Ședința Plenului CES (01.04.2026): Proiecte din domeniile educație, protecție socială, digitalizare, justiție, agricultură, mediu, sănătate, cultură

Plenul Consiliului Economic și Social (CES) s-a reunit în ședință online în data de 1 aprilie 2026, ora 12:00, pentru a dezbate și aviza o serie de proiecte de acte normative.

Puncte principale de pe ordinea de zi

Avizarea proiectelor de acte normative: Plenul a analizat următoarele proiecte de acte normative:

  • Proiect de Hotărâre a Guvernului pentru modificarea și completarea Metodologiei de acordare a creditelor transferabile pentru formarea profesională a adulţilor, precum şi pentru abrogarea Hotărârii Guvernului nr. 844/2002 privind aprobarea nomenclatoarelor calificărilor profesionale pentru care se asigură pregătirea prin învăţământul preuniversitar, precum şi durata de şcolarizare, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.772/2022
Inițiat de Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, cu termen de avizare 2.04.2026, proiectul a fost returnat.
  • Proiect de Hotărâre a Guvernului privind aprobarea Nomenclatorului domeniilor şi al specializărilor/ programelor de studii universitare şi a structurii instituțiilor de învățământ superior pentru anul universitar 2026 – 2027
Inițiat de Ministerul Educației și Cercetării, cu termen de avizare 6.04.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
  • Proiect de Hotărâre a Guvernului privind aprobarea domeniilor şi programelor de studii universitare de master acreditate şi numărul maxim de studenţi ce pot fi şcolarizaţi în anul universitar 2026 – 2027
Inițiat de Ministerul Educației și Cercetării, cu termen de avizare 6.04.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
  • Proiect de Lege pentru modificarea Legii nr. 340/2009 din 11 noiembrie 2009 privind formularea de către România a unei declarații în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană
Inițiat de Ministerul Justiției, cu termen de avizare 7.04.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
  • Proiect de Ordonanță de urgență a Guvernului privind instituirea unor mecanisme pentru protejarea intereselor naționale în domenii strategice ale economiei naționale
Inițiat de Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, Ministerul Energiei, cu termen de avizare 8.04.2026, avizarea proiectului a fost amânată.
  • Proiect de Ordonanță de urgență a Guvernului privind modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice
Inițiat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, cu termen de avizare 9.04.2026, avizarea proiectului a fost amânată.
  • Proiect de Ordonanță de urgență a Guvernului pentru modificarea unor acte normative din domeniul asistenței sociale și stabilirea unor măsuri de protecție socială pentru pensionari
Inițiat de Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, cu termen de avizare 15.04.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 6.04.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de senatori PSD, cu termen de avizare 6.04.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 6.04.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • deși propunerea legislativă este justificată prin necesitatea protejării fermierilor români, a pieței terenurilor agricole și a securității economice, soluția legislativă propusă instituie un tratament juridic diferențiat în funcție de cetățenie, domiciliu, locul constituirii persoanei juridice, structura capitalului social și existența unui 2 beneficiar real cetățean român. Potrivit textului, cetățeanul unui stat membru, apatridul cu domiciliul într-un stat membru sau în România și persoana juridică constituită în conformitate cu legislația unui stat membru pot dobândi proprietatea asupra terenurilor agricole numai în limita a maximum 10 ha, în timp ce anumite persoane juridice pot dobândi până la 30 ha în funcție de componența capitalului și de calitatea beneficiarului real. O asemenea diferențiere afectează exigențele de egalitate de tratament și ridică serioase probleme de compatibilitate cu principiul nediscriminării
  • utilizarea criteriului referitor la existența unui „beneficiar real cetățean român” pentru stabilirea regimului juridic aplicabil dobândirii dreptului de proprietate introduce un element de diferențiere care nu este suficient justificat în expunerea de motive și care poate genera dificultăți majore de interpretare și aplicare. O asemenea soluție nu operează prin raportare la criterii obiective privind destinația terenului, exploatarea agricolă efectivă, prevenirea concentrării excesive ori protejarea fermelor familiale, ci prin raportare la elemente de identitate și de structură corporativă ce pot conduce la tratamente juridice inegale între subiecți aflați în situații comparabile
  • fundamentarea prezentată în expunerea de motive este, de asemenea, insuficientă pentru a susține caracterul necesar și proporțional al restricțiilor propuse. Argumentul central constă în faptul că cetățenii din vestul Europei ar avea o putere economică mai ridicată și, prin urmare, un avantaj în achiziționarea de terenuri agricole, ceea ce ar conduce la creșterea necontrolată a prețurilor. Totuși, aceste afirmații sunt formulate generic, fără a fi susținute prin date concrete, analize de impact, evaluări comparative sau justificări detaliate privind alegerea exactă a plafoanelor de 10 ha și 30 ha. În lipsa unei astfel de fundamentări, restrângerea propusă apare ca fiind insuficient demonstrată sub aspectul necesității și proporționalității, în plus nefiind menționat impactul economic și neprecizându-se ce se întâmplă cu cetățenii altui stat sau persoanele juridice constituite în alt stat care dețin în proprietate teren în suprafețe mai mari decât cele menționate în proiect
  • propunerea legislativă ridică și probleme de previzibilitate și coerență normativă. Stabilirea unor plafoane diferite pentru dobândirea proprietății asupra terenurilor agricole, în funcție de criterii legate de cetățenie și de structura capitalului, reclamă o corelare mult mai atentă cu ansamblul legislației incidente în materia proprietății, a circulației terenurilor agricole și a regimului persoanelor juridice. În forma propusă, textul nu oferă suficiente clarificări privind modul de verificare a îndeplinirii condițiilor referitoare la participația de capital și la beneficiarul real, 3 nici cu privire la consecințele modificării ulterioare a acestor elemente. Această lipsă de claritate poate genera nesiguranță juridică și aplicări neunitare
  • totodată, din perspectiva drepturilor și libertăților cetățenești, reglementarea propusă afectează exercițiul dreptului de proprietate și accesul la dobândirea acestuia prin introducerea unor limitări care nu sunt construite în jurul unor criterii neutre și generale, ci în jurul unor diferențieri legate de apartenența națională sau de compoziția capitalului. Or, o asemenea opțiune legislativă impune o justificare deosebit de riguroasă, tocmai pentru a evita instituirea unor discriminări directe sau indirecte. În forma actuală, proiectul nu oferă garanții suficiente că echilibrul dintre interesul public invocat și respectarea principiilor egalității și nediscriminării este păstrat
