Ședința Plenului CES (06.05.2026): Proiecte din domeniile fiscalitate, educație, administrație publică, digitalizare, justiție, apărare și ordine publică, cultură, mediu

Plenul Consiliului Economic și Social (CES) s-a reunit în ședință online în data de 6 mai 2026, ora 12:00, pentru a dezbate și aviza o serie de proiecte de acte normative.

Puncte principale de pe ordinea de zi

Avizarea proiectelor de acte normative: Plenul a analizat următoarele proiecte de acte normative:

  • Proiect de Hotărâre a Guvernului pentru repartizarea pe unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale și pe unități de învățământ a sumei prevăzute în Legea bugetului de stat pe anul 2026 nr. 43/2026 pentru finanțarea Programului naţional „Masă sănătoasă”
Inițiat de Ministerul Educației și Cercetării, cu termen de avizare 6.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului şi Solidarității Sociale, cu termen de avizare 11.05.2026, proiectul a fost returnat.
Inițiat de Ministerul Educației și Cercetării, cu termen de avizare 15.05.2026, avizarea proiectului a fost amânată.
Inițiat de Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, cu termen de avizare 15.05.2026, avizarea proiectului a fost amânată.
  • Proiect de Ordonanță de urgență a Guvernului privind introducerea pe teritoriul României a produselor utilizate, reparate sau recondiționate, precum și retragerea de pe piață a produselor constatate ca fiind produse periculoase
Inițiat de Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, cu termen de avizare 15.05.2026, avizarea proiectului a fost amânată.
Inițiat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, cu termen de avizare 15.05.2026, proiectul a fost returnat.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 15.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 15.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • propunerea legislativă urmărește instituirea unui regim juridic special pentru întreprinderile publice care activează în domeniul infrastructurii critice naționale, prin stabilirea unor praguri minime de participare a statului, limitarea 2 operațiunilor de diminuare a participației acestuia și instituirea unui drept de veto în favoarea reprezentanților statului în organele de conducere
  • deși obiectivul protejării infrastructurii critice și al menținerii controlului asupra sectoarelor strategice este unul legitim, soluțiile legislative propuse ridică probleme semnificative din perspectiva respectării drepturilor și libertăților cetățenești, în special în ceea ce privește dreptul de proprietate și libertatea economică
  • propunerea legislativă se bazează pe o evaluare eronată a riscurilor reale privind pierderea controlului statului. În realitate, statul român dispune deja de o gamă largă de instrumente pentru a preveni preluările ostile, diluările necontrolate sau transferurile de active sensibile, incluzând reglementările sectoriale, mecanismele de screening al investițiilor străine directe, drepturile speciale prevăzute în actele constitutive și competențele autorităților de reglementare. Propunerea legislativă ignoră complet existența acestor instrumente și nu demonstrează în ce măsură acestea ar fi eșuat sau ar fi insuficiente. Legiuitorul a ales în mod deliberat, în acord cu practica europeană, să trateze infrastructura critică ca problemă de securitate și reziliență, nu ca problemă de proprietate publică. Propunerea legislativă alterează această opțiune legislativă fundamentală, substituind mecanismele de reglementare, control și supraveghere sectorială cu o soluție rigidă de tip proprietar, fără a demonstra de ce instrumentele existente ar fi insuficiente
  • instituirea unui prag obligatoriu de două treimi din drepturile de vot pentru stat este incompatibilă cu principiile guvernanței corporative consacrate prin legislația națională. Această interdicție generalizată și permanentă este incompatibilă cu dreptul libera circulație a capitalurilor. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a sancționat în mod constant drepturile speciale ale statelor membre care restricționează accesul investitorilor privați la capitalul societăților publice, stabilind că astfel de mecanisme sunt admise doar dacă sunt proporționale, nediscriminatorii și justificate de rațiuni imperative de interes general, clar definite, or, propunerea legislativă nu cuprinde nicio astfel de justificare particularizată și nu prevede un mecanism de proporționalitate
  • profesionalizarea managementului întreprinderilor publice, separarea clară a atribuțiilor statului ca acționar de cele ale conducerii executive și introducerea unui cadru predictibil, apropiat de cel al societăților listate este o abordare larg răspândită la nivelul OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) sau UE. Prin impunerea unui control calificat permanent și prin 3 transformarea statului într-un acționar cu putere decizională absolută, propunerea legislativă anulează însăși rațiunea regăsită deja în legislația națională și readuce, pe cale legislativă, un model de administrare politic- administrativă, incompatibil cu obiectivele de eficiență economică și performanță. Textul propus este de natură să genereze prejudicii economice mai ales din perspectiva procesului de aderare la OCDE, însă practica propusă este una care aduce atingere pieței comune și Tratatului Fundamental al UE
  • instituirea unor restricții extinse asupra transferului de acțiuni și a operațiunilor corporative, precum și introducerea unui drept de veto generalizat al statului, aplicabil inclusiv în situații în care acesta nu deține controlul majoritar, pot conduce la afectarea substanțială a prerogativelor dreptului de proprietate ale celorlalți acționari. Aceste măsuri au caracter intruziv și pot genera o ingerință disproporționată în exercitarea drepturilor patrimoniale. Chiar dacă nu presupune o expropriere formală, limitarea severă și generalizată a drepturilor patrimoniale ale acționarilor minoritari, prin imposibilitatea exercitării efective a drepturilor de vot și de dispoziție, reprezintă o ingerință disproporționată în substanța dreptului de proprietate. Propunerea legislativă nu conține nicio analiză de proporționalitate și nu demonstrează existența unei necesități obiective pentru o asemenea restrângere, în condițiile în care obiectivele declarate pot fi atinse prin mijloace mult mai puțin intruzive
