecte de acte normative:

  • Proiect de Ordonanță de urgență a Guvernului privind modificarea și completarea unor acte normative
Inițiat de Cancelaria Prim-Ministrului, Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, cu termen de avizare 19.03.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
  • Proiect de Hotărâre a Guvernului pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1850/2006
Inițiat de Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, cu termen de avizare 19.03.2026, avizarea proiectului a fost amânată.
Inițiat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, cu termen de avizare 23.03.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de deputați PSD, minorități, cu termen de avizare 19.03.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de deputați PSD, minorități, cu termen de avizare 19.03.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • propunerea legislativă are ca obiect introducerea unui nou articol în Legea nr. 487/2002, cu modificările și completările ulterioare, prin care, „în cazul persoanei care suferă de dependențe de substanțe psihoactive sau alte comportamente adictive, a cărei stare s-a degradat continuu și care în mod repetat a refuzat internarea în vederea tratamentului”, să se instituie internarea nevoluntară și tratamentul de specialitate. Măsura propusă privește direct exercițiul unor drepturi fundamentale, în special libertatea individuală, integritatea fizică și psihică și consimțământul la actul 2 medical. Într-un asemenea domeniu, standardul de claritate, precizie și previzibilitate trebuie să fie unul ridicat. Or, noțiuni precum „alte comportamente adictive”, „stare degradată continuu” ori „refuz repetat al internării” sunt insuficient determinate și lasă un spațiu excesiv de apreciere autorităților și practicienilor, cu risc de aplicare neunitară și de ingerințe disproporționate în drepturile persoanei
  • de asemenea, propunerea nu configurează garanțiile procedurale indispensabile unei măsuri atât de intruzive: cine solicită internarea, cine o dispune, ce evaluare medicală este necesară, dacă există control judecătoresc prompt, care este durata maximă a măsurii, la ce intervale se reevaluează situația, ce drepturi are persoana vizată la apărare, reprezentare, contestare și informare. Absența acestor garanții este cu atât mai problematică cu cât expunerea de motive subliniază ea însăși caracterul sensibil al internării nevoluntare și tensiunea dintre necesitatea tratamentului și protecția drepturilor omului
  • expunerea de motive arată că, la nivel european, internarea nevoluntară este analizată diferit, fiind menționate inclusiv criticile aduse criteriului periculozității și trecerea, în unele state, spre criteriul nevoii de tratament. Totuși, aceste considerații comparative nu sunt transpuse într-un mecanism normativ coerent și echilibrat. Simplul apel la necesitatea tratamentului nu este suficient pentru a justifica o restrângere severă a libertății individuale în lipsa unor condiții strict definite și a unor filtre procedurale efective
  • motivarea propunerii legislative indică deficiențe structurale ale sistemului de servicii pentru persoanele consumatoare de droguri, inclusiv accentul insuficient pe reabilitare, reducerea riscurilor și servicii medicale și sociale integrate. În aceste condiții, soluția internării nevoluntare riscă să transfere asupra persoanei vulnerabile costul insuficienței serviciilor publice și să substituie dezvoltarea intervențiilor voluntare, comunitare și multidisciplinare cu o măsură coercitivă. O asemenea abordare nu poate fi susținută în lipsa unei demonstrații clare că au fost epuizate ori cel puțin dezvoltate adecvat alternativele mai puțin intruzive
  • se remarcă și riscul de stigmatizare și tratament discriminatoriu al persoanelor cu dependențe ori alte comportamente adictive, prin asocierea automată a acestora cu necesitatea unei internări nevoluntare. O reglementare insuficient calibrată poate accentua excluderea socială și neîncrederea în serviciile medicale, în loc să favorizeze accesul timpuriu la sprijin și tratament
  • în forma în care sunt descrise, în redactarea normei, situațiile ce permit internarea nevoluntară pentru persoane cu adicții sunt susceptibile a reprezenta unele de „tulburare psihică” în sensul în care legea prevede deja internarea nevoluntară, 3 conducând la o redundanță legislativă (a se nota că dependența – în general, ca și cea, în particular, de canabis, heroină, opioide și halucinogene – este deja recunoscută drept tulburare psihică în conformitate cu ICD 11 – International Classification of Diseases/Clasificarea Internațională a Bolilor1)
  • conform instrumentului de motivare, nu se justifică prin consultări cu specialiști în psihiatrie sau în practica medicală națională necesitatea instituirii unui tip de internare nevoluntară distinctă și efectele pozitive în concret pe care ea este menită să le aducă, în contrast cu situația actuală, eventual, măsura în care adicțiile nu sunt diagnosticate drept tulburări psihice și motivele acestei non-diagnosticări și gradul de pregătire a sistemului spitalicesc pentru preluarea acestor internări nevoluntare, în absența diagnosticului psihiatric
  • propunerea legislativă nu oferă instrumente pentru definirea juridică, în determinarea situațiilor care permit internarea nevoluntară, a caracterului „continuu” al degradării stării persoanei (putând fi, aleatoriu, vorba despre zile, luni sau ani) și al cazului de „refuz repetat” (putând fi calificat astfel, la fel de aleatoriu, refuzul de două ori într- un interval de o lună sau de zece ori într-un an), ceea ce, prin disponibilitatea la abuz, poate aduce atingere drepturilor fundamentale ale persoanelor
  • soluția legislativă nu respectă dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind formulată ambiguu și putând pune în pericol grav copiii victime. Este propus un context imprecis care să ducă la internarea nevoluntară. Spre exemplu: „starea s-a degradat continuu” poate însemna orice modificare, de la valorile unor indicatori din analizele de sânge până la stări psihice sau manifestări comportamentale, textul neprecizând despre ce degradări se face vorbire. Se încalcă astfel prevederile art. 8 alin.(4) din legea mai sus enunțată, care stipulează că „textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce.”