  • propunerea legislativă instituie limitări diferențiate în funcție de cetățenie, originea capitalului și structura acționariatului în materia dobândirii terenurilor agricole, ceea ce ridică probleme serioase de compatibilitate cu dreptul Uniunii Europene, în special cu principiul nediscriminării și libera circulație a capitalurilor. Tratamentul diferențiat aplicat cetățenilor și persoanelor juridice din alte state membre nu este justificat printr-un obiectiv clar de interes public și nu este susținut de un test real de proporționalitate
  • România a obținut prin Tratatul de Aderare la UE din 2005 o perioadă de tranziție de șapte ani pentru piața funciară agricolă, perioadă care s-a încheiat la data de 1 ianuarie 2014. La expirarea acestui moratoriu, accesul cetățenilor europeni și al persoanelor juridice comunitare la terenurile agricole din România a devenit supus regulilor generale ale dreptului european privind libera circulație a capitalurilor. Reintroducerea unor limitări cantitative după expirarea perioadei de tranziție nu mai poate beneficia de niciun temei în dreptul primar european și reprezintă o regresie juridică incompatibilă cu statutul de stat membru al Uniunii Europene
  • orientările Comisiei Europene cu privire la reglementările naționale pentru protejarea terenului agricol subliniază statutul de bun special și rar al acestei categorii de terenuri și admite faptul că Statele Membre au dreptul de a reglementa acest sector și de a impune anumite restricții la achiziția terenului agricol. Cu toate acestea, Comisia subliniază faptul că măsurile trebuie să fie proporționale și indică anumite tipuri de măsuri care sunt mai ușor de compatibilizat cu dreptul UE decât altele. Printre instrumentele care pot fi admise se numără: – scheme de autorizare prealabilă; – drepturi de preempțiune pentru anumite categorii; – obligația menținerii destinației agricole; 4 – controlul prețului de vânzare; – taxe anti-speculative. Astfel, statele trebuie să aleagă măsuri mai puțin restrictive, bine calibrate, care să protejeze terenul agricol fără să blocheze disproporționat investiția transfrontalieră
  • România are deja un cadru solid pentru protejarea terenurilor agricole la achiziție, care include mecanisme precum: – regim special pentru vânzarea terenurilor agricole din extravilan; – drept de preempțiune în mai multe ranguri; – condiții suplimentare dacă niciunul dintre preemptori nu își exprimă opțiunea de a achiziționa; – publicitatea obligatorie a ofertei și procedura formală de control; – aviz final emis de autoritatea agricolă competentă; – registru unic național și trasabilitate administrativă; – mecanism anti-speculativ cu impozit de 80% la revânzare în primii 8 ani
  • prin urmare, o impunere a unor suprafețe maximale pentru achiziția de către investitori străini nu este justificată, ținând cont de mecanismele multiple pe care statul român le implementează pentru protejarea terenurilor agricole. Mai mult, o astfel de măsură poate intra în conflict cu libertățile fundamentale ale pieței interne și poate afecta în mod real investiția agricolă autentică, ce poate sprijini dezvoltarea competitivă a sectorului din România
  • în esență, deși inițiativa pare să urmărească protejarea terenurilor agricole și a interesului național, soluția legislativă propusă riscă să genereze efecte economice negative semnificative: – încălcarea principiului liberei circulații a capitalurilor (art. 63 TFUE): dobândirea terenurilor reprezintă o formă de investiție și intră în sfera liberei circulații a capitalurilor. Limitarea cantitativă a suprafețelor ce pot fi deținute de cetățeni sau entități din alte state membre constituie o restricție directă asupra acestui principiu fundamental; – jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) arată că astfel de restricții sunt admisibile doar dacă sunt justificate de motive imperative de interes general, adecvate scopului urmărit, proporționale. Propunerea legislativă nu îndeplinește aceste condiții; – caracter discriminatoriu al reglementării, deși formularea pare neutră, mecanismul introdus produce efecte discriminatorii indirecte între 5 cetățeni români și cetățeni din alte state membre, entități în funcție de structura capitalului și cetățenia beneficiarului real; Aceste diferențieri nu sunt justificate obiectiv și sunt dificil de susținut în raport cu dreptul european; – lipsa proporționalității măsurii: stabilirea unor plafoane fixe (10 ha / 30 ha) este arbitrară și nu este fundamentată economic sau juridic. Nu există analiză de impact, justificare privind nivelul plafonului, demonstrarea faptului că nu există măsuri mai puțin restrictive. În jurisprudența CJUE, măsurile generale și nediferențiate sunt considerate, de regulă, disproporționate; – incoerență legislativă internă: Legea nr. 312/2005 consacră principiul tratamentului egal între cetățenii români și cei din statele membre UE. Introducerea unei derogări restrictive contrazice chiar fundamentul legii și afectează coerența cadrului normativ; – risc major de declanșare a procedurii de infringement: adoptarea unei astfel de reglementări ar expune România unui risc ridicat de infringement din partea Comisiei Europene, având în vedere precedentele existente în alte state membre care au introdus restricții similare asupra pieței terenurilor agricole; – efecte economice negative – limitarea accesului la terenuri agricole: – descurajează investițiile; – reduce lichiditatea pieței; – afectează consolidarea exploatațiilor agricole; – poate conduce la fragmentarea artificială a proprietății; – ineficiența practică a măsurii – restricțiile propuse pot fi ușor eludate prin: – fragmentarea achizițiilor; – utilizarea de vehicule juridice intermediare; – restructurări formale ale acționariatului. Aceasta reduce eficiența măsurii și creează stimulente pentru evitarea reglementării.
  • propunerea legislativă introduce o diferențiere de tratament juridic în funcție de structura acționariatului persoanelor juridice, acordând un plafon mai favorabil persoanelor juridice cu participație românească majoritară față de cele cu capital majoritar străin. Deși această distincție urmărește aparent protejarea interesului național, ea introduce un criteriu de naționalitate a capitalului social în dreptul de 6 proprietate privată, ceea ce contravine principiului egalității de tratament între operatorii economici din Uniunea Europeană
  • în concluzie, inițiativa legislativă promovează o logică protecționistă, construită pe criterii de naționalitate și control al capitalului, care riscă să alimenteze forme de naționalism economic incompatibile cu funcționarea pieței interne europene și cu angajamentele asumate de România ca stat membru. O astfel de abordare nu adresează cauzele reale ale problemelor din sectorul agricol și poate genera efecte adverse, inclusiv descurajarea investițiilor și fragmentarea pieței. În aceste condiții, propunerea este vulnerabilă juridic și contrară principiilor fundamentale ale Uniunii Europene. p.