  • din perspectiva consecințelor generate, măsurile propuse generează impact economic negativ asupra capacității întreprinderilor publice de a se finanța și de a atrage investiții. Introducerea unor reguli rigide de alocare a emisiunilor către investitorii de retail și către fonduri definite arbitrar ca fiind orientate către economia românească reprezintă o intervenție directă în mecanismele pieței de capital și contravine principiilor neutralității și tratamentului egal al investitorilor. În practică, aceste prevederi vor genera incertitudine, vor descuraja investitorii instituționali internaționali și vor crește costul de capital pentru companiile vizate, afectând capacitatea acestora de a realiza investiții majore în infrastructură. Descurajarea investițiilor private și limitarea accesului la capital poate afecta, indirect, exercitarea libertății economice. Absența unei analize de impact detaliate care să justifice proporționalitatea acestor măsuri accentuează aceste riscuri
  • propunerea legislativă nu delimitează suficient de clar situațiile în care se aplică restricțiile și criteriile de încadrare în categoria infrastructurii critice, lăsând un 4 grad ridicat de apreciere autorităților. Această lipsă de claritate și previzibilitate poate afecta securitatea juridică și poate conduce la aplicări neunitare ale legii
  • extinderea dreptului de veto al statului la nivelul organelor de conducere ale societăților, inclusiv în absența unei participații majoritare, ridică probleme de echilibru între interesele publice și cele private și poate afecta principiile guvernanței corporative și ale tratamentului echitabil al acționarilor
  • în concluzie, consolidarea mecanismelor de control public, în forma propusă, creează premisele blocării deciziilor strategice și ale unei posibile politizări a guvernanței corporative, ceea ce contravine principiilor de eficiență, transparență și management profesionist. Impunerea prin lege a unui control calificat și a unui veto generalizat riscă să transforme aceste întreprinderi în entități profund dependente de decizia politică, va reduce autonomia managerială și va descuraja asumarea răspunderii de către organele de conducere
  • lipsa unor criterii clare și previzibile de aplicare generează incertitudine juridică și dificultăți în implementare, cu potențial de interpretare neunitară
  • deși propunerea legislativă urmărește protejarea unor interese strategice legitime, aceasta este insuficient fundamentată și prezintă deficiențe semnificative sub aspectul proporționalității, clarității și garanțiilor efective pentru respectarea drepturilor de proprietate și a libertății economice, riscând să genereze ineficiență, subinvestiție și stagnare tehnologică, cu efecte negative chiar asupra funcționării infrastructurii critice.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 15.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • deși obiectivul protejării consumatorilor vulnerabili este legitim, soluțiile propuse afectează în mod disproporționat eficiența executării silite, dreptul creditorilor la realizarea creanțelor și securitatea raporturilor juridice. Propunerea legislativă necesită o reformulare substanțială pentru a delimita clar cazurile de abuz, a evita prezumțiile excesive și a menține echilibrul constituțional între protecția socială a debitorului și dreptul creditorului; 2
  • soluția legislativă prezintă numeroasele probleme de constituționalitate și necorelare cu legislația existentă și este de natură a genera un cadru legislativ contradictoriu prin introducerea unor norme necorelate cu prevederile imperative ale Codului Civil și ale Codului de Procedură Civilă. Astfel, definițiile privind executările abuzive și intempestive sunt contrare realităților juridice, economice și sociale: însuși titlul legii, care face referire la protecția consumatorilor față de executările silite „intempestive” sau „abuzive” este lipsit de rigoare juridică. O procedură de executare silită nu poate fi „abuzivă”, având în vedere faptul că cererea de încuviințare a acesteia, înaintată de executorul judecătoresc instanței de judecată, este supusă cenzurii judecătorului, care analizează îndeplinirea condițiilor expres prevăzute de art. 666 din Codul de Procedură Civilă. În situația neîndeplinirii acestor condiții, instanța respinge cererea de încuviințare a executării silite, deci nu se pune problema ca instanța să încuviințeze o executare silită abuzivă
  • în ceea ce privește executările silite intempestive, definiția este lipsită de rigoare, deoarece executarea silită prematură nu este intempestivă, ci presupune că acel creditor nu are încă o creanță exigibilă. Totodată, este de menționat și faptul că urmărirea silită imobiliară nu survine niciodată „intempestiv”, executorul judecătoresc efectuând actele de executare silită în ordinea prevăzută de Codul de Procedură Civilă, începând cu somația și finalizând cu procedura vânzării la licitație publică și adjudecarea imobilului. Deci, nu poate fi vorba de desfășurarea unei proceduri de executare silită intempestive
  • conform propunerii legislative, instituțiile de credit și IFN-urile nu vor mai avea titlu executoriu împotriva clienților persoane fizice, ceea ce înseamnă că procedura de executare silită devine o procedură contencioasă, astfel că, pentru recuperarea creditelor, băncile vor trebui să meargă în instanță anterior demarării unei proceduri de executare silită (i.e. se prelungește cu o perioadă de aprox. 3 ani procedura de demarare a unei executări silite). Or, o asemenea prevedere va genera efecte negative asupra: – consumatorilor: – procedură mai îndelungată poate însemna calculul unor penalități mai mari pentru debitor și, implicit, o creanță ce va face obiectul executării silite considerabil mai mare. Amânarea momentului executării silite nu îl ajută pe debitor, întrucât acesta datorează creanța și are obligația de a o plăti, ci, dimpotrivă, are efecte negative asupra acestuia pentru că, în final, va plăti o sumă mai mare. 3 – instanțelor: ca urmare a unui asemenea proiect, vom asista la creșterea numărului proceselor în instanță, ceea ce va determina o încărcare excesivă a instanțelor de judecată, cu efecte asupra termenelor acordate și a duratei litigiilor.