  • nu se menționează dacă cele trei seturi de condiții care ar permite internarea nevoluntară trebuie îndeplinite cumulativ sau separat, iar efectele interpretării ar putea fi foarte grave. Una dintre condiții care ar permite internarea nevoluntară este: „este minor”. Așadar, poate fi internat nevoluntar un minor, consumator de droguri care nu a vrut sa se interneze și i se degradează starea de sănătate – fără a se preciza cum. Propunerea legislativă nu ține cont de faptul că, în conformitate cu restul legislației, minorii sunt tratați diferit în funcție de vârstă și de capacitatea de decizie; 1 https://icd.who.int/browse/2026-01/mms/en 4
  • având în vedere că, după modul în care este redactat, acest proiect ar putea permite internarea nevoluntară a victimelor agresiunilor sexuale minore, ale exploatării și traficului de persoane, este necesar să se deschidă consultarea și cu organizațiile care lucrează în domeniul asistenței sociale, prevenirii traficului de persoane și abuzului sexual și să se ajungă la o formulare care nu expune persoane vulnerabile, ci reprezintă o soluție reală la problema enunțată în Expunerea de motive.
Inițiat de senatori și deputați PNL, PSD, UDMR, AUR, SOS RO, POT, minorități, cu termen de avizare 17.03.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați PSD, cu termen de avizare 17.03.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • obiectivul declarat al propunerii legislative – de a crea un cadru organizatoric clar și un mecanism coerent de finanțare a activităților sportive școlare – este, în sine, unul legitim și recunoaștem importanța practicării sportului în mediul școlar, precum și valoarea educativă, socială și sanitară a activităților sportive pentru elevi. Totuși, propunerea generează dublare legislativă, ambiguități instituționale și necorelări 2 normative cu un ansamblu de acte normative în vigoare care reglementează deja, fie integral, fie parțial, materia vizată. Prin urmare, propunerea legislativă nu satisface standardele de calitate normativă impuse de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, în special ale art. 13, care impune evitarea paralelismului legislativ și corelarea oricărei noi reglementări cu cadrul normativ existent, ale art. 15 alin. (1), care prevede că reglementarea unui domeniu sau a unei materii se face prin lege unică, ale art. 20 alin. (1), care obligă la documentare și analiză prealabilă a legislației existente, inclusiv în domeniile conexe, ale art. 30 alin. (1) lit. b) și d), care impun motivarea actului normativ și prezentarea impactului acestuia
  • în ceea ce privește contextul normativ existent, este necesar să se sublinieze că asociațiile sportive școlare sunt structuri sportive fără personalitate juridică, înființate în cadrul unităților de învățământ preuniversitar, prin decizia unității de învățământ, și înscrise în Registrul sportiv, în condițiile Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000, cu modificările și completările ulterioare. Ele funcționează sub coordonarea Ministerului Educației și Cercetării (MEC) și a Federației Sportului Școlar și Universitar (FSSU) și reprezintă forma organizatorică prin care elevii participă la activitățile sportive din mediul școlar
  • cadrul normativ în vigoare care reglementează deja materia vizată de propunerea legislativă cuprinde: – Legea nr. 69/2000 privind educația fizică și sportul, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează înființarea asociațiilor sportive școlare (art. 6 și art. 25), atribuțiile Federației Sportului Școlar și Universitar (FSSU), finanțarea acestora și competițiile sportive școlare; – Legea nr. 198/2023 privind învățământul preuniversitar, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează activitățile sportive din unități de învățământ, atribuțiile Federației Sportului Școlar și Universitar (FSSU) pe componenta sportului școlar, inclusiv coordonarea asociațiilor sportive școlare și organizarea competițiilor; – Hotărârea Guvernului nr. 1239/1996 privind organizarea și funcționarea Federației Sportului Școlar și Universitar (FSSU), cu modificările și completările ulterioare, care stabilește atribuțiile detaliate ale federației, inclusiv coordonarea metodologică a asociațiilor sportive școlare și elaborarea calendarului competițional național.