Inițiat de senatori și deputați PSD, AUR, POT, PNL, PACE, neafiliați, cu termen de avizare 6.04.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • se constată suprapunere cu cadrul normativ existent: – cerințele privind consimțământul valid sunt deja reglementate în mod substanțial prin RGPD (art. 4 pct. 11, art. 7 și considerentul 32) și prin jurisprudența CJUE, care asigură o interpretare oficială și obligatorie din punct de vedere juridic a legislației UE și, prin urmare, este considerată un 2 izvor de drept. Cauza Planet49 (C-673/17), în care CJUE a statuat expres că o căsuță pre-bifată nu poate constitui un consimțământ valid în sensul Directivei 2002/58/CE; – de asemenea, Comitetul European pentru Protecția Datelor (EDPB) a emis ghiduri detaliate privind dark patterns în platformele de social media (Ghidurile 03/2022), care cuprind recomandări specifice referitoare la proiectarea interfețelor de consimțământ; – propunerea legislativă preia, în esență, aceste principii de soft law și le transformă în norme contravenționale rigide. Or, această abordare nu adaugă în mod necesar protecție suplimentară utilizatorilor, ci creează un risc real de suprapunere normativă și de aplicare neunitară, în condițiile în care aceleași fapte pot fi deja sancționate de ANSPDCP pe temeiul RGPD
  • se depășește cadrul Directivei (gold-plating): – Directiva 2002/58/CE, transpusă în dreptul intern prin Legea nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, impune obținerea consimțământului informat al utilizatorului, însă nu prescrie cerințe specifice privind designul sau structura vizuală a interfeței prin care se obține acest consimțământ; – propunerea legislativă are o sferă de aplicare semnificativ extinsă față de prevederile directivei, introducând obligații granulare privind aspectul vizual și funcțional al banner-elor – de la numărul de niveluri ale interfeței, la formulările permise, la tipul de elemente de interfață utilizate (căsuțe, comutatoare). Această abordare constituie un caz de gold-plating, depășind obiectivele actului normativ transpus; – mai mult, adoptarea unilaterală de către România a unui astfel de regim mai oneros decât cel aplicabil în celelalte state membre creează o asimetrie normativă ce fragmentează piața unică digitală și dezavantajează operatorii care își desfășoară activitatea pe teritoriul României în raport cu concurenții acestora din alte State Membre
  • se constată lipsa neutralității tehnologice și rigiditate normativă: – deși expunerea de motive afirmă că propunerea „nu impune o denumire unică a opțiunii și nicio soluție tehnică rigidă”, cerințele prevăzute limitează în mod real flexibilitatea de implementare; – în concret, proiectul impune structura interfeței pe niveluri, interzice categorii întregi de elemente de design (căsuțe pre-bifate, comutatoare 3 activate implicit) și impune criterii calitative privind vizibilitatea și accesibilitatea opțiunilor
  • poate apărea insecuritate juridică; – propunerea legislativă utilizează în mod repetat noțiuni cu un grad ridicat de generalitate, precum „în mod nejustificat”, „mai puțin accesibilă” ori „mai puțin vizibilă”, „formulări înșelătoare ori echivoce” sau „interfață proiectată într-un mod care face, în mod nejustificat, mai dificilă exercitarea opțiunii de refuz”. Astfel de noțiuni încalcă normele de tehnică legislativă obligatorii în redactarea unei norme legale în România; – suplimentar, sancționarea contravențională a unor conduite definite prin astfel de noțiuni generale va ridica serioase probleme sub aspectul principiului legalității sancțiunii dar și sub aspectul uniformizării pieței la nivelul de conformitate impus prin proiect; – specific, operatorii economici se vor afla în imposibilitatea de a aprecia ex ante dacă o anumită configurație a interfeței respectă sau nu cerințele legii; – o atare aplicare neunitară a normei determinată de imposibilitatea decelării conduitei legale față de cea ilicită creează premisele unui climat de insecuritate juridică incompatibil cu un mediu de afaceri predictibil
  • impact disproporționat asupra mediului de afaceri: – termenul de conformare de numai 120 de zile de la intrarea în vigoare a legii este insuficient pentru ca operatorii – în special întreprinderile mici și mijlocii – să implementeze modificările tehnice necesare, care presupun reproiectarea completă a interfețelor de consimțământ, actualizarea platformelor CMP (consent management platform), testarea conformității și, după caz, renegocierea contractelor cu furnizorii de soluții terți; – de asemenea, obligația de a face „dovada acordului și a momentului exprimării acestuia” impune implementarea unor mecanisme noi de înregistrare și arhivare a consimțămintelor, generând costuri tehnice și organizatorice suplimentare. Expunerea de motive recunoaște că „eventualele costuri privesc exclusiv adaptarea tehnică și organizatorică”, însă nu oferă nicio evaluare a impactului financiar concret asupra operatorilor, ceea ce contravine bunelor practici de reglementare
  • există riscul unor proceduri paralele: – propunerea legislativă nu clarifică relația dintre competențele ANSPDCP (care aplică RGPD și verifică validitatea consimțământului) și regimul contravențional prevăzut de Legea nr. 506/2004. Există un risc concret ca 4 aceleași fapte, respectiv lipsa unui consimțământ valid, să fie sancționate atât pe temeiul RGPD, cât și pe temeiul noilor dispoziții contravenționale din Legea nr. 506/2004, ridicând probleme din perspectiva principiului ne bis in idem și creând incertitudine cu privire la autoritatea competentă și la cuantumul sancțiunilor aplicabile. p.
Inițiat de senatori și deputați PSD, AUR, PNL, UDMR, neafiliați, cu termen de avizare 6.04.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de deputați minorități, cu termen de avizare 6.04.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • motivația invocată de către inițiatori pentru eliminarea obligației de plată a remunerației pentru operele muzicale atunci când ele sunt utilizate de entități care desfășoară activități caritabile sau sociale sau de asociații și fundații de utilitate publică face trimitere la „povara financiară” reprezentată de remunerație, ea reprezentând „costuri suplimentare semnificative” care impietează asupra unui „interes social superior”, altfel spus, reprezintă nu o plată a unui serviciu primit de 2 organizator, ci un fel de taxă. În fapt, remunerația corespunde unui serviciu – utilizarea unei muzici create și interpretare de anumiți artiști – adeseori cu rol central în evenimentele invocate și la care organizatorii apelează voluntar
  • o astfel de interpretare a remunerației echitabile presupune că plata forfetară datorată artiștilor titulari de drepturi pentru opera muzicală (în numele cărora este colectată și către care este distribuită remunerația) reprezintă un interes social inferior celui legat de susținerea activității unor anume entități, prin simpla recunoaștere a utilității lor publice ori a faptului că organizează, accidental sau substanțial, activități sociale pentru care inițiatorii nu oferă o definiție