  • atât Codul Civil cât și Codul de Procedură Civilă, au consacrat existența unui caracter de titlu executoriu pentru anumite acte juridice raportat la natura contractului și nu în considerarea calității părților
  • conform Codului Civil, contractul prin care un creditor acordă un împrumut unei alte persoane reprezintă titlu executoriu, cu singura condiție de a fi fost încheiat în formă autentică sau sub semnătură privată cu dată certă. Același principiu îl consacră Codul Civil și în cazul altor tipuri de contracte, precum contractul de arendă, închiriere, comodat etc. Codul de Procedură Civilă a venit să întărească principiile introduse de Codul Civil. În plus, Codul de Procedură Civilă și Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 au acordat, în virtutea garanțiilor juridice oferite de emiterea actului de un notar, caracter de titlu executoriu pentru actele notariale. Conduita notarială în procesul de emitere a unui act autentic este foarte bine reglementată legal în cadrul legii mai sus indicate, prevederile legale indicând expres obligația notarului de a clarifica „raporturile juridice dintre părți cu privire la actul pe care vor să îl încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea și să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice.” Or, contrar spiritului legislației generale aplicabile, prin această propunere legislativă, în virtutea calității de consumator a unei părți contractante, se impune eliminarea atributului de titlu executoriu, nu numai în ceea ce privește contractele de credit, ci și cele notariale sau contractele de închiriere sau comodat
  • eliminarea caracterului de titlu executoriu pentru orice act juridic în care debitorul are calitatea de consumator este excesivă și lipsită de orice fundamentare, fiind vădit discriminatorie inclusiv interdicția absolută de a recurge la soluțiile din dreptul comun pentru a conferi caracterul de titlu executoriu contractului de credit (forma autentică notarială) prin acordul părților. Orice astfel de demers ar conduce la o încărcare excesivă a instanțelor de judecată, fiind necesară o analiză a posibilității instanțelor de a suporta o asemenea sarcină suplimentară și care ar fi intervalul de soluționare a unui asemenea litigiu. Mai mult, caracterul de titlu executoriu atribuit prin lege contractelor de credit reprezintă o consecință a caracterului extrem de reglementat al activității de creditare, la un nivel de detaliu foarte ridicat (atât prin legislație europeană, cât și națională), precum și a faptului 4 că activitatea de creditare conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, cu modificările și completările ulterioare, este exercitată de instituții reglementate și supravegheate
  • propunerea legislativă, prin terminologia folosită (ex. limbaj non-juridic, termeni folosiți diferit de alte reglementări, introducerea unor trimiteri fără finalitate în cuprinsul textului etc) și reglementările insuficient detaliate, nu este de natură a asigura reguli clare și predictibile, care să fie înțelese și aplicate corect de destinatarii lor, viciu care, în conformitate cu nenumărate decizii ale Curții Constituționale, reprezintă o încălcare a principiului securității juridice cu posibile implicații asupra constituționalității propunerii
  • legislația actuală oferă protecție debitorilor consumatori de bună-credință, prin multiple instrumente puse la dispoziție (ex. obligația creditorului de a renegocia contractele de credit, obligația creditorului de a identifica în timp util dificultățile financiare ale debitorului și de a identifica soluții de restructurare, neplata taxelor de timbru pentru litigiile privind protecția consumatorului, executările silite în legătură cu locuințele sunt interzise pe timpul iernii, nu se permite executarea silită a unui imobil atât timp cât valoarea debitului nu este una semnificativă etc.)
