Ședința Plenului CES (29.04.2026): Proiecte din domeniile transporturi, educație, fiscalitate, economie, sănătate, cultură, administrație publică, urbanism și construcții

Plenul Consiliului Economic și Social (CES) s-a reunit în ședință online în data de 29 aprilie 2026, ora 12:00, pentru a dezbate și aviza o serie de proiecte de acte normative.

Puncte principale de pe ordinea de zi

Avizarea proiectelor de acte normative: Plenul a analizat următoarele proiecte de acte normative:

  • Proiect de Hotărâre a Guvernului pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 423/2022 privind aprobarea programelor naţionale de sănătate
Inițiat de Ministerul Sănătății, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, cu termen de avizare 6.05.2026, avizarea proiectului a fost amânată.
  • Proiect de Hotărâre a Guvernului pentru repartizarea pe unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale și pe unități de învățământ a sumei prevăzute în Legea bugetului de stat pe anul 2026 nr. 43/2026 pentru finanțarea Programului naţional „Masă sănătoasă”
Inițiat de Ministerul Educației și Cercetării, cu termen de avizare 6.05.2026, avizarea proiectului a fost amânată.
Inițiat de Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului şi Solidarității Sociale, cu termen de avizare 11.05.2026, avizarea proiectului a fost amânată.
  • Proiect de Ordonanță de urgență a Guvernului pentru modificarea și completarea Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecţia persoanelor
Inițiat de Ministerul Afacerilor Interne, cu termen de avizare 13.05.2026, avizarea proiectului a fost amânată.
  • Proiect de Lege privind unele măsuri aplicabile funcționarilor publici și personalului contractual plătit din fonduri publice
Inițiat de Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, cu termen de avizare 13.05.2026, Plenul a formulat un punct de vedere.
Inițiat de deputați USR, cu termen de avizare 4.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de deputați PSD, neafiliați, cu termen de avizare 4.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • propunerea legislativă pleacă de la ideea că obligațiile privind întreținerea și conservarea bunului sunt inerente dreptului de proprietate și că transferarea obligației de consolidare către autoritățile locale reprezintă o derogare nejustificată de la regimul proprietății private. Totodată, se arată că autoritățile 2 locale nu dispun de resurse suficiente și că actualul cadru legislativ generează o conduită pasivă a proprietarilor. Totuși, această argumentație surprinde doar parțial realitatea juridică și socială a domeniului
  • reducerea riscului seismic nu este doar o problemă individuală a proprietarului, ci și o problemă de siguranță publică, protecție civilă și interes general. Din acest motiv, o reglementare care golește aproape complet de conținut rolul administrației publice locale și elimină posibilitatea implicării acesteia în finanțare sau execuție riscă să contravină chiar finalității Legii nr. 212/2022 privind unele măsuri pentru reducerea riscului seismic al clădirilor, care a fost construită ca instrument de politică publică, nu doar ca simplă reafirmare a obligațiilor proprietarului. Propunerea legislativă transformă un mecanism public de intervenție într-o obligație aproape exclusiv privată, fără a demonstra că această mutare ar crește efectiv gradul de consolidare a fondului construit
  • formularea potrivit căreia autoritățile locale exercită „exclusiv” atribuții de informare, coordonare administrativă și monitorizare este excesivă și poate intra în conflict cu alte atribuții legale deja existente sau necesare pentru implementarea programelor publice de reducere a riscului seismic. La fel, textul conform căruia autoritățile locale „nu pot fi obligate” la finanțarea sau executarea lucrărilor pentru clădirile aflate în proprietate privată restrânge posibilitatea statului de a institui politici publice de sprijin acolo unde interesul public o justifică
  • exonerarea generală de răspundere a autorităților publice pentru neexecutarea lucrărilor de consolidare poate genera, de asemenea, un deficit de responsabilitate instituțională și poate afecta încrederea cetățenilor în capacitatea statului de a asigura protecția interesului public, în special în situațiile în care întârzierile sunt cauzate și de disfuncționalități administrative sau lipsa unor mecanisme operaționale eficiente
  • cu privire la art. 33, prin care se prevede că autoritățile locale nu răspund juridic pentru neexecutarea lucrărilor de consolidare în situația neîndeplinirii obligațiilor de către proprietari, menționăm că o asemenea exonerare generală de răspundere poate genera dificultăți de interpretare în situațiile în care neexecutarea lucrărilor este cauzată nu numai de pasivitatea proprietarilor, ci și de lipsa unor acte administrative, de neîndeplinirea unor obligații de monitorizare sau de nefuncționarea mecanismelor instituționale. Textul proiectului nu distinge și riscă să acopere ipoteze în care administrația are propria culpă; 3
  • legislația românească în materie de risc seismic a recunoscut că reducerea riscului seismic este o problemă de ordine publică și de siguranță națională, nu doar o chestiune de proprietate privată. Prin propunerea legislativă, se exclude expres orice obligație de finanțare sau execuție a lucrărilor chiar și în situațiile de urgență. Această construcție normativă ignoră faptul că statul, prin autoritățile sale, are calitatea de garant al siguranței publice în fața unui hazard natural documentat. Transferul integral al obligațiilor publice în sarcina privată contravine principiilor statului de drept consacrate la art. 1 alin. (3) din Constituție, potrivit căruia România este stat de drept, social, cu obligații pozitive față de cetățeni
  • propunerea legislativă introduce o schimbare semnificativă în gestionarea riscului seismic, prin transferul integral al responsabilității privind expertizarea, proiectarea și executarea lucrărilor de consolidare către proprietarii imobilelor
  • obligarea proprietarilor să inițieze în 24 de luni de la încadrarea într-o clasă de risc seismic, expertizarea, proiectarea și executarea lucrărilor, sub sancțiunea unei amenzi între 5.000 și 20.000 lei, pare insuficient calibrată la realitatea juridică a coproprietății, a condominiilor și a imobilelor cu situație juridică complexă. În plus, nu este corelată cu realitatea coproprietății, a capacității financiare a proprietarilor și a complexității tehnice a lucrărilor, ceea ce poate genera dificultăți de aplicare și un regim sancționator disproporționat. Textul nu distinge între proprietar unic, asociație de proprietari, coproprietari sau situații litigioase, nu clarifică imposibilitatea obiectivă de conformare și nu corelează sancțiunea cu complexitatea tehnică, financiară și administrativă a lucrărilor. În practică, norma riscă să fie mai degrabă una punitivă decât una eficientă