  • această perspectivă rezultă, în redactarea propusă, din faptul că utilizarea cu titlu gratuit nu vizează o activitate (precis definită ca având scop caritabil), ci entități cu anume statut, în ansamblul activității lor. Or, nu doar că, așa cum este redactat, proiectul oferă gratuitate universală în folosirea muzicii inclusiv unor societăți care vor fi organizat, o dată, o gală caritabilă, dar o analiză a activității asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică la nivelul anului 20191 indică transparent faptul că spectrul ei depășește cu mult dimensiunea de caritate invocată de inițiatori. Astfel, utilizarea fără plată a creației unor artiști ar acoperi, printre altele, ansamblul cursurilor și evenimentelor desfășurate de Liceul „Anna de Noailles” (privat, cu taxă pentru elevi), activitățile de natură politică ale Fundației Institutul Social Democrat „Ovidiu Șincai”, cele ale asociațiilor minorităților naționale care participă în campanii electorale (Asociaţia Forumul Democrat al Germanilor din România etc.) – inclusiv pentru evenimentele din aceste campanii – și integralitatea activităților Asociațiilor de Dezvoltare Intercomunitară (ADI), de utilitate publică prin efectul legii, dar lipsite de misiune socială sau caritabilă prin însăși natura lor
  • o astfel de viziune, care subsumează integral recunoașterea drepturilor de autor intereselor specifice ale unor entități juridice, nu este de natură să respecte un minim echilibru între drepturi constituționale garantate (dreptul de autor fiind un drept de proprietate), oferind un beneficiu financiar nejustificat acestor entități în detrimentul protecției garantate creației artistice
  • nu se justifică exonerarea de la plata remunerației pentru utilizarea operelor muzicale de către entități caritabile, sociale sau de utilitate publică prin invocarea „povarei financiare” și a unui presupus „interes social superior”, calificând implicit remunerația drept o sarcină de tip fiscal. Or, aceasta reprezintă în mod obiectiv contraprestația pentru un serviciu efectiv prestat – utilizarea și interpretarea 1 https://sgg.gov.ro/1/wp-content/uploads/2016/04/Lista-persoanelor-juridice-beneficiare-ale-statutului-de- utilitate-publica-in-baza-O.G.-26_2000-_actualizata-decembrie-2020_aferenta-anului-2019.pdf 3 operelor muzicale de către artiști, frecvent element central al evenimentelor organizate voluntar
  • propunerea legislativă nu limitează excepția la activități strict caritabile, ci o extinde la entități în ansamblul activității lor, ceea ce conduce la aplicarea gratuității și în situații care depășesc sfera invocată, incluzând activități educaționale cu taxă, acțiuni politice sau campanii electorale, precum și activități ale unor structuri care, deși au statut de utilitate publică, nu au prin natura lor un scop social sau caritabil
  • propunerea legislativă conduce la o subordonare a drepturilor de autor intereselor unor entități juridice, afectând echilibrul necesar între protecția creației artistice, ca drept de proprietate, și beneficiile financiare acordate acestora, în absența unei justificări adecvate raportate la natura serviciului prestat
  • în plus, această măsură este discriminatorie în raport cu ceilalți utilizatori, a căror activitate principală nu este reprezentată de difuzarea de fonograme
  • în concluzie, deși propunerea legislativă este motivată prin dorința de a reduce costurile suportate de entitățile care organizează activități caritabile, sociale sau evenimente în interes public, soluția legislativă propusă afectează în mod semnificativ regimul de protecție al dreptului de autor și al drepturilor conexe, prin instituirea unei exonerări foarte largi de la aplicarea metodologiilor negociate sau stabilite potrivit legii. Textul propus prevede, în mod general, că aceste metodologii nu sunt opozabile entităților care desfășoară activități caritabile, sociale și nici asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică, fără a distinge după tipul concret al utilizării, amploarea evenimentului, caracterul efectiv necomercial al manifestării sau existența unor venituri indirecte. O asemenea soluție este excesiv de amplă și riscă să aducă o atingere disproporționată intereselor legitime ale titularilor de drepturi.
  • propunerea legislativă ridică, totodată, serioase probleme de claritate și previzibilitate a normei. Noțiunile de „activități caritabile” și „activități sociale” nu sunt definite în textul propus, iar formularea potrivit căreia metodologiile „nu sunt opozabile” acestor entități nu precizează cu suficientă rigoare care este exact efectul juridic urmărit: dacă este vorba despre o exonerare totală de la plată, despre o inaplicabilitate parțială ori despre un regim derogatoriu ce ar trebui completat prin alte norme. În lipsa unor delimitări clare, există riscul unor interpretări neunitare și al apariției unor situații litigioase suplimentare
  • de asemenea, fundamentarea expusă în motivarea inițiativei este insuficientă pentru a justifica o derogare atât de extinsă. Expunerea de motive arată că actuala obligație de plată a remunerațiilor generează costuri suplimentare pentru entitățile care 4 organizează evenimente fără scop lucrativ sau cu obiectiv caritabil și că eliminarea acestor costuri ar evita direcționarea unor fonduri care ar putea merge către persoanele vulnerabile. Totuși, această argumentare nu este însoțită de o analiză concretă privind impactul asupra titularilor de drepturi, asupra organismelor de gestiune colectivă, asupra echilibrului contractual existent sau asupra posibilității unor soluții mai puțin intruzive, precum reduceri, plafoane, exceptări limitate ori mecanisme compensatorii
  • în plus, inițiativa creează un tratament privilegiat pentru anumite categorii de organizatori, fără a stabili criterii suficient de precise pentru a preveni utilizarea abuzivă a excepției. În lipsa unor condiții stricte privind caracterul exclusiv nepatrimonial al activității, destinația veniturilor, dimensiunea evenimentului sau modalitatea de verificare, norma poate permite extinderea nejustificată a exonerării și poate afecta egalitatea de tratament între diferite categorii de utilizatori ai operelor protejate. Or, simpla invocare a unei finalități sociale nu este suficientă pentru a justifica în orice situație înlăturarea obligației de remunerare a titularilor de drepturi
  • nu în ultimul rând, proiectul nu realizează un just echilibru între interesul public invocat și necesitatea protejării drepturilor patrimoniale aferente creației intelectuale. Susținerea activităților caritabile și sociale este, fără îndoială, un obiectiv legitim, însă acesta trebuie urmărit prin mecanisme normative proporționale, clare și bine delimitate, nu printr-o excepție generală care poate conduce la golirea de conținut a regimului remunerațiilor datorate pentru utilizarea publică a operelor. p.
Inițiat de deputați minorități, cu termen de avizare 6.04.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de deputați PSD, cu termen de avizare 6.04.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • prin măsurile propuse, unitatea administrativ-teritorială este obligată să dea curs primei solicitări de dare în concesiune/închiriere/arendare venite din partea unei entități terțe
  • este necesar să rămână la latitudinea unității administrativ-teritoriale decizia de a semna un contract de concesiune/închiriere/arendare, în funcție de strategia acesteia de dezvoltare. p.