  • prin raportare la acest cadru normativ existent, propunerea legislativă nu identifică nicio deficiență concretă, neacoperită de legislația în vigoare, care să impună 3 adoptarea unui act normativ de sine stătător. Absența acestei demonstrații afectează în mod fundamental calitatea fundamentării inițiativei
  • concret, art. 2 din propunerea legislativă, care instituie asociațiile sportive școlare ca structuri ce organizează activitățile sportive ale elevilor, reia, fără a adăuga valoare normativă, dispoziții deja cuprinse în Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000 referitoare la organizarea activității sportive în unitățile de învățământ în cadrul asociațiilor sportive școlare și universitare, la statutul acestora de structuri sportive fără personalitate juridică și la posibilitatea constituirii lor în cadrul instituțiilor publice sau private
  • art. 7 din propunerea legislativă, privind competițiile sportive școlare, suprapune atribuțiile deja conferite Federației Sportului Școlar și Universitar (FSSU), organ de specialitate al administrației publice centrale cu personalitate juridică, aflat în subordinea Ministerului Educației și Cercetării (MEC), prin Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023 și prin Regulamentul de organizare și funcționare a acesteia aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1239/1996. Deficiența majoră a propunerii legislative o reprezintă absența unei delimitări clare a atribuțiilor și a mecanismelor de cooperare între instituțiile implicate: Ministerul Educației și Cercetării (MEC), Agenția Națională pentru Sport (ANS), Federația Sportului Școlar și Universitar (FSSU), Federația Națională „Sportul pentru Toți”, federațiile sportive naționale pe ramuri de sport, inspectoratele școlare județene și organele administrației publice locale
  • art. 7 din propunerea legislativă prevede că Federația Sportului Școlar și Universitar (FSSU) organizează competițiile sportive școlare naționale în colaborare cu Agenția Națională pentru Sport (ANS), prin Federația Națională „Sportul pentru Toți”, fără a preciza temeiul legal și natura acestei colaborări, raportul cu atribuțiile federațiilor sportive naționale pe ramuri de sport ori cu rolul inspectoratelor școlare stabilit prin Legea nr. 198/2023. Această construcție normativă introduce ambiguități cu privire la competența decizională și generează premise pentru conflicte instituționale
  • în ceea ce privește finanțarea, art. 5 și 6 din propunerea legislativă instituie un mecanism de finanțare a asociațiilor sportive școlare prin Federația Sportului Școlar și Universitar (FSSU), Agenția Națională pentru Sport (ANS), Federația Națională „Sportul pentru Toți” și autoritățile locale, fără a corela aceste prevederi cu Legea finanțelor publice nr. 500/2002. Formularea utilizată permite interpretarea existenței unor transferuri directe între instituții publice, fără respectarea procedurilor bugetare legale; 4
  • art. 5 exclude din enumerarea surselor de finanțare posibilitatea finanțării activităților asociațiilor sportive școlare de către unitățile de învățământ, inspectoratele școlare județene sau Ministerul Educației și Cercetării (MEC), deși acestea au atribuții directe în domeniu
  • cu privire la finanțarea prin Agenția Națională pentru Sport (ANS), aceasta se realizează exclusiv prin programe sportive de utilitate publică derulate de structuri sportive eligibile, aprobate prin ordin al ANS în temeiul Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000. Sprijinul financiar pentru sportul școlar poate fi asigurat prin includerea competițiilor dedicate elevilor în astfel de programe, finanțarea fiind realizată prin federații sportive eligibile, inclusiv Federația Națională „Sportul pentru Toți”. Proiectul nu se raportează la acest mecanism existent și nu justifică necesitatea creării unui mecanism paralel
  • deficiența normativă reală în materia asociațiilor sportive școlare nu constă în absența unor reglementări de principiu, ci în lipsa unui cadru organizatoric detaliat în Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000 și în Regulamentul de aplicare a acesteia, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 884/2001 cu privire la înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor sportive ca structuri fără personalitate juridică. Prezenta inițiativă nu remediază această deficiență, întrucât propune un act normativ de sine stătător, în loc să completeze sau să modifice legislația existentă
  • totodată, proiectul nu este corelat cu Legea finanțelor publice nr. 500/2002, creând ambiguități de competențe instituționale între Ministerul Educației și Cercetării (MEC), Agenția Națională pentru Sport (ANS), Federația Sportului Școlar și Universitar (FSSU), Federația Națională „Sportul pentru Toți”, federațiile sportive naționale, inspectoratele școlare și autoritățile publice locale. Mecanismul de finanțare propus este necorelat cu cadrul legal al finanțelor publice și ignoră mecanismele deja existente; iar deficiența normativă reală din domeniu nu este remediată prin soluția legislativă propusă
  • în Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, la art. 25, există reglementări privind înființarea asociațiilor sportive. Potrivit acestui articol, asociațiile sportive fără personalitate juridică se pot constitui ca societăți civile particulare, potrivit legislației în vigoare. Constituirea unei asociații sportive fără personalitate juridică conferă acesteia dreptul de a obține un certificat de identitate sportivă, precum și dreptul de afiliere la asociația județeană pe ramura de sport corespunzătoare, în vederea participării la competițiile sportive oficiale locale
  • soluția legislativă propune organizarea unei entități juridice în unitățile de învățământ care să se ocupe de activitatea sportivă extrașcolară. Cu toate acestea, nu precizează 5 cine înființează aceste entități, care este componența asociației sportive școlare, cui se subordonează și nici dacă acestea au personalitate juridică sau funcționează fără personalitate juridică, deși din atribuțiile prevăzute ar putea rezulta intenția de a crea o asociație cu personalitate juridică
  • reglementarea privind finanțarea asociațiilor sportive școlare este neclară și lipsită de coerență. Astfel, propunerea legislativă prevede că acestea primesc finanțare prin Federația Sportului Școlar și Universitar, iar activitatea se realizează prin Agenția Națională a Sportului pentru Toți, cu sprijinul autorităților administrației publice locale. În aceste condiții, atribuțiile fiecărei entități instituționale apar amestecate și insuficient delimitate, ceea ce generează incertitudine cu privire la mecanismul concret de organizare și funcționare
  • nu este clar dacă aceste asociații sportive școlare sunt identice sau distincte față de asociațiile sportive reglementate de Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000. În același timp, Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, în secțiunea destinată educației extrașcolare, nu prevede existența unor entități juridice organizate la nivelul unităților de învățământ care să aibă ca scop principal organizarea activităților sportive extrașcolare
  • prevederile inițiativei legislative referitoare la organizarea și funcționarea asociațiilor sportive școlare nu sunt corelate cu Secțiunea a 7-a privind educația extrașcolară și nici cu Secțiunea a 2-a privind finanțarea unităților de educație extrașcolară din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, deși acestea reglementează activități extrașcolare desfășurate în cadrul unităților de învățământ.