  • problema juridică esențială este că se propun obligații substanțiale, fără a crea un mecanism corelativ de sprijin financiar din partea statului sau a autorităților locale. Impunerea unei obligații patrimoniale de asemenea natură fără mijloacele necesare îndeplinirii ei echivalează cu o sarcină excesivă și disproporționată, în conflict cu principiul proporționalității restrângerii exercițiului dreptului de proprietate
  • o problemă majoră este că proprietarii din clădirile cu risc seismic nu reușesc, în practică, să se organizeze pentru executarea lucrărilor, într-un context în care traiul în comun continuă să genereze blocaje administrative și decizionale. Din acest motiv, simpla pasare a răspunderii către proprietari riscă să blocheze și mai mult procesul de consolidare; 4
  • autoritățile administrației publice locale sunt limitate la atribuții exclusive de informare, coordonare administrativă și monitorizare, fiind exonerate atât de obligația de finanțare, cât și de răspunderea juridică în cazul neexecutării lucrărilor. Aceste modificări au un impact social important, întrucât reducerea riscului seismic reprezintă nu doar o responsabilitate individuală, ci o componentă esențială a siguranței publice și a protecției vieții și bunurilor cetățenilor. Transferul integral al responsabilității către proprietari riscă să genereze efecte negative asupra categoriilor vulnerabile, care nu dispun de resursele financiare necesare pentru realizarea lucrărilor de consolidare, în special în contextul termenului limită de 24 de luni și al sancțiunilor contravenționale semnificative (între 5.000 și 20.000 lei)
  • în absența unor mecanisme eficiente de sprijin financiar și instituțional, există riscul accentuării inegalităților sociale și al creșterii numărului de clădiri neconsolidate, ceea ce poate conduce la amplificarea vulnerabilității populației în fața dezastrelor naturale. În plus, limitarea intervenției autorităților publice locale poate diminua capacitatea statului de a implementa politici publice coerente în domeniul reducerii riscului seismic
  • măsurile propuse pot conduce la transferul disproporționat al riscurilor și responsabilităților către cetățeni, fără a garanta o creștere efectivă a gradului de siguranță a fondului construit, fiind necesară reechilibrarea rolului statului în acest domeniu, în acord cu principiile solidarității sociale și protecției interesului general
  • în condițiile în care propunerea legislativă – și nici vreun alt act normativ, politică publică sau program național – nu prevede un regim dedicat care să permită proprietarilor de imobile cu risc seismic accesul la finanțare etc. pentru consolidarea clădirilor, iar degradarea lor în niciun caz nu le poate fi imputată, în copleșitoarea majoritate a cazurilor, acestora, demersul propus este susceptibil de a reprezenta o formă mascată de vânzare forțată a proprietăților în beneficiul dezvoltatorilor imobiliari, cu atât mai mult cu cât vizează zone rezidențiale cu valoare ridicată, cum ar fi mare parte din municipiul București
  • cele mai multe clădiri cu risc seismic, constatat sau potențial, și toate condominiile medii sau mari au fost în proprietatea Statului, prin naționalizare, timp de decenii, proprietarii de drept recuperându-le într-o stare afectată prin indolența proprietarului-stat
  • transferul integral al responsabilității asupra proprietarilor actuali, fără prevederea unor mijloace rezonabile care să le permită îndeplinirea acestor 5 obligații și să recunoască rolul jucat în timp de Statul român însuși, ar conduce la impunerea unor sarcini excesive și disproporționate. De asemenea, consecințele sociale, urbanistice și culturale – pe care inițiatorii nu le evaluează – sunt de natură să afecteze major și ireversibil o serie întreagă de localități, fără alt beneficiu identificabil în afara exceptării Statului de la propriile responsabilități
  • propunerea legislativă poate avea un impact social disproporționat asupra persoanelor vulnerabile: proprietari cu venituri mici, persoane vârstnice, familii aflate în dificultate economică, chiriași și locatari care trăiesc în clădiri vechi, dar nu au resurse reale sau control juridic asupra deciziilor de consolidare. Amenzile propuse, fără granturi, cofinanțări, credite garantate public, sprijin pentru relocare temporară și asistență tehnică, pot sancționa incapacitatea economică și administrativă, nu reaua-credință
  • deși obiectivul creșterii siguranței seismice este legitim și necesar, propunerea legislativă ridică probleme din perspectiva proporționalității, previzibilității și a respectării drepturilor cetățenești
  • din perspectiva drepturilor și libertăților cetățenești, obligațiile instituite în sarcina proprietarilor sunt de o amploare semnificativă, implicând costuri financiare considerabile și intervenții tehnice complexe, fără ca propunerea legislativă să prevadă mecanisme adecvate de sprijin financiar, tehnic și administrativ. În aceste condiții, instituirea unor termene stricte, coroborată cu aplicarea unor sancțiuni contravenționale, riscă să plaseze titularii dreptului de proprietate în situația imposibilității obiective de conformare, ceea ce afectează caracterul proporțional al măsurii
  • de asemenea, cadrul procedural propus nu oferă suficiente garanții privind claritatea și previzibilitatea aplicării legii. Identificarea clădirilor încadrate în clase de risc seismic, comunicarea obligațiilor către proprietari și monitorizarea îndeplinirii acestora nu sunt reglementate într-o manieră suficient de detaliată, ceea ce poate conduce la practici neunitare și la afectarea securității juridice și a dreptului la un tratament juridic echitabil
  • în același timp, deși degrevarea autorităților administrației publice locale de atribuții excesive poate fi justificată, soluția propusă nu este însoțită de o delimitare clară a responsabilităților între instituțiile implicate și nici de instituirea unor mecanisme eficiente de cooperare interinstituțională. Această lacună poate genera disfuncționalități în aplicarea legii și poate reduce eficiența măsurilor propuse; 6
  • nu în ultimul rând, propunerea legislativă nu este susținută de o analiză de impact suficient de detaliată, care să demonstreze că transferul responsabilităților către proprietari, în forma propusă, reprezintă soluția optimă pentru atingerea obiectivului urmărit, în condițiile în care problematica riscului seismic presupune politici publice integrate și intervenții susținute ale statului