  • creditorul nu are mijloacele necesare pentru a verifica dacă debitorul deține un alt imobil sau vreun membru al familiei deține un alt imobil pentru a locui
  • trebuie realizat un echilibru între creditor și debitor, astfel încât să nu se nască abuzuri din partea debitorilor
  • art. 2 din propunerea legislativă definește executarea abuzivă ca fiind aceea realizată cu „rea-credință, în scopuri care contravin legilor interesând ordinea publică și bunele moravuri” sau care urmăresc plăți „vădit disproporționate față de cuantumul inițial al creanței”. Acești termeni nu sunt suficient de determinați în contextul specific al executării silite pentru a permite o aplicare uniformă și previzibilă. Noțiunea de „cuantum inițial al creanței” este, la rândul său, ambiguă: nu este clar dacă include capitalul, dobânzile convenționale, penalitățile contractuale sau numai suma împrumutată
  • art. 5 alin. (4) acordă debitorului evacuat dreptul de a nu părăsi locuința timp de un an de la finalizarea evacuării, pentru a-și găsi o altă locuință. Această normă nu are niciun corespondent în dreptul comparat european și instituie o situație juridică absurdă: executarea silită este finalizată, imobilul a fost adjudecat, iar proprietarul legal este altul, însă fostul debitor rămâne în locuință cu titlu legal timp de un an, fără nicio contraprestație și fără nicio cale legală pentru noul 5 proprietar de a-și exercita posesia. Aceasta constituie o privare de fapt a proprietarului de atributele esențiale ale dreptului de proprietate
  • art. 7 alin. (1) impune citarea debitorului consumator în procedura de încuviințare a executării silite prevăzută de art. 666 din Codul de procedură civilă. Procedura de încuviințare este, prin natura sa, una necontencioasă și sumară, desfășurată în camera de consiliu, tocmai pentru a nu avertiza debitorul și a preveni ascunderea bunurilor. Transformarea acesteia într-o procedură contradictorie, prin citarea debitorului, contravine logicii interne a executării silite și golește de conținut efectul de surpriză legitim al executării
  • art. 8 alin. (3) prevede că instanța dispune cu prioritate suspendarea provizorie a executării la simpla cerere a consumatorului, scutindu-l totodată de plata cauțiunii. Cauțiunea reprezintă garanția că creditorul va fi despăgubit dacă suspendarea se dovedește nefondată. Eliminarea acesteia, combinată cu suspendarea cvasi- automată, creează un mecanism prin care orice debitor poate bloca executarea pe durată nedeterminată, fără niciun cost procesual.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 15.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • propunerea legislativă prezintă numeroasele probleme de constituționalitate și necorelare cu legislația existentă. În primul rând, Legea nr. 243/2024 privind protecţia consumatorilor cu privire la costul total al creditării şi la cesiunea de creanţe are în vedere stabilirea de reguli de protecție a consumatorilor contra dobânzilor excesive. Propunerea nu prezintă un studiu de impact pentru a justifica rațiunea pentru care se impune modificarea Legii nr. 243/2024, atât cu 2 privire la subiecții de drept cărora li se aplică, cât și cu privire la limite. Lipsa unui studiu de impact, și mai ales din perspectiva impactului socio-economic, poate genera un risc de constituționalitate a proiectului de act normativ
  • conform acestei propuneri legislative, instituțiile de credit și IFN-urile nu vor mai avea titlu executoriu împotriva clienților persoane fizice, ceea ce înseamnă că procedura de executare silită devine o procedură contencioasă, astfel că, pentru recuperarea creditelor, băncile vor trebui să meargă în instanță, înainte de a demara o procedură de executare silită (i.e. se prelungește cu o perioadă de aprox. 3 ani procedura de demarare a unei executări silite). Or, o asemenea prevedere va genera efecte negative asupra: – consumatorilor: – procedură mai îndelungată poate însemna calculul unor penalități mai mari pentru debitor și, implicit, o creanță ce va face obiectul executării silite considerabil mai mare. Amânarea momentului executării silite nu îl ajută pe debitor, întrucât acesta datorează creanța și are obligația de a o plăti, ci, dimpotrivă, are efecte negative asupra acestuia pentru că, în final, va plăti o sumă mai mare; – instanțelor: ca urmare a unui asemenea proiect, vom asista la creșterea numărului proceselor în instanță, ceea ce va determina o încărcare excesivă a instanțelor de judecată, cu efecte asupra termenelor acordate și a duratei litigiilor.
  • atât Codul Civil, cât și Codul de Procedură Civilă, au consacrat existența unui caracter de titlu executoriu pentru anumite acte juridice raportat la natura contractului și nu în considerarea calității părților
  • conform Codului Civil, contractul prin care un creditor acordă un împrumut unei alte persoane reprezintă titlu executoriu, cu singura condiție de a fi fost încheiat în formă autentică sau sub semnătură privată cu dată certă. Același principiu îl consacră Codul Civil și în cazul altor tipuri de contracte, precum contractul de arendă, închiriere, comodat etc. Codul de Procedură Civilă a venit să întărească principiile introduse de Codul Civil. În plus, Codul de Procedură Civilă și Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, cu modificările și completările ulterioare, au acordat, în virtutea garanțiilor juridice oferite de emiterea actului de un notar, caracter de titlu executoriu pentru actele notariale. Conduita notarială în procesul de emitere a unui act autentic este foarte bine reglementată legal în cadrul legii mai sus indicate, prevederile legale indicând expres obligația notarului de a clarifica „raporturile juridice dintre părți cu privire la actul pe care vor să îl încheie, să verifice dacă scopul pe care îl 3 urmăresc este în conformitate cu legea și să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice.” Or, contrar spiritului legislației generale aplicabile, prin această propunere legislativă, în virtutea calității de consumator a unei părți contractante, se impune eliminarea atributului de titlu executoriu, nu numai în ceea ce privește contractele de credit, ci și cele notariale sau contractele de închiriere sau comodat