Inițiat de senatori și deputați UDMR, PSD, USR, PNL, POT, neafiliați, minorități, cu termen de avizare 19.03.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați UDMR, PSD, USR, PNL, POT, neafiliați, minorități, cu termen de avizare 19.03.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați UDMR, PSD, USR, PNL, POT, neafiliați, minorități, cu termen de avizare 19.03.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați USR, UDMR, cu termen de avizare 19.03.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de deputați PNL, cu termen de avizare 19.03.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de senatori și deputați USR, PSD, PNL, UDMR, AUR, SOS RO și neafiliați, cu termen de avizare 17.03.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați UDMR, PSD, USR, PNL, AUR, SOS RO, POT, neafiliați, minorități, cu termen de avizare 19.03.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de senatori și deputați AUR, PSD, POT, SOS RO, neafiliați, cu termen de avizare 19.03.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 19.03.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați PNL, PSD, SOS RO, AUR, UDMR și neafiliați, cu termen de avizare 17.03.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • având în vedere faptul că propunerea legislativă vizează adoptarea de către Parlamentul României a unui calendar de evenimente privind „Anul clerului militar”, fără precizarea implicării altor instituții sau autorități, fără să instituie obligații, de orice natură, în sarcina altcuiva decât a Comisiilor reunite pentru apărare, ordine publică și siguranță națională ale forului legislativ, inițiativa are forma și obiectul unei hotărâri comune a Camerelor reunite ale Parlamentului, și nu a unei legi; 2
  • art. 1 asociază explicit o structură a forțelor armate (clerul militar) cu instituția statului, prin intermediul unei legi. România este, conform art. 29 alin. (5) din Constituție, un stat în care cultele religioase sunt autonome față de stat, iar conform art. 40 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă, statul român poate sprijini activitatea cultelor recunoscute, dar cu respectarea principiului neutralității confesionale. Legea face referire la „cultele recunoscute” în mod generic, ceea ce este corect din perspectiva egalității de tratament, însă evenimentele enumerate la art. 2 alin. (2) din propunerea legislativă (ceremonii religioase, concerte de muzică religioasă, proiecții pe Palatul Parlamentului) implică o angajare instituțională directă a Parlamentului în organizarea unor manifestări cu caracter confesional
  • anul 2026 a fost declarat Anul Constantin Brâncuși și Anul Iancu de Hunedoara, cu ocazia sărbătoririi memoriei celor două personalități, iar instituirea anului 2026 drept Anul clerului militar ar produce confuzie în rândurile populației și ar diminua importanța celorlalte două sărbători istorice
  • considerăm, totodată, că nu este necesar să existe un act normativ pentru celebrarea unei anumite categorii profesionale, cu atât mai mult celebrarea acestei categorii într- un singur an.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 19.03.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • din perspectiva caracterului deosebit de grav al infracțiunilor sexuale comise împotriva minorilor și importanța fundamentală a protecției copilului ca valoare constituțională și convențională, al obligațiilor pozitive ale statului în acest domeniu – consacrate prin art. 34 din Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, art. 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și Directiva 2011/93/UE, precum și din perspectiva exigenței ca orice intervenție legislativă în materie penală să fie efectivă, proporțională și temeinic fundamentată, 2 constatăm că propunerea legislativă nu este susținută de o argumentare adecvată în instrumentul de motivare și, prin urmare, nu satisface standardele de calitate normativă impuse de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în special ale art. 6 alin. (2), potrivit căruia pentru fundamentarea noii reglementări se va porni de la dezideratele sociale prezente și de perspectivă, precum și de la insuficiențele legislației în vigoare, ale art. 20 alin. (1), care prevede că elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție de importanța și complexitatea acestora, de o activitate de documentare și analiză științifică pentru cunoașterea temeinică a realităților economico-sociale care urmează să fie reglementate, a istoricului legislației din acel domeniu, precum și a reglementărilor similare din legislația străină, în special a statelor membre ale Uniunii Europene, ale art. 20 alin. (2), potrivit căruia inițiatorii proiectelor de acte normative pot solicita, pentru documentarea lor legislativă, informații suplimentare de la Consiliul Legislativ și de la alte autorități sau instituții cu atribuții de informare în materia respectivă, precum și ale art. 20 alin. (3), care prevede că rezultatele studiilor de cercetare și referirile la sursele de informații suplimentare relevante pentru dezbaterea proiectelor de acte normative trebuie incluse în instrumentul de prezentare și motivare a proiectului de act normativ
  • considerăm necesar să subliniem că România a adoptat în ultimii ani o serie de intervenții legislative substanțiale în domeniul protecției minorilor împotriva abuzurilor sexuale, fiecare dintre acestea răspunzând unor deficiențe concrete identificate empiric. Din această perspectivă, se poate observa că statul român a dezvoltat deja o politică penală progresivă în acest domeniu, prin întărirea succesivă a cadrului sancționator și prin adaptarea legislației la evoluția fenomenelor infracționale și la obligațiile asumate la nivel european și internațional