  • în concluzie, propunerea legislativă slăbește rolul autorităților locale într-un domeniu în care acestea sunt esențiale pentru identificarea clădirilor vulnerabile, prioritizarea intervențiilor, mobilizarea finanțărilor, sprijinirea asociațiilor de proprietari, coordonarea relocării temporare și protejarea persoanelor expuse riscului. Limitarea autorităților locale la un rol aproape formal de informare și monitorizare reduce capacitatea publică de intervenție într-un domeniu care ține direct de siguranța comunității. Această direcție nu este în concordanță cu logica Strategiei Naționale de Reducere a Riscului Seismic, care pune accent pe rolul proactiv al autorităților publice, pe consolidarea capacității de intervenție la nivel local și pe abordarea integrată a riscului seismic. Strategia tratează reducerea riscului seismic ca responsabilitate comună, care presupune coordonare publică, finanțare, prioritizare și sprijin instituțional. Prin limitarea autorităților locale la informare și monitorizare, proiectul se îndepărtează de cadrul strategic național și riscă să fragmenteze exact mecanismele de intervenție care ar trebui întărite
  • prin urmare, propunerea legislativă mută accentul de pe o politică publică integrată de reducere a riscului seismic pe o logică individuală și sancționatorie. Responsabilitatea proprietarilor trebuie menținută, dar într-un cadru în care statul și autoritățile locale oferă sprijin real, prin fonduri dedicate, criterii sociale de prioritizare, asistență tehnică, mecanisme de cofinanțare, protecție pentru chiriași și soluții pentru relocare temporară
  • adoptarea propunerii legislative poate lăsa România la următorul cutremur major cu aceleași clădiri vulnerabile, aceeași lipsă de organizare și aceeași absență a sprijinului public real. Într-un astfel de scenariu, miza centrală este viața oamenilor care locuiesc în aceste clădiri, circulă pe lângă ele sau intervin pentru salvarea altora. O legislație care reduce riscul seismic la responsabilitatea individuală a proprietarilor, fără finanțare, coordonare și protecție socială, poate contribui indirect la menținerea unui risc colectiv major, cu posibile pierderi de vieți omenești, răniri grave, evacuări masive și efecte sociale și economice severe.
  • deși propunerea legislativă urmărește corectarea unor disfuncționalități reale și întărirea responsabilității proprietarilor în domeniul siguranței construcțiilor, 7 aceasta este insuficient fundamentată și prezintă deficiențe semnificative sub aspectul proporționalității, clarității și garanțiilor efective pentru respectarea drepturilor cetățenești
  • propunerea legislativă modifică filosofia Legii nr. 212/2022 într-un sens excesiv, prin transferarea aproape integrală a obligațiilor privind reducerea riscului seismic asupra proprietarilor, exonerarea autorităților locale și restrângerea rolului administrației publice locale la funcții exclusiv informative și de monitorizare. O asemenea soluție ignoră caracterul de interes public al reducerii riscului seismic și riscă să facă mecanismul legal mai puțin eficient, nu mai eficient.
Inițiat de senatori și deputați USR, PNL,PSD, UDMR, cu termen de avizare 4.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de deputați USR, PNL, UDMR, minorități, cu termen de avizare 4.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați USR, cu termen de avizare 4.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de deputați PNL, cu termen de avizare 4.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • având în vedere contextul economic actual al României, caracterizat prin presiuni inflaționiste persistente, costuri ridicate cu forța de muncă și un mediu de afaceri deja afectat de multiple intervenții legislative cu impact financiar, apreciem că propunerea legislativă generează costuri suplimentare pentru angajatori fără o analiză de impact economic adecvată. În mod particular, creșterea numărului de 2 zile nelucrătoare plătite conduce la diminuarea timpului efectiv de lucru și la creșterea costurilor operaționale, afectând în special sectoarele cu activitate continuă sau cu marje reduse, într-un context în care competitivitatea economică este deja pusă sub presiune
  • totodată, intervențiile legislative de acest tip, care reglementează în mod direct și exhaustiv aspecte ce țin de organizarea timpului de muncă, contribuie la reducerea spațiului de negociere pentru partenerii sociali. În condițiile în care cadrul legislativ recent încurajează consolidarea negocierilor colective, inclusiv la nivel sectorial, stabilirea prin lege a unor beneficii suplimentare rigide limitează capacitatea angajatorilor și a reprezentanților salariaților de a adapta aceste aspecte în funcție de specificul activității, productivitate și sustenabilitatea economică a fiecărei unități
  • de asemenea, din perspectiva justificării măsurii, se observă că ziua de 10 mai este deja reglementată ca zi de sărbătoare națională prin legislația în vigoare, iar semnificația sa istorică nu este contestată. Cu toate acestea, transformarea acesteia într-o zi liberă nelucrătoare plătită nu apare ca fiind proporțională cu obiectivul urmărit, în condițiile în care cadrul actual al sărbătorilor legale acoperă deja momentele esențiale de identitate națională, iar extinderea acestuia ar trebui analizată în raport cu impactul economic cumulat asupra mediului de afaceri
  • în acest context, considerăm că obiectivul propunerii legislative prezente nu este oportun, întrucât introduce costuri suplimentare într-un moment economic sensibil și limitează flexibilitatea relațiilor de muncă, fără a exista o fundamentare suficientă privind necesitatea și proporționalitatea măsurii
  • recunoașterea unor momente istorice importante nu trebuie neapărat să se traducă în zile libere legale, acestea putând fi marcate prin evenimente educaționale, ceremonii sau alte forme simbolice care nu afectează activitatea economică. Orice zi liberă suplimentară înseamnă costuri directe și indirecte pentru companii. Productivitatea scade, iar termenele de livrare pot fi afectate, mai ales în sectoarele unde activitatea nu poate fi oprită ușor. În industrii precum producția sau serviciile, o zi liberă în plus poate însemna fie pierderi financiare, fie costuri suplimentare cu plata orelor lucrate în regim special. Nu în ultimul rând, introducerea unei noi zile libere, mai ales într-o perioadă deja încărcată cu alte sărbători (luna mai are deja mai multe zile), poate perturba ritmul de lucru și poate crea dificultăți în planificare, atât pentru companii, cât și pentru partenerii lor.