  • eliminarea caracterului de titlu executoriu pentru orice act juridic în care debitorul are calitatea de consumator este excesivă și lipsită de orice fundamentare, fiind vădit discriminatorie inclusiv interdicția absolută de a recurge la soluțiile din dreptul comun pentru a conferi caracterul de titlu executoriu contractului de credit (forma autentică notarială) prin acordul părților. Orice astfel de demers ar conduce la o încărcare excesivă a instanțelor de judecată, fiind necesară o analiză a posibilității instanțelor de a suporta o asemenea sarcină suplimentară și care ar fi intervalul de soluționare a unui asemenea litigiu. Mai mult, caracterul de titlu executoriu atribuit prin lege contractelor de credit reprezintă o consecință a caracterului extrem de reglementat al activității de creditare, la un nivel de detaliu foarte ridicat (atât prin legislație europeană, cât și națională), precum și a faptului că activitatea de creditare conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, cu modificările și completările ulterioare, este exercitată de instituții reglementate și supravegheate
  • art. II din propunerea legislativă se suprapune pe obligațiile de informare deja prevăzute în sarcina finanțatorilor conform directivelor europene în materia creditării
  • nu în ultimul rând, prin măsurile propuse, se intervine asupra pieței financiare, limitând-se libertatea economică, or, o limitare prin lege a dobânzii pentru creditele financiare va duce la o penurie de astfel de instrumente financiare.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 15.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori USR, cu termen de avizare 15.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de Negru Corneliu – senator AUR, cu termen de avizare 15.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de deputați PNL și neafiliați, cu termen de avizare 15.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați SOS, AUR, USR, POT, PSD, neafiliați, minorități, cu termen de avizare 15.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • celebrarea performanțelor unui mare sportiv român trebuie să aibă loc în mod constant. În plus, autoritățile române ar trebui să promoveze toate realizările notabile ale cetățenilor săi, indiferent de domeniul de activitate
  • nu se justifică o astfel de lege din perspectiva oportunității și a impactului asupra cadrului simbolic și legislativ existent. Instituirea unei noi sărbători naționale dedicate unei personalități contemporane riscă să contribuie la diluarea 2 semnificației sărbătorilor deja consacrate și să genereze un precedent pentru inițiative similare, ceea ce ar conduce, în timp, la o fragmentare excesivă a calendarului public. Deși contribuțiile domnului Mircea Lucescu în domeniul sportului sunt remarcabile și unanim recunoscute în acest cadru, consacrarea unei zile naționale presupune existența unui consens social larg, care să depășească granițele unui domeniu specific și să reflecte valori sau momente definitorii pentru întreaga societate. Or, în cazul de față, recunoașterea este preponderent circumscrisă sferei sportive, neexistând o justificare suficientă pentru ridicarea acesteia la rang de sărbătoare națională
  • promovarea unei astfel de inițiative ridică problema echilibrului între domeniile de activitate, în condițiile în care numeroase personalități din educație, cercetare, cultură sau medicină au avut contribuții esențiale la dezvoltarea societății românești, fără a beneficia de o recunoaștere similară la nivelul calendarului oficial. În absența unor criterii clare și unitare privind instituirea unor astfel de zile, există riscul adoptării unor decizii arbitrare și al apariției unor presiuni constante pentru extinderea listei de sărbători naționale:
  • meritele domnului Mircea Lucescu pot fi recunoscute prin alte forme adecvate și deja consacrate, precum acordarea unor distincții naționale, organizarea de evenimente comemorative sau atribuirea numelui său unor instituții ori infrastructuri sportive, fără a fi necesară instituirea unei sărbători naționale
  • nu în ultimul rând, în contextul actual, se impune ca activitatea legislativă să fie concentrată cu prioritate asupra unor domenii de interes major pentru cetățeni, precum economia, sistemul de sănătate, educația sau administrația publică, iar promovarea unor inițiative cu relevanță limitată poate afecta percepția asupra priorităților instituțiilor publice
  • data propusă pentru instituirea unei noi sărbători naționale coincide cu alte două sărbători, Ziua Mondială a Sănătății (zi liberă pentru angajații din sănătate prin contractul colectiv de muncă pe ramură) și Ziua de comemorare a Genocidului din Rwanda
  • propunerea legislativă nu îndeplinește condițiile elementare în privința caracterului general al actelor normative, de reglementare a unor relații sociale, pornind de la „dezideratele sociale prezente și de perspectivă, precum și de la insuficiențele legislației în vigoare”, așa cum prevede, la art. 6, Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare; 3
  • normele propuse de propunerea legislativă nu instituie obligații în sarcina autorităților, rămânând la nivelul unor recomandări, a unor opțiuni libere, în condițiile în care art. 8 alin. (2) din legea mai sus menționată prevede că „prin modul de exprimare, actul normativ trebuie să asigure dispozițiilor sale un caracter obligatoriu” (fie el imperativ, alternativ sau permisiv în raport cu alte norme precis identificate)
  • autoritățile administrației publice centrale și locale dispun, deja, de întregul cadru juridic necesar pentru organizarea de activități de tip aniversar sau cultural-educativ, fără necesitatea promovării unei legislații distincte de declarare a unei „zile” sau a unui „an” dedicat unui subiect sau altuia
  • în privința reglementării dreptului acordat Societății Române de Televiziune (SRTv) și Societății Române de Radiodifuziune (SRR) de a difuza materiale dedicate, el este susceptibil de a încălca principiul autonomiei și independenței editoriale ale celor două servicii publice, statuat la art. 1 și art. 8 al Legii nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Autonomia SRTv și SRR este garantată prin Constituție, conform art. 31, alin. (5) din legea fundamentală
  • propunerea legislativă nu prevede un cost maximal al acestor activități și nici sursele concrete de finanțare, deschizând, prin modul de redactare, posibilitatea unor cheltuieli inoportune sau excesive în raport cu nevoile de eficiență bugetară ale momentului.