  • expunerea de motive sugerează că majorarea pedepselor ar fi necesară pentru asigurarea conformității cu standardele europene și invocă riscul declanșării unor proceduri de infringement, fără a identifica însă nicio dispoziție concretă din legislația română care s-ar situa sub pragurile impuse de directivă și fără a indica existența vreunei proceduri de infringement efectiv îndreptate împotriva României în această materie. Directiva 2011/93/UE stabilește praguri minime ale maximului de pedeapsă, nu ale minimului, pe care statele membre trebuie să le respecte. Verificarea conformității se realizează exclusiv prin raportarea maximului pedepsei prevăzute de legea română la minimul maximului impus de directivă. Analiza comparativă conduce la concluzia că forma actuală a tuturor articolelor vizate 3 respectă integral pragurile minime impuse de directivă. Nu există nicio dispoziție în vigoare care să se situeze sub pragul minim impus de directivă. Prin urmare, invocarea riscului de infringement ca temei al majorării pedepselor este lipsită de orice fundament tehnic, întrucât nu există o obligație europeană neîndeplinită care să impună intervenția legislativă propusă
  • expunerea de motive invocă două categorii de argumente factuale: pe de o parte, experiența comparată din Germania, Franța și Polonia, iar, pe de altă parte, amplificarea fenomenului infracțional prin utilizarea noilor tehnologii, precum pornografia infantilă online, ademenirea online sau exploatarea în scopuri comerciale ori de trafic. Ambele categorii sunt prezentate ca motive care ar impune adoptarea unor măsuri legislative efective, proporționale și descurajante. Niciuna dintre acestea nu susține însă conținutul normativ concret al inițiativei. Referirile la experiența comparată, precum detențiunea pe viață în Germania sau pedepsele de până la 30 de ani de detenție în Franța, vizează în mod explicit ipoteze în care abuzul sexual a condus la decesul victimei sau a fost însoțit de acte de tortură ori barbarie. Aceste scenarii grave își au corespondentul în dreptul român la art. 218¹ alin. (6) din Codul penal, care prevede că, dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 9 la 18 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, dispoziție care nu este propusă spre modificare prin prezenta inițiativă. Dacă argumentul comparativ ar fi fost relevant și coerent, tocmai acest alineat ar fi trebuit vizat. Referirea la Polonia privind măsurile medicale aplicabile autorilor de infracțiuni sexuale asupra minorilor este, de asemenea, nerelevantă, întrucât prezenta inițiativă nu propune nicio măsură de această natură
  • în ceea ce privește fenomenele invocate – traficul de minori, pornografia infantilă și exploatarea online – expunerea de motive descrie pe larg aceste forme grave de criminalitate ca fundament al necesității intervenției legislative. Cu excepția racolării minorilor în scopul pornografiei infantile, infracțiunile care reglementează tocmai aceste fenomene, respectiv traficul de minori prevăzut la art. 211 din Codul penal și pornografia infantilă prevăzută la art. 374 din Codul penal, nu fac obiectul niciunei modificări propuse prin inițiativa legislativă. Cu alte cuvinte, instrumentul de motivare invocă argumente care ar justifica modificarea unor articole pe care inițiativa nu le atinge, în timp ce articolele pe care le modifică efectiv – art. 218¹, art. 219¹, art. 221 alin. (4¹) și art. 222 din Codul penal – nu beneficiază de o justificare proprie adecvată. Această deconectare fundamentală între argumentele invocate și conținutul normativ propus ridică întrebarea legitimă dacă modificările propuse 4 reprezintă un răspuns la problemele reale identificate în expunerea de motive sau, dimpotrivă, un demers legislativ cu caracter preponderent simbolic
  • potrivit art. 30 alin. (1) lit. b) și d) din Legea nr. 24/2000, expunerea de motive trebuie să cuprindă motivul emiterii actului normativ și impactul acestuia. Or, expunerea de motive nu conține nicio statistică privind numărul condamnărilor pronunțate în baza articolelor vizate, nicio analiză a duratei medii a pedepselor aplicate efectiv în practică, nicio evaluare a ratei recidivei și niciun studiu care să demonstreze că limitele actuale de pedeapsă nu produc efectul preventiv sau represiv scontat. Această absență este cu atât mai semnificativă cu cât, astfel cum s-a arătat anterior, legiuitorul român a adoptat în ultimii ani intervenții în același domeniu tocmai pe baza unor asemenea date. Propunerea legislativă nu se raportează la acele date și nu explică de ce cadrul sancționator deja înăsprit s-ar fi dovedit insuficient. Gravitatea abstractă a faptelor, incontestabilă, nu poate substitui demonstrarea insuficienței concrete a cadrului sancționator existent
  • un alt aspect care afectează calitatea tehnică a inițiativei îl reprezintă absența oricărei justificări pentru cuantumul concret al fiecărei majorări propuse. Minimele speciale sunt majorate cu valori diferite de la o dispoziție la alta – trei ani, doi ani, un an sau aproximativ doi ani și jumătate – iar maximele sunt modificate la unele dispoziții și lăsate nemodificate la altele, fără ca expunerea de motive să explice, pentru niciuna dintre aceste opțiuni, rațiunea care a determinat acel cuantum și nu altul. În absența unei asemenea justificări, majorările apar ca alegeri arbitrare, iar nu ca rezultat al unei evaluări raționale a pericolului social diferențiat al faptelor reglementate