Inițiat de senatori și deputați USR, cu termen de avizare 6.04.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • propunerea legislativă ridică probleme semnificative de compatibilitate cu cadrul juridic european, precum și dificultăți de implementare practică, care nu pot fi remediate prin simple ajustări punctuale
  • introducerea unor obligații naționale suplimentare în materia verificării vârstei utilizatorilor contravine obiectivului de armonizare maximă stabilit la nivelul Uniunii Europene prin Digital Services Act, precum și principiului „country of origin” – conform căruia un furnizor de servicii online este reglementat în principal de legislația țării UE în care este stabilit, chiar dacă oferă servicii în toată Uniunea – provocând riscul fragmentării pieței unice digitale si al apariției unor regimuri 2 naționale divergente dificil de gestionat de către platformele care operează la nivelul pieței europene
  • totodată, impunerea verificării vârstei pentru produsele comercializate de terți prin intermediul platformelor de tip marketplace afectează regimul de răspundere limitată al intermediarilor, consacrat tot în prevederile Digital Services Act, transformând platformele din simpli intermediari în co-responsabili pentru legalitatea tranzacțiilor
  • o astfel de obligație poate echivala în practică cu instituirea unei răspunderi generale de monitorizare a conținutului furnizat de utilizatori, contrar art. 6 din același DSA, care interzice in mod expres impunerea unor astfel de sarcini furnizorilor de servicii de hosting
  • cât privește crearea unui sistem național centralizat de verificare a vârstei (SVV), este de menționat că acesta poate deveni o infrastructură critică susceptibilă de a fi ținta unor atacuri cibernetice, care pot afecta funcționarea întregului mecanism
  • dependența operatorilor economici de funcționarea continuă a unui astfel de sistem public unic generează riscuri operaționale semnificative: în lipsa unor mecanisme alternative (fallback), indisponibilitatea sistemului poate conduce la blocaje in procesarea comenzilor și la imposibilitatea furnizării serviciilor. Astfel de disfuncționalități pot genera întârzieri, anulări de comenzi, pierderi economice si potențiale litigii intre platforme si comercianții terți, fiind incompatibile cu funcționarea unui ecosistem digital competitiv, bazat pe disponibilitate și predictibilitate
  • în același timp, semnalăm că propunerea legislativă conține elemente de natură tehnică ce pot intra sub incidenta obligației de notificare prevăzute de Directiva (UE) 2015/1535. În absența unei notificări prealabile prin mecanismul TRIS, există riscul ca prevederile respective să fie considerate inaplicabile, precum și riscul, în ultimă instanță, al inițierii unor proceduri de infringement
  • o reglementare pe acest subiect trebuie analizată în corelare cu dezvoltarea cadrului național pentru implementarea portofelului european de identitate digitală (EUDI Wallet) care va permite utilizarea unor atribuite verificabile, inclusiv pentru dovedirea vârstei. Deși propunerea legislativă face referire la aceste evoluții, rămâne neclar în ce măsură mecanismul propus este gândit ca parte a viitorului ecosistem (aflat în curs de elaborare) sau ca o soluție distinctă – abordare potențial contraproductivă, întrucât ar putea genera suprapuneri sau necorelări la nivelul cadrului de reglementare. p.
Inițiat de senatori și deputați USR, cu termen de avizare 6.04.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați USR, cu termen de avizare 6.04.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați USR, PSD, PNL, AUR, UDMR, PACE, cu termen de avizare 6.04.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de senatori și deputați USR, PNL, cu termen de avizare 6.04.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de deputați PSD, PNL, AUR, POT, neafiliați, minorități, cu termen de avizare 6.04.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de senatori PNL, neafiliați, cu termen de avizare 6.04.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori PSD, PNL, AUR, USR, PACE, cu termen de avizare 6.04.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de deputați PSD, cu termen de avizare 6.04.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de Monica IONESCU – deputat Neafiliat, cu termen de avizare 6.04.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • ➢ deși proiectul este motivat prin necesitatea protejării interesului superior al copilului și prin intenția de a elimina din lege o terminologie contestată, înlocuirea sintagmei „înstrăinare părintească” cu noțiunea de „sabotaj al relațiilor de atașament ale copilului” nu rezolvă în mod suficient problemele de claritate și previzibilitate. Dimpotrivă, noua formulare rămâne largă și susceptibilă de interpretări subiective, în condițiile în care definește fenomenul prin referire la acțiuni prin care „un părinte ori o altă persoană împiedică, perturbă sau 2 subminează nejustificat relația copilului cu alt părinte ori cu orice persoană față de care acesta a dezvoltat sau poate dezvolta relații stabile de atașament”; ➢ această extindere a conceptului la „orice persoană” față de care copilul a dezvoltat sau ar putea dezvolta relații stabile de atașament ridică probleme serioase din perspectiva securității juridice și a proporționalității intervenției statului în viața de familie. Într-un domeniu atât de sensibil, legea trebuie să permită identificarea cât mai clară a situațiilor care justifică sancțiuni, măsuri de protecție sau intervenții judiciare. În forma propusă, noțiunea are un grad ridicat de elasticitate și poate genera litigii suplimentare, evaluări neunitare și folosirea excesivă a instrumentelor judiciare și administrative în conflicte familiale deja tensionate; ➢ propunerea legislativă nu se limitează la o simplă corecție terminologică, ci produce efecte juridice extinse în ansamblul Legii nr. 272/2004. Noua noțiune este introdusă în dispoziții privind stabilirea programului de relații personale, consilierea și expertizarea, penalitățile pentru nerespectarea hotărârilor, exercitarea autorității părintești, planul de servicii, sesizarea DGASPC, măsurile de urgență, administrarea probelor și plasamentul copilului. O asemenea propagare a unui concept insuficient delimitat în multiple instituții juridice amplifică riscul unor consecințe disproporționate asupra dreptului la viață de familie și asupra drepturilor procedurale ale persoanelor implicate; ➢ sunt problematice, în special, dispozițiile privind sancțiunile patrimoniale. Propunerea legislativă prevede penalități între 10% și 15% din venitul net lunar, dar nu mai puțin de 300 lei, iar, în cazul constatării existenței unui „sabotaj al relațiilor de atașament”, stabilirea penalității devine obligatorie și limitele minime și maxime se dublează. Mai mult, sumele rezultate nu intră în patrimoniul niciunuia dintre adulți, ci se virează într-un cont blocat deschis pe numele copilului, accesibil în principiu la majorat, cu posibilitate de utilizare anticipată numai în anumite condiții. Deși această soluție este prezentată în expunerea de motive ca fiind orientată spre interesul copilului, rigidizarea regimului sancționator și caracterul automat al unor consecințe patrimoniale ridică întrebări serioase de proporționalitate și adecvare la particularitățile fiecărui caz; ➢ de asemenea, propunerea legislativă leagă noua noțiune de măsuri foarte intruzive, inclusiv de sesizarea obligatorie a serviciilor de protecție, de posibilitatea plasamentului în regim de urgență și de administrarea declarației scrise a copilului ca probă, inclusiv prin mijloace audio-video, cu asistența unui psiholog. Existența unui pericol iminent pentru copil poate fi raportată inclusiv la „sabotajul relațiilor de atașament ale copilului”. O asemenea asociere între un concept larg formulat și 3 măsuri de protecție extrem de severe reclamă o definire mult mai riguroasă și garanții procedurale mai puternice decât cele prevăzute în forma actuală; ➢ în plus, fundamentarea proiectului este insuficientă sub aspect instituțional și operațional. Deși expunerea de motive afirmă că proiectul nu generează costuri bugetare suplimentare directe și că noile dispoziții sunt suficient de clare pentru aplicare directă, chiar documentul menționează necesitatea unor măsuri de formare profesională și actualizare de metodologii pentru personalul serviciilor de asistență socială și al instanțelor. Or, o reglementare care introduce noi obligații de consiliere, expertizare, raportare, administrare a conturilor dedicate copilului și intervenții sporite ale DGASPC nu poate fi considerată pe deplin lipsită de