Inițiat de deputați AUR, PSD, PNL, AUR, SOS, neafiliați, minorități, cu termen de avizare 15.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • introducerea unei noi probe pentru obținerea permisului de conducere ar putea prelungi timpul de așteptare în vederea susținerii celorlalte probe. În plus, capacitatea organizării de poligoane în toate localitățile în care se susține examinarea, în vederea obținerii permisului de conducere, poate fi afectată de specificul locului sau realitatea economică și financiară.
  • în pus, considerăm că abilitățile celor care doresc să obțină carnet de conducere se dovedesc în trafic, reintroducerea probei de poligon nefiind elocventă nici pentru cel evaluat, nici pentru evaluator, în acordarea dreptului de a conduce.
Inițiat de senatori și deputați USR, AUR, SOS, PSD, POT, UDMR, PNL, minorități, neafiliați, cu termen de avizare 15.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de senatori și deputați SOS, POT, PSD, neafiliați, cu termen de avizare 15.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • propunerea legislativă extinde cadrul evaluării adoptatorilor prin introducerea unui instrument cu caracter medico-legal și probator, fără a defini suficient de clar criteriile obiective care declanșează această expertiză („elemente obiective care necesită clarificare”), ceea ce creează riscuri de aplicare neunitară și arbitrariu la nivelul direcțiilor de asistență socială
  • instituirea expertizei medico-legale psihiatrice, chiar dacă este prevăzută ca fiind excepțională, poate conduce în practică la prelungirea semnificativă a 2 procedurilor de adopție, în condițiile în care sistemul de medicină legală are capacitate limitată. Aceasta contravine obiectivului fundamental al procedurii adopției – asigurarea rapidă a interesului superior al copilului
  • introducerea acestei expertize – în condițiile în care el nu există, de pildă, pentru personalul care lucrează în mod constant cu copii abandonați – instituie un nivel birocratic suplimentar pentru un proces, adopția, oricum descurajant, într-un context în care Statul eșuează în a crește numărul adopțiilor, iar interesul de a adopta este scăzut
  • numărul de abuzuri la adresa copiilor invocat în Expunerea de motive nu distinge între abuzarea copiilor biologici și cea a celor adoptați (și nici nu oferă date despre momentul post-adopție al abuzului, care poate fi la ani distanță), iar un examen inițial nu constituie în niciun caz o garanție pentru reapariția unor dereglări comportamentale ulterioare, cu atât mai mult legislația impune perioade semnificative de cunoaștere și adaptare reciprocă a copilului cu potențialii părinți, înainte de finalizarea adopției, tocmai pentru a se identifica eventuale inadecvări
  • în schimb, nici părinții biologici și cu atât mai puțin adoptatorii, nu beneficiază de suport psihologic pe termen lung, care să țină cont de nevoi intervenite în timp și care să poată preveni sau răspunde la momente de criză, inclusiv cu potențial de abuz. În raport cu lipsa acestui suport psihologic, examenul psihiatric propus nu are decât un rol formal și potențial descurajant pentru adoptatori
  • propunerea legislativă supralegiferează, deoarece și în legislația în vigoare este prevăzută posibilitatea solicitării unei expertize medico-legale în situația în care, pe parcursul procesului de adopție, psihologii sau asistenții sociali constată — în urma testărilor sau a anchetei sociale — comportamente deosebite ale viitorilor părinți care ar putea pune în pericol copilul sau ar ridica semne de întrebare asupra capacității parentale a acestora
  • deși propunerea legislativă prevede gratuitatea expertizei și suportarea costurilor din bugetul Ministerului Sănătății, nu este însoțit de o evaluare realistă a resurselor necesare, ceea ce poate genera presiuni suplimentare asupra sistemului public de sănătate și riscuri de blocaj administrativ
  • la art. 18 alin.(33) din propunerea legislativă se menționează că Ministerul Sănătății decontează serviciile de expertizare, pentru persoana vizată serviciile fiind gratuite, în timp ce la alin. (14) din același articol se precizează că persoana expertizată poate cere o contraexpertiză. Aceste alineate nu pot fi aplicate în 3 practică, deoarece expertiza și noua expertiză nu vor fi eliberate dacă beneficiarul nu efectuează plata. Procedura plății înainte de recepționarea expertizei/noii expertize este în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează activitatea și sursele de finanțare ale instituțiilor de profil, menționând că acestea își acoperă cheltuielile prin tarifele percepute pentru servicii
  • conform art. 262 din Noul Cod de Procedură Civilă, expertul (sau instituția) poate solicita fixarea unui onorariu provizoriu care se plătește înainte de efectuarea/predarea lucrării, expertiza fiind cu plată dacă nu este dispusă din oficiu de un organ judiciar. Prin urmare, IML (Institutul de Medicină Legală) va condiționa eliberarea documentului de achitarea contravalorii
  • expertiza medico-legală psihiatrică nu va proteja copilul de eventuale comportamente generate de afecțiuni psihiatrice decompensate, care sunt evaluate doar punctual, la un anumit moment dat. La fel ca în cazul părinților naturali, atât adoptatorii, cât și copiii, pot prezenta comportamente periculoase pentru ceilalți, ca urmare a apariției unor afecțiuni sau a decompensării unora deja existente, cunoscute sau nu.