  • propunerea de modificare a art. 221 alin. (4¹) elimină alternativa amenzii ca pedeapsă principală, menținând exclusiv pedeapsa închisorii. Aceasta reprezintă o modificare semnificativă a politicii penale pentru această infracțiune, care nu este menționată și nici justificată în expunerea de motive. Eliminarea alternativei amenzii înlătură posibilitatea instanței de a individualiza pedeapsa în raport cu circumstanțele concrete ale faptei și ale făptuitorului, contrar principiului constituțional al individualizării sancțiunii penale
  • propunerea de modificare a art. 219¹ alin. (1¹) este identică cu forma în vigoare. Atât textul actual, cât și cel propus, prevăd pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Includerea unei dispoziții identice cu cea în vigoare într-un proiect de modificare legislativă contravine principiului potrivit căruia actul normativ de modificare trebuie să producă o schimbare reală în ordinea juridică existentă; 5
  • expunerea de motive nu abordează o întrebare fundamentală de politică penală, și anume dacă majorarea pedepselor produce efectul preventiv scontat. Dacă în practică autorii acestor infracțiuni beneficiază de mecanisme de individualizare a executării pedepsei, precum liberarea condiționată sau reducerile pentru bună conduită, majorarea limitelor abstracte ale pedepsei nu modifică în mod necesar durata efectivă a privării de libertate și nu produce automat un efect descurajant suplimentar. O politică penală efectivă ar presupune o analiză integrată care să vizeze și regimul de executare a pedepselor, nu exclusiv limitele lor nominale.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 19.03.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • introducerea unei limite uniforme de 30% pentru poprirea veniturilor în cazul debitorilor cu venituri nete de până la 5.000 lei, indiferent de natura creanțelor, poate afecta echilibrul dintre protecția debitorului și dreptul creditorilor de a-și recupera creanțele
  • reglementarea actuală stabilește deja limite diferențiate ale urmăririi veniturilor, în funcție de tipul obligațiilor, iar instituirea unei derogări generale riscă să creeze 2 dificultăți în executarea obligațiilor legale și contractuale, inclusiv în cazul unor creanțe cu un grad ridicat de protecție juridică
  • măsura poate conduce la prelungirea semnificativă a procedurilor de executare silită și la reducerea eficienței mecanismelor de recuperare a creanțelor, cu potențiale efecte negative asupra disciplinei financiare și asupra funcționării raporturilor juridice civile și comerciale
  • în absența unei analize de impact care să evidențieze efectele asupra creditorilor și asupra sistemului de executare silită, propunerea riscă să genereze dezechilibre în aplicarea cadrului procedural existent.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 19.03.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • introducerea obligației pentru asociații, fundații și federații de a întocmi și publica anual o listă detaliată a tuturor veniturilor și surselor de finanțare, inclusiv cu identificarea finanțatorilor, ridică probleme privind proporționalitatea și necesitatea unei astfel de măsuri în raport cu cadrul legal existent. În prezent, aceste entități au deja obligații de raportare financiară și fiscală, iar instituirea unor cerințe suplimentare de raportare și publicare poate genera o sarcină administrativă 2 semnificativă, fără a demonstra în mod clar că aduce un plus real de eficiență în monitorizarea activității lor
  • prin modul în care este redactată, propunerea legislativă nu respectă dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care stipulează că „pentru fundamentarea noii reglementări se va porni de la dezideratele sociale prezente şi de perspectivă, precum şi de la insuficienţele legislaţiei în vigoare.”
  • modificarea propusă este, așadar, redundantă, întrucât există mecanisme funcționale deja în legislație, Legea nr. 129/2019 privind prevenirea și combaterea spălării banilor, cu modificările și completările ulterioare, introducând: – obligații privind beneficiarul real; – obligații de raportare contabilă și fiscală pentru ONG-uri; – registre publice pentru organizațiile non-profit; Scopul acestor obligații este tocmai: – prevenirea spălării banilor; – finanțării activităților ilegale; – utilizării structurilor juridice pentru ascunderea identității finanțatorilor
  • totodată, asociațiile și fundațiile au deja obligații extinse de transparență financiară prin: depunerea bilanțurilor la Ministerul Finanțelor, raportarea la Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC), obligațiile fiscale față de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) și, pentru cei care primesc finanțări publice, controlul Curții de Conturi. Adăugarea unei liste separate cu toți donatorii, publicată pe un site guvernamental distinct, creează o obligație birocratică paralelă fără a adăuga valoare față de sistemele de control existente
  • modul de redactare a propunerii nu este de natură să confere predictibilitate și eficiență normei, atâta timp cât nu cuprinde sancțiunea asociată neîndeplinirii obligației impuse și nu este clar dacă declarațiile se depun la Ministerul Finanțelor Publice la aceeași dată cu depunerea situațiilor financiare la ANAF ori se depun, de fapt, chiar la ANAF, care este termenul la dispoziția Ministerul Finanțelor Publice pentru a face accesibilă „secțiunea specială” a paginii de internet sau dacă prin „nume” se înțelege „nume și prenume”.