impact administrativ și financiar; ➢ totodată, proiectul afirmă că răspunde unor observații internaționale și invocă recomandări ale Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului, însă transformarea acestor observații într-o construcție legislativă internă trebuie făcută cu maximă rigoare. Faptul că un concept este criticat nu înseamnă că orice noțiune substitutivă este, în mod automat, adecvată. În forma propusă, noul concept riscă să înlocuiască o terminologie controversată cu o altă noțiune insuficient stabilizată juridic, dar cu efecte sancționatorii și procesuale extinse; ➢ propunerea legislativă mută accentul de la evaluarea individuală și complexă a situației copilului către calificarea juridică automată a unor conduite drept „sabotaj al relațiilor de atașament”, ceea ce poate conduce la formalizarea excesivă a unor situații profund sensibile. În materia protecției copilului, sentimentele, atașamentul și voința acestuia, exprimate în funcție de vârstă și grad de maturitate, trebuie să fie primordiale, iar orice intervenție legislativă trebuie să lase spațiu real pentru analiza psihologică și socială particularizată, nu să creeze prezumții cu potențial rigid; ➢ nu trebuie ignorat faptul că pot exista și situații în care un minor dezvoltă relații de atașament față de persoane care nu urmăresc întotdeauna binele acestuia, iar părinții sunt nevoiți să intervină. Prin introducerea în definiție a sintagmei „orice persoană” inițiatorul limitează dreptul părintelui de a interveni și de a proteja minorul; ➢ în plus, redefinirea și extinderea noțiunii de „sabotaj” pot genera dificultăți probatorii semnificative în cauzele privind abuzul, neglijarea sau violența domestică. Există riscul ca, în practică, anumite fapte de abuz să fie dificil de dovedit atunci când comportamentul copilului este interpretat prin prisma unei presupuse influențe a celuilalt părinte, iar nu ca posibil efect al unui context real de violență sau traumă. O astfel de abordare poate descuraja semnalarea abuzurilor și 4 poate conduce la re-victimizarea copilului, contrar principiilor consacrate de Convenția ONU privind drepturile copilului și jurisprudența CEDO; ➢ inițiativa legislativă pornește de la o problematică reală, respectiv utilizarea controversată a conceptului de „înstrăinare părintească” în litigiile de familie și impactul acestuia asupra copilului, însă, cu toate acestea, soluția propusă nu răspunde pe deplin recomandărilor formulate la nivel internațional și riscă să perpetueze, sub o altă formă terminologică, dificultățile existente:
  • nealinierea la recomandările organismelor internaționale o observațiile Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului (CRC/C/ROU/CO/6-7, 2025) indică necesitatea eliminării utilizării conceptului de „alienare parentală/înstrăinare părintească” din practica juridică, în contextul riscului de utilizare abuzivă și al impactului negativ asupra interesului superior al copilului
  • propunerea analizată nu elimină această problematică, ci o reformulează, introducând conceptul de „sabotaj al relațiilor de atașament”, care păstrează aceeași logică de calificare juridică a relațiilor familiale conflictuale
  • risc de perpetuare a incertitudinilor juridice o noțiunea de „sabotaj al relațiilor de atașament” este formulată larg („acțiune deliberată și sistematică”), fără criterii clare de delimitare, ceea ce poate conduce la interpretări neunitare și la menținerea dificultăților existente în aplicarea legii
  • complexitate normativă excesivă o modificarea unui număr mare de articole prin înlocuirea sistematică a unei terminologii cu alta generează un risc ridicat de incoerență legislativă și dificultăți de aplicare în practică, în special în absența unei reforme mai ample și integrate a cadrului normativ
  • posibil impact negativ asupra practicii judiciare o introducerea unui nou concept, insuficient clar definit, în evaluarea relațiilor dintre copil și părinți poate conduce la creșterea gradului de litigiozitate și la accentuarea incertitudinii în soluționarea cauzelor de familie
  • necesitatea unei abordări mai clare și mai limitate o având în vedere recomandările internaționale, o intervenție legislativă adecvată ar trebui să vizeze eliminarea utilizării conceptelor controversate și consolidarea mecanismelor deja 5 existente de protecție a copilului (abuz, neglijare, violență), fără introducerea unor noțiuni noi, cu potențial similar de interpretare extensivă; ➢ deși propunerea legislativă urmărește corectarea unor disfuncționalități reale, soluția propusă nu asigură o aliniere efectivă la standardele internaționale și poate conduce la perpetuarea problemelor existente sub o nouă formă. În domeniul protecției copilului, emoțiile, legăturile afective și voința acestuia, exprimate în raport cu vârsta și nivelul său de maturitate, trebuie să rămână centrale, iar orice intervenție a legiuitorului ar trebui să păstreze spațiul necesar unei analize psihologice și sociale adaptate cazului concret, fără a institui prezumții cu aplicare rigidă. p.
Inițiat de senatori și deputați PSD, PNL, UDMR, AUR, cu termen de avizare 6.04.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • propunerea legislativă este justificată în expunerea de motive prin necesitatea consolidării securității energetice, a extinderii capacităților de înmagazinare a gazelor naturale și a accelerării proiectelor realizate de operatorii din domeniu, în contextul crizei energetice și al obligațiilor europene privind constituirea de stocuri 2 adecvate. Acest obiectiv este unul legitim. Cu toate acestea, caracterul legitim al scopului urmărit nu este suficient, prin el însuși, pentru a justifica instituirea unor derogări extinse de la regimul general de protecție a proprietății, a mediului și a circuitului administrativ obișnuit
  • textul propus extinde sfera Legii nr. 185/2016 și asupra proiectelor de importanță națională în domeniul înmagazinării gazelor naturale și stabilește că proiectele respective, cu excepția proiectelor de interes comun, se declară prin hotărâre a Guvernului, la inițiativa autorității competente. Totodată, definițiile introduse sau modificate includ, într-o formulare foarte largă, nu doar conductele propriu-zise, ci și instalațiile de suprafață, alimentările electrice, drumurile de acces, clădirile, alimentările cu apă, canalizările, fibra optică și alte facilități aferente. O asemenea extindere amplă a sferei proiectelor și lucrărilor vizate creează premisele unei afectări semnificative a drepturilor proprietarilor și ale comunităților locale, fără delimitări suficient de stricte în norma primară
  • un prim motiv major de critică îl reprezintă regimul derogatoriu instituit în materia terenurilor forestiere. Proiectul prevede, prin derogare de la Codul silvic, scoaterea definitivă din fondul forestier național a unor terenuri forestiere proprietate publică a statului și proprietate publică sau privată a unităților administrativ-teritoriale din culoarul de lucru pentru realizarea proiectelor, cu titlu gratuit, atât pe durata realizării lucrărilor, cât și pe toată durata existenței obiectivelor. O asemenea soluție reduce semnificativ garanțiile juridice aplicabile fondului forestier și afectează un domeniu protejat printr-un regim legal special, fără ca textul să ofere suficiente filtre suplimentare de control și justificare individualizată
  • în același sens, propunerea legislativă instituie derogări importante și în privința terenurilor agricole situate în extravilan. Potrivit modificărilor propuse, scoaterea temporară sau definitivă a acestor terenuri din circuitul agricol se realizează prin efectul legii, pe baza hotărârii Guvernului prin care se aprobă lista terenurilor vizate, fără a mai fi condiționată de obținerea avizului ori aprobării organelor agricole competente și fără plata tarifului la Fondul de ameliorare a fondului funciar. Această soluție restrânge substanțial mecanismele administrative de verificare și control, afectând previzibilitatea și echilibrul între interesul public invocat și protecția juridică a terenurilor agricole
  • propunerea legislativă ridică probleme și din perspectiva protecției dreptului de proprietate și a garanțiilor procedurale. Deși sunt menționate indemnizații pentru proprietarii de imobile afectați de limitările aduse dreptului de folosință și se prevede că acestea se stabilesc pe baza rapoartelor de evaluare întocmite de 3 evaluatori autorizați, ansamblul reglementării privilegiază accelerarea executării lucrărilor în detrimentul unui cadru suficient de clar și echilibrat pentru titularii drepturilor afectate. În plus, acordul proprietarului pentru anumite terenuri forestiere proprietate privată este redus la forma înscrisului sub semnătură privată, ceea ce nu oferă, în sine, un nivel ridicat de protecție juridică într-un context cu efecte patrimoniale semnificative