Inițiat de deputați PNL, cu termen de avizare 4.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de deputați USR, cu termen de avizare 7.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • din perspectiva introducerii dreptului Ministerului Finanțelor de a acționa în numele și pentru autoritățile și instituțiile publice centrale și locale prejudiciate, 2 prevederea este necorelată cu atribuțiile acestui minister, dar și cu drepturile de reprezentare ale UAT-urilor conform legislației în vigoare, după cum urmează: – conform art. 109 din Codul Administrativ, reprezentarea în justiție a UAT- urilor se asigură de către primar sau de către președintele Consiliului Județean. Astfel, cele două prevederi sunt necorelate; – nu este clar dacă o autoritate ar putea să acționeze singură în justiție în caz de incidență a drepturilor derivate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 170/2020 privind acțiunile în despăgubire în cazurile de încălcare a dispozițiilor legislației în materie de concurență, sau aceste drepturi ar fi preluate integral de Ministerul Finanțelor, în temeiul prevederilor cuprinse în proiectul de act normativ supus avizării, și, prin urmare, doar Ministerul Finanțelor ar putea să inițieze o asemenea acțiune; – conform Hotărârii Guvernului nr. 34/2006, Ministerul Finanțelor reprezintă statul, ca subiect de drepturi și obligații, în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice. Or, în speța reglementată de această propunere legislativă, nu este vorba despre o acțiune în instanță a statului român, ci despre acțiuni individuale ale unor autorități publice
  • din perspectiva reglementării exprese a coparticipării procesuale active: conform art. 19 din Ordonanța de urgență nr. 170/2020 privind acțiunile în despăgubire în cazurile de încălcare a dispozițiilor legislației în materie de concurență, prevederile acesteia se completează cu cele ale Codului de Procedură Civilă. Prin urmare, art. 59-60, care reglementează situația generală a coparticipării procesuale (litisconsorțiu), sunt deja aplicabile și în speța vizată de propunerea legislativă. Prin urmare, propunerea de reglementare nu este justificată.
Inițiat de deputați SOS RO, cu termen de avizare 7.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de senatori PSD, cu termen de avizare 7.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de deputați USR, cu termen de avizare 7.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 7.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • la baza propunerii legislative nu există o analiză statistică și date care să arate numărul total al acestor imobile pentru care urmează a se beneficia de scutire de impozit
  • impactul pe care măsura propusă îl va avea asupra bugetelor locale nu se regăsește în cadrul fundamentarii propunerii legislative.
Inițiat de senatori și deputați PACE, POT, neafiliați, cu termen de avizare 7.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • ➢ Legea nr. 287/2009 privind Codul civil reprezintă legea cadru generală în materia divorțului în raport cu Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice. În cazul divorțului din culpa unui soț, instanța de judecată e obligată să țină cont de toate circumstanțele căsătoriei ce au determinat cererea de divorț. Propunerea legislativă selectează din Legea nr. 217/2003 doar o componentă a „violenței domestice” – „violența economică” – pe care o transformă într-o cauză distinctă de desfacere a căsătoriei, cu efecte asupra drepturilor patrimoniale. În propunerea legislativă nu se justifică de ce este utilă o astfel de distincție între violența economică și celelalte forme de violență domestică reglementate de lege, în 2 condițiile în care invocă documente și norme europene privind combaterea violenței domestice și toate formele violenței domestice pot conduce la stabilirea culpei unuia dintre soți și pot produce consecințele patrimoniale asupra victimei invocate în propunerea legislativă. O astfel de abordare lasă fără efecte directe asupra desfacerii căsătoriei celelalte concepte juridice de violență domestică și poate crea un regim diferențiat nejustificat ale violenței domestice și ale drepturilor victimelor; ➢ prin propunerea de modificare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, restrângerea violenței domestice la violența economică limitează posibilitatea instanței de a analiza și soluționa, în mod individualizat, anumite situații concrete în care apar comportamente culpabile ce constituie elementul material al tuturor faptelor de violență domestică prevăzute de lege; ➢ concret, se observă următoarele:
  • definirea vagă și reversibilă a „controlului economic abuziv”: – propunerea legislativă definește controlul economic ca orice conduită care limitează „în mod nejustificat și disproporționat” accesul la resurse; – riscul de tip „Alienare”: într-o situație de separare în care părintele protector încearcă să securizeze veniturile pentru a asigura traiul copiilor sau pentru a preveni risipirea bunurilor de către un partener abuziv, agresorul poate invoca din propunerea legislativă art. I, pct. 2, art.3202 ; – agresorul poate susține că limitarea accesului său la conturile comune de către părintele de suport constituie „violență economică”. Aceasta transformă o măsură de protecție a copilului într-o faptă „abuzivă”, servind drept bază pentru a acuza părintele protector de comportament alienator sau ostil
  • capcana prezumției și inversarea sarcinii probei: – cea mai periculoasă prevedere pentru părintele de suport este regimul probatoriu introdus la art. II, pct. 1, art. 2491; – prezumția de vinovăție: dacă „reclamantul” (care poate fi chiar agresorul) prezintă „împrejurări de fapt” verosimile, violența economică se prezumă până la proba contrară; – instrumentul de teroare: un agresor cu resurse financiare superioare poate fabrica ușor „împrejurări” (de exemplu, faptul că nu a avut acces la un document de identitate reținut pentru o înscriere la școală sau medic ) pentru a activa prezumția de violență economică împotriva părintelui protector; – odată ce părintele protector este „prezumat” abuzator economic de către o instanță civilă, acesta își pierde credibilitatea în fața DGASPC( Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului) sau a instanțelor de 3 tutelă, facilitând argumentul agresorului că minorul este „alienat” de un părinte „abuziv”
  • impactul asupra partajului și vulnerabilizarea copiilor: – propunerea legislativă permite instanței să reducă cotele de contribuție la dobândirea bunurilor sau să influențeze repartizarea acestora pe baza violenței economice; – dacă un agresor reușește să folosească prezumția de la art. II, pct. 1, art. 2491, alin. (4), el poate obține o cotă mai mare din masa partajabilă; – părintele de suport rămâne fără resurse materiale și fără locuință, ceea ce este adesea primul pas într-un proiect de alienare parentală: deposedarea părintelui protector de mijloace pentru a demonstra că poate oferi „stabilitate” copilului, ducând la mutarea forțată a copilului la agresor
  • utilizarea culpei în divorț ca armă de control: – introducerea violenței economice ca „motiv temeinic de culpă” la desfacerea căsătoriei (art. I, pct. 3, art. 379, alin. (3) oferă agresorului o pârghie morală și legală; – stabilirea culpei exclusive a părintelui de suport pe baza unor acuzații de control economic (de multe ori măsuri de subzistență luate în timpul abuzului) va fi folosită în dosarele de custodie pentru a demonstra „profilul psihologic instabil” sau „răutatea” părintelui protector; – GREVIO (Grupul de experți privind acțiunea împotriva violenței împotriva femeilor și a violenței domestice – organism internațional independent care monitorizează modul în care statele aplică Convenția de la Istanbul) a avertizat constant că, în absența unei analize de gen și de putere, astfel de legi „neutre” permit agresorilor să pozeze în victime
  • din perspectiva standardelor internaționale, textul propunerii legislative ignoră realitatea că violența economică este aproape întotdeauna un instrument al celui cu putere financiară. Prin oferirea unui mecanism bazat pe „verosimilitate” și „prezumții”, soluția legislativă poate conduce la creșterea numărului de procese strategice (SLAPP – acțiune strategică în justiție împotriva participării publice) în care părintele care a fugit de abuz este hărțuit financiar și legal până la pierderea custodiei copiilor
  • propunerea legislativă poate oferi o bază legală solidă pentru alienarea parentală prin transformarea rezilienței financiare în „abuz economic”.