  • propunerea legislativă, sub pretextul creșterii transparenței, propune instituirea unui mecanism de supraveghere și control administrativ asupra societății civile, într-un context european marcat de tendințe iliberale și de restrângere a spațiului civic, instituind un mecanism bazat pe dezvăluirea publică a surselor de finanțare. 3 Propunerea nu are nicio justificare obiectivă, întrucât statul deține deja toate instrumentele de control financiar și fiscal asupra organizațiilor neguvernamentale
  • inițiativa legislativă nu contribuie la transparență, ci creează un cadru de control politic și birocratic asupra sectorului neguvernamental, afectând libertatea de asociere și funcționarea democratică a societății civile
  • proiectul prevede că lista se publică „cu protejarea datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice, cu excepția numelui”. Aceasta înseamnă că numele oricărei persoane fizice care a donat orice sumă unei asociații sau fundații devine public, indiferent de cuantumul donației, indiferent de caracterul sensibil al organizației și fără niciun prag de minimis. Publicarea numelui unui donator permite, prin coroborare cu organizația beneficiară, deducerea orientărilor politice, religioase, filosofice sau sexuale ale persoanei respective (categorii de date sensibile protejate în mod special de art. 9 din GDPR). Inițiatorul consideră că numele donatorului nu este dată cu caracter personal, ceea ce contravine legislației privind protecția datelor cu caracter personal, neputând fi justificat nici un interes legitim în publicarea numelor donatorilor persoane fizice
  • se prevede că pentru persoanele juridice se publică „toate elementele de identificare”, fără nicio restricție, în timp ce pentru persoanele fizice se protejează toate datele cu excepția numelui, fapt ce creează o asimetrie de tratament între donatorii persoane fizice și cei persoane juridice care nu este justificată de nicio rațiune obiectivă
  • obligația de publicare a numelui donatorilor produce inevitabil un efect de descurajare asupra finanțării societății civile. Persoane care ar dori să susțină financiar organizații cu activitate sensibilă din punct de vedere politic sau social ar putea renunța la donații de teama expunerii publice
  • propunerea legislativă introduce o formă de expunere publică generalizată a finanțatorilor, cu riscuri de stigmatizare, descurajare a participării civice și afectare a libertății de asociere. Publicarea unor informații privind finanțatorii, chiar și cu limitarea datelor personale, poate descuraja implicarea persoanelor fizice sau juridice în susținerea activităților civice și poate afecta funcționarea organizațiilor neguvernamentale, care desfășoară activități de interes public
  • în contextul european actual, astfel de măsuri au fost promovate în mai multe state prin legislații care au invocat argumentul transparenței pentru a introduce mecanisme de control și stigmatizare a societății civile. Experiența acestor state demonstrează că obligațiile de dezvăluire publică a finanțatorilor pot avea efecte de intimidare asupra donatorilor și pot descuraja participarea civică. Prin natura și formularea sa, 4 propunerea legislativă reia logica acestor inițiative legislative, transferând asupra organizațiilor neguvernamentale o obligație de transparență publică care depășește cerințele aplicabile altor entități private și care nu este justificată de existența unui risc real sau demonstrat pentru ordinea publică sau securitatea națională. Adoptarea unui asemenea mecanism ar crea un precedent problematic în materia libertății de asociere, punând sub suspiciune întregul sector neguvernamental.
  • încadrarea propunerii într-un tipar european de restrângere a spațiului civic: – propunerea legislativă se înscrie într-o tendință europeană recentă de restrângere a spațiului civic, sub pretextul transparenței financiare; – un precedent relevant îl reprezintă legea adoptată în Ungaria în anul 2017, care obliga organizațiile neguvernamentale finanțate din străinătate să declare public finanțările și să se înregistreze ca „organizații sprijinite din exterior”. Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 18 iunie 2020, cauza C-78/18, Curtea a stabilit că această lege încalcă libertatea de asociere și libera circulație a capitalurilor și produce un efect de stigmatizare asupra organizațiilor vizate. În urma acestei decizii și a procedurii de infringement declanșate de Comisia Europeană, legislația a fost abrogată în 2021; – inițiative similare au fost promovate și în alte state. În Polonia, proiecte legislative discutate în perioada 2020-2022 au propus instituirea unui mecanism de raportare și monitorizare a ONG-urilor finanțate din exterior, inițiativă criticată de organizații europene pentru impactul potențial asupra libertății de asociere. În Slovacia, amendamente legislative propuse în 2024 prevăd obligația ONG-urilor de a declara detalii despre donatori și introduc mecanisme de etichetare a organizațiilor care primesc finanțări din străinătate. Consiliul Experților pentru Dreptul ONG-urilor al Consiliului Europei a avertizat că aceste măsuri creează un risc serios de stigmatizare a societății civile și pot afecta participarea democratică; – propunerea legislativă reproduce logica acestor inițiative prin instituirea unei obligații de dezvăluire publică a finanțărilor ONG-urilor și prin publicarea centralizată a informațiilor despre finanțatori
  • conformitatea cu standardele europene privind libertatea societății civile: – propunerea legislativă ridică probleme de compatibilitate cu standardele europene privind libertatea de asociere și funcționarea societății civile; – Rezoluția Parlamentului European din 8 martie 2022 privind restrângerea spațiului societății civile în Europa condamnă inițiativele legislative care 5 impun cerințe disproporționate de transparență ONG-urilor și solicită statelor membre să asigure un mediu favorabil participării civice; – Recomandarea CM/Rec(2018)11 a Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei stabilește că organizațiile societății civile trebuie să poată obține și utiliza liber finanțări, inclusiv din surse externe, iar cerințele de transparență trebuie să fie proporționale și să nu aibă efect de descurajare; – Comisia de la Veneția, prin Avizul privind legea ungară a ONG-urilor finanțate din străinătate a constatat, în analiza legislației ungare privind ONG- urile finanțate din străinătate, că obligațiile de etichetare și dezvăluire publică a finanțărilor pot produce un efect stigmatizant și pot constitui o ingerință disproporționată în libertatea de asociere; – de asemenea, rețeaua europeană Liberties.eu a avertizat, într-o scrisoare deschisă din 2024 privind legislația privind „suveranitatea națională” din Ungaria, că extinderea nejustificată a obligațiilor de transparență asupra ONG-urilor riscă să descurajeze donatorii și să reducă participarea democratică