  • un alt element problematic este regimul foarte favorabil acordat autorizațiilor și celorlalte acte administrative. Propunerea legislativă prevede că autorizațiile de construire pentru aceste proiecte au o perioadă de valabilitate de 36 de luni, iar începerea lucrărilor în perioada de valabilitate determină extinderea valabilității autorizației pe toată durata execuției. De asemenea, certificatele de urbanism, avizele, acordurile, permisele, autorizațiile și orice alte operațiuni administrative rămân valabile până la finalizarea executării lucrărilor, indiferent de data emiterii sau a eventualei prelungiri. Mai mult, dacă autorizația este suspendată sau își încetează efectele înainte de finalizarea lucrărilor, autoritatea competentă este obligată să emită, în termen de maximum 5 zile lucrătoare, o nouă autorizație de construire, la solicitarea beneficiarului, pentru rațiuni ce țin de securitatea națională. Aceste dispoziții diminuează semnificativ rolul controlului administrativ efectiv și afectează exigențele de legalitate, rigoare și verificare continuă a conformității lucrărilor
  • totodată, proiectul stabilește că proiectele de importanță națională în domeniul gazelor naturale sunt considerate de utilitate publică, de interes național, precum și de siguranță și securitate națională. O asemenea calificare legală generală, aplicată unei categorii ample de proiecte, fără o analiză concretă și diferențiată pentru fiecare situație, riscă să transforme excepția într-o regulă și să conducă la restrângerea excesivă a garanțiilor normale privind protecția proprietății, a mediului și a controlului administrativ
  • propunerea legislativă nu are o corelare logică cu normele actuale din sistemul de drept pozitiv. Pe partea de protecție a mediului, aceasta introduce termeni care nu există în legislația de mediu. Propunerea introduce termeni precum „utilitate publică” sau de „interes național”, care nu se regăsesc în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare
  • cea mai gravă deficiență juridică a propunerii legislative rezidă în modificarea adusă prin art. I pct. 9, care introduce alin. (10) la art. 21 din Legea nr. 185/2016 4 privind unele măsuri necesare pentru implementarea proiectelor de importanţă naţională în domeniul gazelor naturale, prin care se instituie o interdicție absolută de suspendare a lucrărilor pentru proiectele reglementate de prezenta lege, prin derogare expresă de la art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și de la art. 997 din Codul de procedură civilă. Această dispoziție ridică probleme majore de constituționalitate, deoarece dreptul de acces la justiție, consacrat de art. 21 din Constituția României, include în mod necesar și dreptul persoanei vătămate de a solicita măsuri provizorii de protecție a drepturilor sale pe durata soluționării litigiului pe fond. Suspendarea actului administrativ sau a lucrărilor reprezintă tocmai instrumentul procedural prin care instanța asigură caracterul efectiv al protecției judiciare, iar eliminarea sa echivalează cu golirea de conținut a dreptului la un remediu jurisdicțional efectiv
  • art. I pct. 3 și 4 modifică art. 3 din Legea nr. 185/2016 în sensul că extinde la activitatea de înmagazinare subterană a gazelor naturale regimul de ocupare temporară gratuită a terenurilor forestiere proprietate publică, iar prin noul alineat (2¹) instituie scoaterea definitivă gratuită din fondul forestier național a terenurilor forestiere proprietate publică a statului și a unităților administrativ-teritoriale, atât pe durata lucrărilor, cât și pe toată durata de existență a obiectivelor realizate. Scoaterea definitivă gratuită a terenurilor din fondul forestier pe toată durata de viață a instalațiilor echivalează practic cu un transfer al folosinței pe termen nelimitat, fără nicio contraprestație, în favoarea inițiatorului privat al proiectului. Această construcție juridică intră în conflict cu art. 136 alin. (4) din Constituție, care impune că bunurile proprietate publică pot fi date în administrare, concesionate sau închiriate, în condițiile legii, iar nu cedate în mod gratuit pe termen nelimitat unor entități private. În contextul în care se fac eforturi ca pădurea să fie păstrată și proprietarii de pădure sunt recompensați pentru conservarea ei, considerăm că acest demers nu promovează interesul național de conservare forestieră
  • prin introducerea alineatului (3) la art.1, propunerea conferă Guvernului competența de a declara proiecte în domeniul gazelor naturale ca fiind de importanță națională prin hotărâre de Guvern, la inițiativa autorității competente. Acordarea acestei competențe executive discreționare este problematică din perspectiva principiului legalității și a separației puterilor, deoarece calificarea unui proiect ca fiind de importanță națională atrage după sine un complex de derogări de la dreptul comun cu privire la expropriere, regimul fondului forestier, regimul agricol, procedurile urbanistice și controlul judecătoresc; 5
  • la pct. 11 și pct. 12, referitor la art. 22 alin. (6), se menționează că autorizațiile, avizele și acordurile rămân valabile până la finalizarea executării lucrărilor, chiar și pentru actele deja emise, fapt ce contravine principiului constituțional al neretroactivității legii
  • modificările aduse art. 22, în special introducerea alineatului (6¹), creează un mecanism prin care, în situația în care o autorizație de construire este suspendată sau își încetează efectele (inclusiv ca urmare a unei decizii judecătorești sau a constatării unor neregularități legale), autoritatea competentă este obligată să emită o nouă autorizație în termen de cinci zile lucrătoare, invocând rațiuni de securitate națională. Această dispoziție subminează în mod direct efectele hotărârilor judecătorești prin care s-ar fi dispus suspendarea autorizației de construire, transformând controlul de legalitate al actelor administrative într-un exercițiu lipsit de efect practic
  • articolul nou introdus, art. 22¹, transferă competența de decizie privind menținerea sau desființarea construcțiilor realizate de la instanțele judecătorești sau autoritățile de control abilitate la Ministerul Energiei, pe baza unei documentații depuse de însuși inițiatorul proiectului, care atestă conformitatea propriilor lucrări. Aceasta reprezintă o gravă atingere adusă principiului imparțialității și obiectivității controlului, consacrat în procedurile administrative și jurisdicționale, deoarece beneficiarul proiectului nu poate fi, în același timp, și cel care atestă conformitatea lucrărilor proprii, iar această atestare să constituie temeiul unei decizii administrative cu caracter definitiv privind menținerea construcțiilor. Norma creează premisele legalizării administrative a construcțiilor neconforme, eludând controlul independent al autorităților de inspecție și al instanțelor judecătorești și ridică întrebări privind imparțialitatea și suficiența garanțiilor procedurale, în lipsa unor clarificări mai detaliate privind controlul independent și posibilitatea unei verificări efective
  • se constată o tendință generală de derogare de la legislația de mediu, de urbanism și cea juridică pentru tot mai multe tipuri de proiecte, în special în domeniul energiei. Pentru ca aceste proiecte să se bucure de acest statut, ele trebuie să demonstreze, fiecare în parte, dacă au un rol esențial în sistemul energetic, mai ales având în vedere că România are deja o capacitate semnificativă de înmagazinare. Conform art. 164 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 trebuie îndeplinite criterii pentru a deroga strict pe baza de proiect, nu în bloc: „a) investiția trebuie să întărească concurența în furnizarea de gaze naturale și să îmbunătățească siguranța alimentării; 6 b) nivelul de risc legat de investiție este de așa natură încât investiția să nu se realizeze decât dacă se acordă o derogare; c) infrastructura trebuie să fie în proprietatea unei persoane juridice care este separată cel puțin în privința formei sale juridice de operatorii de sistem în ale căror sisteme se construiește infrastructura; d) se percep tarife pentru utilizatorii infrastructurii respective; e) derogarea nu aduce atingere concurenței pe piețele relevante care sunt susceptibile de a fi afectate de investiție, bunei funcționări a pieței interne a gazelor naturale, funcționării eficiente a sistemelor în cauză sau securității aprovizionării cu gaze naturale în Uniunea Europeană.” p.