Inițiat de senatori și deputați POT, SOS, neafiliați, cu termen de avizare 15.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • art. 2 alin. (1) din propunerea legislativă delimitează locațiile vizate ca fiind acelea în care activitatea constă în „organizarea de activități de divertisment, precum muzică și dans, caracteristice cluburilor, discotecilor sau barurilor de noapte”. Această formulare este exemplificativă, nu exhaustivă, și nu definește cu suficientă precizie ce anume face ca un local să fie „caracteristic” unui club sau bar de noapte.
  • inițiativa legislativă nu delimitează suficient de clar situațiile în care un local intră sub incidența interdicției. Deși sunt exceptate unitățile de alimentație publică în 2 care activitatea principală este servirea alimentelor și băuturilor, criteriul „organizării activităților” de muzică, dans sau divertisment poate include, în practică, restaurante, pub-uri, cafenele sau spații mixte care au zonă de dining, muzică ambientală, DJ, evenimente tematice sau program prelungit. Această ambiguitate creează insecuritate juridică și risc de aplicare neunitară. Un exemplu relevant este cazul unei familii cu un copil minor care merge la ora 20:30–21:00 într-un local cu zonă de dining pentru a lua masa. În măsura în care localul este încadrat ca spațiu de divertisment nocturn, familia ar fi obligată ca la ora 22:00 fie să părăsească localul, fie să trimită minorul acasă. O asemenea consecință este excesivă și nu distinge între expunerea minorului la riscuri reale și simpla prezență într-un spațiu public, însoțit de părinți, pentru consum alimentar sau socializare
  • propunerea legislativă transferă asupra operatorilor economici o sarcină administrativă dificil de gestionat. Personalul ar trebui să verifice documente de identitate, să interogheze inclusiv familiile care intră în local, să urmărească ora de intrare și situația fiecărui minor, să se asigure că minorii părăsesc spațiul până la ora 22:00 și să păstreze dovezi ale conformării. În practică, în localurile aglomerate, această obligație va genera erori inevitabile, conflicte cu clienții și costuri suplimentare de personal, training și proceduri interne
  • regimul sancționator propus este disproporționat în raport cu natura faptelor. Amenzile de până la 20.000 lei și posibilitatea suspendării activității pentru 10– 30 de zile pot produce efecte economice severe, în special pentru operatorii mici și mijlocii. Într-un context în care consumul este deja sub presiune, o astfel de reglementare poate reduce traficul de clienți, încasările din intervalele de seară și viabilitatea unor afaceri din HoReCa și divertisment
  • propunerea legislativă este disproporționată, dificil de aplicat în practică și susceptibilă să producă efecte economice negative semnificative asupra operatorilor din HoReCa, divertisment, evenimente și activități conexe
  • propunerea legislativă nu este însoțită de o analiză de impact economic, social și administrativ care să justifice măsura. Nu sunt evaluate costurile pentru operatori, efectele asupra cifrei de afaceri, impactul asupra ocupării forței de muncă, riscul de a afecta diferitele tipuri de localuri și nici capacitatea autorităților de a aplica uniform noile obligații
  • Expunerea de motive nu justifică de ce, în absența vânzării de produse alcoolice, muzica și dansul după ora 22.00 ar trebui să le fie interzise minorilor chiar și la vârste peste 16 ani – când, altfel, le este recunoscut dreptul la muncă și la consimțământ sexual, răspund penal și, în anume condiții, se pot și căsători; 3
  • în propunerea legislativă nu se menționează nici ce drepturi la ocrotirea sănătății sunt apărate astfel (dacă e vorba despre starea de trezie după ora 22.00 sau despre activitatea de dans și muzică, minorilor nu le este interzisă, prin aceasta propunere legislativă, participarea la orice oră la aceste activități în spații fără destinație recurentă de club sau discotecă) și nici pericolele de care ar trebui minorii, cel puțin cei peste 16 ani, să fie protejați, de exemplu, într-o discotecă unde nu se vinde alcool
  • o sondare primară a condițiilor de acces, stabilite de organizatori, în cluburi și discoteci, din orașele mari, unde se vând băuturi alcoolice ar releva faptul că, cel puțin în aceste cazuri, organizatorii înșiși au instituite restricții de intrare pentru minori, făcând interdicția legală parțial superfluă pentru localitățile cu o ofertă de „muzică și dans” bogată și cu impact ridicat acolo unde aceasta e redusă
  • din acest punct de vedere – și având în vedere că, pentru vârste sub 14 ani, de pildă, răspunderea juridică pentru prezența minorilor în spații inadecvate lor revine părinților (inclusiv, de pildă, la reprezentații teatrale sau cinematografice nerecomandate sub o anume vârstă, exceptând clasarea IM-18 (Interzis Minorilor sub 18 ani), și la care accesul se face la decizia părintelui, fără sancționarea legală a organizatorului reprezentației)
  • proiectul pare să ignore evoluțiile sociale și comportamentele actuale ale tinerilor. Adolescenții de 16–18 ani socializează frecvent în spații publice reglementate, fără ca această prezență să implice consum de alcool, tutun, energizante sau alte produse interzise, acestea fiind strict interzise de către operatorii economici. Interdicția generală nu țintește comportamentul nociv, ci simpla prezență a minorului într-un anumit tip de local, ceea ce riscă să afecteze forme legitime de socializare și consum responsabil
  • interdicția poate produce un efect contrar scopului declarat. Excluderea minorilor din spațiile publice autorizate și controlabile poate încuraja mutarea socializării către spații informale, private sau ferite, unde vânzarea ori consumul de alcool, tutun, energizante sau substanțe interzise sunt mai greu de prevenit și controlat. Din perspectiva protecției minorilor, este preferabilă aplicarea strictă a interdicțiilor existente privind vânzarea produselor interzise minorilor, în spații formale și verificabile, nu eliminarea prezenței minorilor din aceste spații.