  • lipsă de fundamentare și redundanță legislativă: – propunerea legislativă este nefundamentată din punct de vedere administrativ și duplică mecanisme existente de raportare financiară; – organizațiile neguvernamentale depun anual situațiile financiare și declarațiile fiscale către Ministerul Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală. Aceste documente reflectă totalul veniturilor, cheltuielilor și structura financiară a organizațiilor și permit autorităților publice să efectueze verificări și controale fiscal. În cazul fondurilor publice sau al finanțărilor europene, organizațiile beneficiare sunt deja supuse unor mecanisme riguroase de raportare și audit către instituțiile care acordă finanțările; – în acest context, noua obligație de publicare a listelor de finanțatori nu aduce informații suplimentare relevante pentru autoritățile publice, ci doar introduce un mecanism suplimentar de expunere publică a datelor deja disponibile instituțiilor statului
  • distincția dintre raportare și dezvăluirea publică a informațiilor: – în orice stat democratic trebuie făcută o distincție clară între raportare și dezvăluirea publică a informațiilor; 6 – raportarea presupune obligația entităților private de a furniza informații către autoritățile publice competente, care le utilizează pentru control fiscal, audit sau alte verificări administrative; – dezvăluirea publică implică publicarea acestor informații pentru publicul larg, transformând datele furnizate autorităților într-o bază de date accesibilă tuturor; – ONG-urile din România sunt deja supuse unui regim extins de raportare către autoritățile publice. Statul român deține astfel toate instrumentele necesare pentru a verifica modul de utilizare a resurselor financiare și pentru a sancționa eventuale nereguli. Obligația de a face publice identitatea și datele finanțatorilor depășește însă cadrul raportării fiscale și transformă informațiile financiare într-un instrument de expunere publică generalizată
  • tratament inegal față de restul sectorului privat: – în mediul privat, raportările contabile nu identifică și nu publică individual sursele de venit. Companiile transmit autorităților informații agregate privind veniturile și cheltuielile, însă nu sunt obligate să publice detalii despre clienți, contracte sau parteneri comerciali. Acest regim reflectă principiul proporționalității și protecția informațiilor comerciale; – impunerea unei transparențe detaliate și publice exclusiv organizațiilor neguvernamentale ar institui un tratament inegal față de alte entități private
  • riscuri de stigmatizare și descurajare a donatorilor: – publicarea surselor de finanțare într-o bază de date publică poate genera efecte negative asupra funcționării societății civile. Expunerea publică a finanțatorilor poate conduce la campanii de discreditare a organizațiilor independente și poate descuraja donatorii; – experiența altor state europene arată că asemenea mecanisme pot fi utilizate pentru stigmatizarea organizațiilor critice față de autorități și pentru limitarea indirectă a activității societății civile
  • în concluzie, deși obiectivul declarat al inițiativei este creșterea transparenței finanțării organizațiilor neguvernamentale, mecanismul propus ridică probleme serioase de proporționalitate, fundamentare și compatibilitate cu rolul societății civile într-un stat democratic: – introducerea unei obligații de raportare redundante și birocratice Organizațiile neguvernamentale sunt deja supuse unor obligații extinse de raportare financiară, inclusiv depunerea situațiilor financiare anuale și raportarea finanțărilor publice. Introducerea unei noi raportări centralizate către Ministerul 7 Finanțelor creează o sarcină administrativă suplimentară fără a demonstra existența unei probleme reale de transparență care să justifice această intervenție legislativă; – publicarea donatorilor persoane fizice poate avea efect de descurajare a implicării civice Obligația publicării numelor persoanelor fizice care susțin financiar organizații neguvernamentale poate avea un efect descurajator asupra donațiilor private și asupra implicării civice. În absența unor garanții adecvate, măsura riscă să expună donatorii la presiuni sau stigmatizare, afectând capacitatea organizațiilor de a mobiliza resurse pentru activități de interes public; – lipsa unei analize de impact asupra sectorului neguvernamental Proiectul nu este însoțit de o evaluare a impactului administrativ și financiar asupra sectorului asociativ, inclusiv asupra organizațiilor mici sau comunitare, care ar putea fi afectate disproporționat de noile obligații de raportare; – risc de instituire a unui mecanism de monitorizare excesivă a societății civile Prin obligarea organizațiilor să transmită și să publice în mod centralizat toate sursele de finanțare, proiectul creează un mecanism de monitorizare extinsă a finanțării societății civile, fără a demonstra necesitatea și proporționalitatea unei astfel de măsuri într-un stat democratic
  • soluția legislativă instituie o formă de dezvăluire publică obligatorie a finanțatorilor organizațiilor neguvernamentale, indiferent de natura și proveniența fondurilor. O astfel de obligație depășește cadrul obișnuit al raportării financiare către autoritățile publice și transformă informațiile fiscale într-un instrument de expunere publică generalizată
  • în lipsa unei analize de impact și a unei evaluări privind compatibilitatea măsurii cu principiile protecției datelor și ale libertății de asociere, propunerea legislativă riscă să producă efecte negative asupra sectorului neguvernamental și asupra mediului civic.
Inițiat de senatori și deputați UDMR, cu termen de avizare 17.03.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați USR, cu termen de avizare 19.03.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.

Alte puncte de pe ordinea de zi:

  • Aprobarea candidaturii doamnei VLĂDĂU Mariana-Narcisa, propusă de Confederația Patronală Concordia, în vederea ocupării unui post de asistent judiciar la Tribunalul Argeș
  • Informare privind şedinţa Biroului Executiv din data de 11.03.2026

Concluzie

În ședința din 11 martie 2026, Plenul CES a analizat 22 proiecte de acte normative, adoptând 11 avize favorabile, 4 avize favorabile cu observații și 6 avize nefavorabile; avizarea a fost amânată pentru 1 proiect.