Inițiat de senatori și deputați PACE, POT, neafiliați, cu termen de avizare 7.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați USR, PNL, PSD, cu termen de avizare 7.05.2026, Plenul a formulat un punct de vedere.
Inițiat de senatori și deputați USR, cu termen de avizare 7.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • ➢ deși reorganizarea administrativă este, în principiu, o prerogativă a statului, soluția propusă ridică probleme de oportunitate, stabilitate instituțională și conformitate cu angajamentele internaționale asumate de România; ➢ din cauza birocrației inerente a unui astfel de proces, reorganizările în cadrul autorităților publice sunt întotdeauna de lungă durată:
  • indiferent cât de bună ar fi intenția din spatele unei astfel de inițiative, experiența nemijlocită a mediului de afaceri și a societății românești, în 2 general, arată că reorganizările în cadrul autorităților publice sunt întotdeauna de lungă durată și cu rezultate minime sau rezultate complet negative (de pildă, în ultimele decenii au existat reforme multiple și succesive asupra educației și sănătății, însă nici statisticile nu arată și nici cetățenii sau economia României nu resimt vreo îmbunătățire reală)
  • propunerea nu se justifică, dată fiind urgența continuării și necesitatea amplificării unor măsuri în sprijinul exportatorilor în actualul context economic global
  • totodată, modificarea repetată, într-un interval scurt de timp, a arhitecturii instituționale în domeniul promovării exporturilor și investițiilor generează instabilitate normativă și administrativă, cu impact direct asupra mediului de afaceri. Lipsa de predictibilitate afectează capacitatea operatorilor economici de a beneficia de mecanisme coerente de sprijin pentru internaționalizare și participare la piețele externe. Experiența anterioară a reorganizărilor succesive în acest domeniu indică costuri administrative ridicate și perturbări semnificative în funcționarea programelor de sprijin pentru exportatori; ➢ în mod esențial, Agenția Română pentru Investiții și Comerț Exterior (ARICE) reprezintă o componentă relevantă în parcursul României de aderare la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), fiind parte a eforturilor de aliniere la standardele internaționale privind promovarea investițiilor și a comerțului exterior:
  • reformarea pentru a doua oară în ultimii șase ani a structurii de promovare a comerțului va conduce inevitabil la întârzieri pe toate planurile, inclusiv în atingerea obiectivelor diferitelor sectoare de participare la manifestările expoziționale internaționale
  • în egală măsură, desființarea acestei structuri la scurt timp după înființare riscă să afecteze credibilitatea angajamentelor asumate de statul român și să genereze întârzieri în procesele de evaluare și conformare aferente aderării la OCDE
  • mediul de afaceri din România are deja o îndelungată și costisitoare experiență în ceea ce privește instabilitatea cauzată de încercările de reformare a structurilor destinate să le acorde un minim sprijin în promovarea exportului și internaționalizare. „Suprapunerea de competențe și fragmentările administrative în domeniul politicilor economice externe”, la care face referire expunerea de motive a propunerii 3 legislative, ar trebui să fie tot atâtea prilejuri de colaborare între autoritățile publice și de demonstrare a abilităților manageriale și funcționale a tuturor celor aflați în funcții de conducere, iar nu un prilej de potențare a instabilității
  • toate țările care se preocupă de promovarea exporturilor lor dețin structuri de promovare a comerțului de sine stătătoare, și nu anexe ale unor ministere cu alte atribuții principale decât comerțul (Italia, Germania, Spania, Portugalia, Brazilia); ➢ experiențele anterioare arată că ori de câte ori promovarea comerțului a intrat în subordinea unui minister, aceasta nu a mai fost o prioritate pentru autorități:
  • între activitățile principale ale ARICE se află și gestionarea Programului de Promovare a Exporturilor (PPE). Desființarea ARICE și înființarea Direcții Generale pentru Investiții și Comerț Exterior în cadrul Ministerului Afacerilor Externe riscă să producă o perturbare obiectivă a activității de promovare a exporturilor și suspendarea de facto a PPE până la o dată necunoscută, afectând derularea tuturor procedurilor legale și pregătirea participării firmelor românești la târgurile internaționale cu finanțare de la bugetul de stat
  • integrarea unei structuri de promovare a exporturilor într-o structură de dimensiuni mult mai mari, cu atribuții majoritar distincte și un statut superior, diferit de cel al funcționarilor publici care formează în acest moment resursa umană a ARICE, nu va fi de natură să acorde prioritate promovării exporturilor și nu va eficientiza real activitatea de reprezentare a intereselor economice ale României, ci doar va irosi atât fondurile destinate unui minim sprijin acordat de stat exportatorilor români, cât și toate oportunitățile potențiale ale acestora de a păstra forța de muncă bine calificată în economia românească
  • Ministerul Afacerilor Externe duce o lipsă cronică de fonduri, vizibilă din apelurile repetate ale diferitelor ambasade la sponsorizări din partea companiilor românești, și ideea că doar simpla prezență a unei structuri dedicate în subordinea sa directă va face mai eficientă promovarea exporturilor este nerealistă
  • o colaborare reală, de bună credință și consecventă, a tuturor structurilor guvernamentale pentru impulsionarea atragerii de investiții străine și pentru promovarea exporturilor ar fi cu mult mai de dorit și mai benefică economiei românești; 4 ➢ întârzierile în aplicarea Programului de Promovare a Exporturilor, cauzate de desființarea ARICE și reînființarea altei structuri, vor avea consecințe negative ample, iar aparentele economii rezultate din reducerea costurilor administrative și o oarecare optimizare a infrastructurii logistice nu vor putea compensa pierderile din economia reală:
  • propunerea legislativă nu are la bază o evaluare de impact. În instrumentul de motivare ce însoțește proiectul nu se face referire decât la creșterea exporturilor concomitent cu cea importurilor și la menținerea unui deficit comercial semnificativ