Inițiat de senatori și deputați USR, cu termen de avizare 14.04.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de senatori și deputați USR, cu termen de avizare 14.04.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • deși expunerea de motive prezintă problemele de funcționare ale Institutului Român pentru Drepturile Omului ca fiind documentate, desființarea instituției prin această lege este o soluție inadecvată din următoarele considerente: 2 – golul instituțional – România ar rămâne singura țară din UE fără nicio instituție națională pentru drepturile omului, fie ea și aflată în proces de reformare. Aceasta reprezintă un regres față de standardele europene și internaționale asumate; – lipsa alternativei – Inițiativa nu propune niciun mecanism de înlocuire. Desființarea fără o instituție succesoare lasă fără acoperire instituțională obligațiile internaționale ale României în domeniul drepturilor omului; – soluția disproporționată – Problemele identificate (lipsa transparenței, absența criteriilor de performanță, conducerea supradimensionată) sunt remediabile prin reformă legislativă, nu prin desființare; – riscuri în relația cu mecanismele internaționale – Absența oricărei instituții acreditate reduce capacitatea României de a participa credibil în procesele ONU, inclusiv UPR (Universal Periodic Review sau Evaluarea Periodică Universală – mecanism al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului)
  • propunerea legislativă prevede că Institutul „se desființează” de la intrarea în vigoare a legii, iar activitatea încetează la aceeași dată. În același timp, contractele de muncă încetează într-un termen de 45 de zile, patrimoniul primește destinație prin hotărâre a Guvernului în 30 de zile, iar arhiva se preia de Senat tot în 30 de zile. Or, dacă instituția este desființată și activitatea ei încetează imediat, nu se menționează cine mai exercită, în intervalul de 30-45 de zile, calitatea de angajator, de reprezentant legal și de administrator al patrimoniului, cine semnează documentele de predare-preluare și cine dispune plățile
  • Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, impune ca dispozițiile tranzitorii să reglementeze tocmai derularea raporturilor juridice născute sub vechea reglementare. În propunerea legislativă, tranziția este insuficient construită, fiind necesare clarificări în acest sens
  • totodată, considerăm mai oportună reformularea propunerii legislative în sensul reformării profunde a IRDO, cu prevederi clare de reorganizare, criterii de performanță și conformitate cu Principiile de la Paris. p.
Inițiat de senatori și deputați USR, cu termen de avizare 14.04.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați USR, cu termen de avizare 14.04.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați USR, cu termen de avizare 14.04.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • desființarea Academiei de Științe Tehnice din România este un semnal negativ și profund greșit cu privire la prioritățile statului român și afectează domenii strategice precum cultura, educația și cercetarea
  • în actualul context de presiune bugetară, modul în care se aplică măsurile de austeritate ridică serioase semne de întrebare, deoarece reducerile încep cu domenii 2 care produc valoare pe termen lung – educația, cultura și cercetarea – și nu cu zonele unde risipa este mai greu de justificat
  • activitatea Academiei de Științe Tehnice din România produce beneficii imediate și contribuie la consolidarea imaginii României la nivel mondial
  • este ignorat rolul strategic al cercetării și culturii într-un stat modern
  • în locul desființării, este necesară o abordare responsabilă, precum evaluarea și, dacă este cazul, reformarea activității instituției
  • măsurile propuse prin propunerea legislativă pot conduce la scăderea vizibilității României pe plan internațional – inclusiv în ceea ce privește poziționarea în clasamente – precum și la diminuarea calității actului educațional în multiple domenii ale educației tehnice de nivel superior. p.
Inițiat de senatori și deputați USR, cu termen de avizare 14.04.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de Ciornei Daniel-Cătălin – deputat AUR, cu termen de avizare 14.04.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • măsura propusă prin inițiativa legislativă instituie un avantaj automat la evaluarea scrisă pentru o categorie profesională, fără a demonstra o legătură directă între performanța sportivă și competențele teoretice specifice funcțiilor vizate. Acordarea unui supliment procentual la notă poate afecta principiul egalității de șanse și al accesului nediscriminatoriu la funcții publice, prin favorizarea unei categorii în raport cu ceilalți candidați. În lipsa unor criterii clare privind nivelul performanței, tipul competițiilor sau corelarea cu cerințele posturilor, inițiativa 2 riscă să genereze aplicări neunitare și contestări, fără a exista o analiză de impact care să justifice proporționalitatea intervenției
  • prin acordarea unui supliment de 10% la nota obținută la proba scrisă de evaluare a cunoștințelor pentru sportivii de performanță care au activat timp de minimum 5 ani și au participat în această perioadă la competiții incluse în calendarul intern sau internațional se creează un avantaj ce nu ține de exercitarea funcțiilor pentru care se organizează concursuri și examene
  • beneficiul propus de către inițiator vizează doar reorientarea profesională către domeniul public, respectiv apărare și siguranță publică. Or, sportivii profesioniști ar trebui să poată accesa orice domeniu profesional prin asigurarea unor locuri în cadrul unităților de învățământ special dedicate acestora. p.

Alte puncte de pe ordinea de zi:

  • Propunere de modificare a Statului de funcții al Secretariatului Tehnic începând cu data de 1.04.2026
  • Aprobarea proiectului minutei şedinţei Plenului din data de 4.03.2026
  • Informare privind şedinţa Biroului Executiv din data de 1.04.2026

Concluzie

În ședința din 1 aprilie 2026, Plenul CES a analizat 33 proiecte de acte normative, adoptând 14 avize favorabile, 6 avize favorabile cu observații și 10 avize nefavorabile; avizarea a fost amânată pentru 2 proiecte și 1 proiect a fost returnat.