  • deficitul comercial mare este o realitate care provine din lipsa unor politici economice coerente și a unei strategii comerciale naționale și nu poate fi pusă pe seama agenției de promovare a comerțului, cu atât mai mult cu cât vorbim despre o structură organizațională care a fost în repetate rânduri restructurată și reorganizată, în loc să fie consolidată și să i se ofere suficiente resurse materiale și umane (inclusiv în ce privește perfecționarea profesională) pentru a-și îmbunătăți activitatea
  • din lipsă de fonduri, PPE a rămas în acest moment singurul program guvernamental de promovare a exporturilor și prin acesta este sprijinită, în special, participarea firmelor românești la târguri și expoziții în afara țării, sprijin care în contextul economic global a devenit critic
  • PPE a permis de-a lungul timpului nu doar promovarea produselor și firmelor românești consacrate pe piețe externe, ci și accesul la piețele externe ale unor IMM-uri noi, care altfel, nu și-ar fi permis niciodată actuala creștere, în condițiile lipsei acute de capital suficient de ieftin care să le permită dezvoltarea (dacă am lua, de pildă, cazul industriei mobilei pentru intervalul de timp 2015-2025, cifrele arată că Programul de Promovare a Exporturilor (PPE) a sprijinit participarea a 650 de companii producătoare de mobilier la cele mai importante expoziții de profil)
  • creșterea exporturilor în general și menținerea statutului de exportatori a unor industrii cu tradiție de export demonstrează că PPE este un instrument comercial important, iar perturbarea funcționării lui, inclusiv pentru o durată de câteva luni, nu va fi lipsită de urmări în ceea ce privește aportul firmelor românești la cantitatea de valută care intră în țară
  • în plus, participarea companiilor românești la diversele manifestări expoziționale externe se realizează adesea prin angajamente de participare temporare în avans ale acestora; 5
  • date fiind experiențele anterioare ale organizatorilor externi în legătură cu instabilitatea politică și fiscală din România din ultimii ani, aceștia au început să solicite companiilor garanții financiare importante, de ordinul zecilor de mii de euro, care, în cazul neonorării promisiunii de participare la aceste expoziții, sunt, contractual, pierdute în favoarea organizatorilor de târguri externe. Întreruperea PPE va conduce la pierderi de sute de mii de euro pentru firmele angajate în efortul de pregătire în vederea participării, iar pierderile înregistrate, prin pierderea capitalului imobilizat ca garanții de participare vor pune companiile în situații financiare imposibil de gestionat (faliment), în defavoarea oricărei forme de dialog social; ➢ nici eforturile diplomatice din ultimii ani, nici instabilitatea politică și fiscală actuală, nu au reușit să încurajeze creșterea încrederii consumatorilor și mediului de afaceri
  • crizele generate de conflictele geopolitice din Ucraina și Orientul Mijlociu și creșterea necontrolată a prețurilor la combustibili și energie au influențat negativ consumul intern, iar măsurile protecționiste introduse de alte țări au un impact negativ asupra economiei naționale. La acestea se adaugă instabilitatea politică și fiscală actuală din țară, care destabilizează companiile românești printr-o acută lipsă de predictibilitate
  • pentru multe industrii, unde cererea internă este scăzută, continuarea fără întreruperi și fără tensiuni a Programului de Promovare a Exporturilor gestionat de ARICE este esențială în următorii ani, în condițiile în care prognozele economice sunt foarte rezervate. Acest lucru este valabil pentru toate industriile orientate spre export de produse și servicii cu valoare adăugată mare și, mai ales, pentru industriile care încă au un aport pozitiv important la balanța comercială a țării; ➢ de asemenea, soluția propusă contravine tendințelor internaționale, în care statele dezvoltate mențin structuri specializate, autonome sau semiautonome, dedicate promovării comerțului și atragerii investițiilor. Exemplele din state precum Italia, Germania, Spania sau Portugalia indică importanța existenței unor instituții dedicate, cu expertiză specifică și capacitate operațională proprie, distincte de structurile ministeriale cu atribuții generale; ➢ instabilitatea instituțională și lipsa de predictibilitate a cadrului administrativ pot afecta indirect exercitarea libertății economice și accesul echitabil la mecanismele 6 de sprijin public, prin diminuarea eficienței politicilor publice destinate mediului de afaceri; ➢ propunerea legislativă nu oferă suficiente garanții privind menținerea capacității operaționale și a expertizei specializate în cadrul noii structuri, existând riscul diluării atribuțiilor într-un minister cu un portofoliu extins și priorități multiple; ➢ având în vedere cele de mai sus, desființarea Agenției Române pentru Investiții și Comerț Exterior nu este oportună, întrucât, în contextul internațional actual, transferul atribuțiilor, personalului și patrimoniului către noua direcție din cadrul Ministerului Afacerilor Externe riscă să perturbe activitatea de export în curs și să afecteze negativ derularea Programului pentru Promovarea Exporturilor; ➢ argumentul privind existența unor suprapuneri de competență și a fragmentării administrative nu este suficient pentru a justifica o măsură de desființare instituțională, în absența unei analize de impact detaliate care să demonstreze că integrarea atribuțiilor într-o structură ministerială va conduce efectiv la creșterea eficienței. Dimpotrivă, o astfel de situație poate fi remediată prin măsuri de coordonare și optimizare instituțională, fără a genera discontinuități majore în funcționarea sistemului; ➢ fără o structură dedicată, companiile românești ar avea acces mai dificil la piețe externe, sprijinul pentru internaționalizare ar deveni fragmentat sau inexistent și ar scădea capacitatea statului de a atrage investiții străine directe; ➢ agențiile de tip ARICE funcționează ca interfață între stat și mediul privat. Eliminarea acesteia va reduce dialogul instituționalizat cu investitorii, afectează IMM-urile, care depind mai mult de sprijin public pentru acces extern și limitează accesul la programe de promovare, târguri internaționale și misiuni economice; ➢ desființarea unei instituții duce la blocaje temporare în derularea proiectelor existente. Predictibilitatea este un factor-cheie în deciziile de investiții, iar astfel de măsuri o afectează direct; ➢ totodată, aceasta măsură va conduce la slăbirea competitivității României în plan internațional, majoritatea statelor europene având agenții dedicate promovării exporturilor și investițiilor.
Inițiat de senatori și deputați PSD, cu termen de avizare 5.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • ➢ propunerea legislativă instituie o interdicție generală și nediferențiată asupra înstrăinării participațiilor statului, fără a ține cont de specificul economic al companiilor și de necesitatea unei administrări eficiente a acestora. Este necesară o abordare diferențiată, care să permită valorificarea eficientă a companiilor listate prin mecanisme de piață, să asigure evaluarea corectă a companiilor nelistate înainte de listare, să prioritizeze protecția angajaților și a activelor în cazul companiilor aflate în dificultate, să evite blocarea generalizată a proceselor 2 economice legitime. În forma actuală, propunerea legislativă nu răspunde acestor cerințe și riscă să afecteze atât mediul economic, cât și predictibilitatea cadrului legislativ; ➢ România are angajamente asumate în cadrul unor programe de asistență financiară și al unor acorduri cu instituții financiare internaționale care pot include condiții referitoare la privatizare sau la restructurarea portofoliului de participații ale statului. Adoptarea unei legi care suspendă unilateral și cu efect imediat toate operațiunile de privatizare în curs, inclusiv cele pentru care transferul dreptului de proprietate nu a avut loc încă, dar angajamentele contractuale au fost asumate, poate constitui o încălcare a acestor angajamente internaționale și poate angaja răspunderea patrimonială a statului român față de partenerii contractuali, în temeiul dreptului internațional și al clauzelor contractuale aplicabile; ➢ propunerea legislativă confundă deliberat listarea la bursă cu „vânzarea țării” și blochează un instrument consacrat de disciplină corporativă:
  • expunerea de motive tratează vânzarea unor pachete minoritare de 5-10% prin Accelerated Book Building (ABB) sau Initial Public Offering (IPO) ca fiind echivalentă cu pierderea controlului statului, deși în toate cazurile vizate (Hidroelectrica, Romgaz, CEC Bank) statul rămâne acționar majoritar cu minimum 70%
  • Hidroelectrica este deja listată din iulie 2023, iar redresarea sa a venit tocmai prin restructurarea impusă după insolvența din 2012, consolidată de statutul de emitent listat, care impune transparență, audit independent și protecția acționarilor ca obligații permanente
  • interdicția generalizată „indiferent de cota de capital social deținută” [art. 1 alin. (1)] elimină brutal un instrument standard de guvernanță, contrar practicii europene invocate chiar de inițiatori; ➢ propunerea legislativă intră în coliziune directă cu Legea nr. 48/2025 privind aprobarea Politicii publice de proprietate privată a statului și cu jaloanele PNRR asumate de România:
  • Legea nr. 48/2025 identifică explicit listarea ca instrument de transparență, disciplină corporativă și acces la capital. Listarea la bursă impune transparență, raportare riguroasă și management profesionist, iar amânarea listărilor înseamnă, implicit, amânarea acestor reforme, ceea ce poate perpetua ineficiențe în companiile de stat; 3
  • în paralel, jalonul PNRR prevede listarea sau restructurarea a cel puțin trei companii de stat până în august 2026, iar nerespectarea jaloanelor atrage pierderea unor tranșe importante de finanțare europeană. Adoptarea unei interdicții orizontale până la 31.12.2027 generează un conflict normativ intern și un risc direct de blocare a fondurilor UE, într- un moment în care procedura de deficit excesiv aplicată României rămâne deschisă și în care Comisia Europeană reevaluează situația fiscal- bugetară în primăvara lui 2026; ➢ propunerea legislativă ignoră costul real al inacțiunii și sacrifică venituri bugetare între 3 și 8 miliarde lei într-un context de consolidare fiscală severă:
  • România cheltuiește anual aproximativ 5,4 miliarde lei pentru a menține în funcțiune companii de stat ineficiente, iar doar primele trei tranzacții vizate (ABB Hidroelectrica, ABB Romgaz, IPO CEC Bank) pot aduce între 3 și 8 miliarde lei la buget
  • într-un an în care deficitul bugetar trebuie adus la circa 6% din PIB de la 9,3% în 2024, iar guvernul a fost nevoit să majoreze TVA, accize și contribuții sociale afectând direct IMM-urile și consumatorii, blocarea unor tranzacții capabile să genereze venituri nerecurente semnificative este economic iresponsabilă. Expunerea de motive nu prezintă niciun calcul alternativ privind costul de oportunitate al menținerii status-quo- ului; ➢ propunerea legislativă lovește grav piața de capital românească și rolul instrumental al acesteia pentru finanțarea IMM-urilor: Bursa de Valori București are nevoie de emitenți relevanți și de un free-float crescut pentru a-și consolida poziția în ecosistemul piețelor de capital din Europa Centrală și de Sud-Est; în absența lor, piața locală riscă să rămână periferică în raport cu Polonia, Cehia sau Austria; ➢ Fondurile de pensii private (Pilon II și III) și investitorii instituționali locali au nevoie de instrumente lichide de dimensiune suficientă pentru a plasa economiile românilor. O interdicție orizontală pe doi ani afectează direct: adâncimea și lichiditatea BVB; capacitatea fondurilor de pensii de a obține randamente competitive; dezvoltarea Bucureștiului ca hub regional de capital; și, implicit, accesul la finanțare prin piața de capital al IMM-urilor mature care ar urma traiectoria de listare a marilor emitenți de stat (efectul de demonstrație); ➢ propunerea legislativă transmite un semnal devastator privind predictibilitatea legislativă și credibilitatea României ca destinație de investiții: 4
  • art. 1 alin. (2) exceptează de la interdicție acțiunile la societățile care înregistrează pierderi pentru cinci ani consecutivi sau care se află în insolvență. Această excepție creează un paradox juridic și economic: statul poate înstrăina participațiile la societățile neprofitabile sau insolvente, dar nu poate face același lucru cu participațiile la societățile profitabile și viabile. Logic economic, această construcție normativă protejează tocmai activele cele mai valoroase împotriva privatizării (cele profitabile) în timp ce lasă deschisă calea înstrăinării activelor depreciate, ceea ce contravine principiului bunei gestiuni a patrimoniului public și poate genera prejudicii bugetare în situațiile în care vânzarea participațiilor în condiții bune de piață ar fi fost avantajoasă pentru stat. Suspendarea retroactivă, prin art. 2 alin. (1), a „oricăror operațiuni privind înstrăinarea acțiunilor deținute de stat (…) aflate în curs de realizare”, dublată de sancțiunea nulității absolute [art. 3 alin. (3)], constituie o intervenție legislativă brutală asupra unor procese deja angajate, aprobate prin acte administrative și, în unele cazuri, notificate pieței
  • o astfel de abordare, adoptată în regim de urgență, fără analiză de impact, fără consultare prealabilă reală cu mediul de afaceri și în contradicție cu angajamentele asumate față de Comisia Europeană, subminează însăși noțiunea de securitate juridică invocată în scopul legii
  • mesajul transmis investitorilor autohtoni și străini este că România poate reveni oricând, prin decizie parlamentară ad-hoc, asupra unor procese economice în derulare, ceea ce afectează costul capitalului pentru toate companiile românești, inclusiv IMM-urile; ➢ în concluzie, obiectivele declarate de inițiatori (protejarea intereselor naționale și menținerea controlului statului în sectoare strategice) sunt deja asigurate prin Legea nr. 48/2025, prin legislația privatizării, prin regimul investițiilor străine directe (FDI screening) și prin cadrul corporativ existent. Propunerea legislativă nu adaugă o protecție reală, ci blochează instrumentele de disciplină corporativă și finanțare a dezvoltării, sacrificând venituri bugetare esențiale într-un moment fiscal extrem de dificil.
Inițiat de senatori și deputați PNL, PSD, USR, cu termen de avizare 6.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați PNL, USR, AUR, SOS RO, neafiliați, cu termen de avizare 8.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.

Alte puncte de pe ordinea de zi:

  • Validarea domnului Dumitru Vieru ca membru al Biroului Executiv al Consiliului Economic și Social din partea confederațiilor patronale
  • Notă privind achitarea anuală de către CES România a cotizațiilor datorate AICESIS și UCESIF
  • Notă privind participarea CES România la reuniunea Adunării Generale a AICESIS, Madrid, Spania, 29-30 octombrie 2026
  • Raport privind participarea CES România la reuniunea Biroului UCESIF, Assinie, Coasta de Fildeș, 2 aprilie 2026
  • Invitația Uniunii Naționale a Cooperației Meșteșugărești – UCECOM, adresată domnului Președinte Sterică Fudulea, la Congresul Asociației Uniunea Națională a Cooperației Meșteșugărești – UCECOM, 14 mai 2026, București
  • Înființarea Comisiei temporare având ca obiect de activitate efectuarea Studiului cu tema ”Implementarea Testului IMM”, în conformitate cu prevederile art. 15 alin.(1) din Regulamentul de organizare și funcționare
  • Înființarea Comisiei temporare având ca obiect de activitate efectuarea Studiului cu tema ”Analiza necesității și a opțiunilor privind un model de muncă cu timp redus în România”, în conformitate cu prevederile art. 15 alin.(1) din Regulamentul de organizare și funcționare 10. Înființarea Comisiei temporare având ca obiect de activitate efectuarea Studiului cu tema ”Analiză comparativă a costurilor, veniturilor potențiale și performanțelor transportului în România”, în conformitate cu prevederile art. 15 alin.(1) din Regulamentul de organizare și funcționare 11. Înființarea Comisiei temporare având ca obiect de activitate efectuarea Studiului cu tema ”Starea învățământului preuniversitar”, în conformitate cu prevederile art. 15 alin.(1) din Regulamentul de organizare și funcționare 12. Înființarea Comisiei temporare având ca obiect de activitate efectuarea ”Studiului național asupra finanțării publice a culturii în România”, în conformitate cu prevederile art. 15 alin.(1) din Regulamentul de organizare și funcționare 13. Înființarea Comisiei temporare având ca obiect de activitate efectuarea Studiului cu tema ”Adaptarea la schimbările climatice în România – strategii și metode de intervenție pentru sectorul locuirii și agricol”, în conformitate cu prevederile art. 15 alin.(1) din Regulamentul de organizare și funcționare 14. Notă privind situația generată de aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2026 asupra structurii organizatorice a aparatului de specialitate al Consiliului Economic și Social 15. Informare privind şedinţa Biroului Executiv din data de 29.04.2026 16. Diverse

Concluzie

În ședința din 29 aprilie 2026, Plenul CES a analizat 24 proiecte de acte normative, adoptând 6 avize favorabile, 5 avize favorabile cu observații, 7 avize nefavorabile și 2 puncte de vedere; avizarea a fost amânată pentru 4 proiecte.