Inițiat de senatori și deputați AUR, neafiliați, cu termen de avizare 15.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • taxa logistică este funcțională și generează venituri la bugetul de stat. Propunerea legislativă pleacă de la premisa, așa cum se menționează în expunerea de motive, că taxa logistică a determinat redirecționarea fluxurilor de colete 2 extracomunitare către alte state membre UE, prejudiciind bugetul de stat. Această ipoteză este infirmată de datele comunicate oficial de Agenția Națională de Administrare Fiscală, în care se arată că numai în luna ianuarie 2026 – prima lună de aplicare – bugetul de stat a încasat 48,9 milioane de lei, corespunzând unui număr de aproape două milioane de colete extracomunitare, cu o proiecție de peste 600 de milioane de lei anual. Datele publice nu indică o scădere de la an la an a numărului de colete extracomunitare pentru care formalitățile vamale se efectuează în România ci, dimpotrivă, se constată o creștere. De asemenea, având în vedere că din cele aproximativ 2 milioane de colete pentru care s-a achitat taxa, pentru marea majoritate formalitățile vamale au fost efectuate în afara României, în mod evident nu se poate argumenta că taxa ar putea fi motivul pentru care anumite fluxuri ar fi fost modificate. Taxa a fost colectată cu succes indiferent de jurisdicția în care se efectuează formalitățile – în România sau în alt stat membru. Premisa factuală centrală a propunerii legislative este, prin urmare, nesubstanțiată, iar abrograrea unui instrument fiscal funcțional în absența unei evaluări de impact riguroase nu apare ca justificată
  • abrograrea contravine direcției europene asumate. Propunerea de abrogare contravine inițiativei UE de reformare a regimului vamal aplicabil comerțului electronic, care prevede reintroducerea taxelor vamale pentru coletele cu valoare redusă și introducerea unei taxe logistice la nivelul întregii Uniuni. Aceste măsuri sunt menite să echilibreze condițiile de piață și să compenseze eforturile autorităților vamale de a gestiona un volum în creștere de produse asociate adesea cu riscuri de siguranță pentru consumatori. Taxa vamală forfetară de 3 euro se aplică de la 1 iulie 2026 fiecărui tip de produs dintr-un colet cu valoare sub 150 de euro, provenit din state terțe, determinat în funcție de clasificarea vamală a acestuia. Măsura a fost adoptată de Consiliul UE la 12 decembrie 2025 și are caracter temporar, până la intrarea în vigoare a reformei vamale permanente. România a anticipat această direcție prin taxa logistică națională, introdusă la 1 ianuarie 2026. Abrogarea sa ar genera un vid legislativ pe termen scurt, plasând România în contradicție cu direcția europeană ce se va materializa prin taxa vamală forfetară în cursul anului 2026
  • taxa reprezintă un instrument esențial de echilibrare a condițiilor de piață. Comercianții români activează deja într-un mediu concurențial asimetric față de platformele non-UE, ce nu respectă standardele europene. În prezent, 7 din 10 firme românești estimau scăderea vânzărilor din cauza concurenței neloiale a platformelor non-UE. Creșterea accelerată a volumului de colete care intră pe 3 piața din România, facilitată inclusiv de actualul regim fiscal european, contribuie direct la menținerea acestui dezechilibru. Abrogarea taxei logistice ar elimina unul dintre puținele instrumente naționale de echilibrare a condițiilor de concurență între jucătorii locali și cei non-UE, fără a rezolva niciuna dintre cauzele structurale care au generat-o
  • abrogarea unilaterală a unui astfel de instrument poate transforma România într- un punct de intrare preferențial pentru bunuri subevaluate sau neconforme, cu efecte negative asupra pieței interne și asupra relațiilor cu partenerii europeni. Argumentul potrivit căruia taxa afectează disproporționat coletele de valoare redusă trebuie analizat în corelație cu realitatea economică a comerțului online transfrontalier, în care fragmentarea artificială a expedierilor și subevaluarea sistematică a bunurilor au fost utilizate pe scară largă pentru a ocoli plata taxelor vamale și a TVA. În acest context, o taxă logistică fixă funcționează ca un instrument de descurajare a practicilor de optimizare fiscală agresivă și de internalizare a costurilor reale generate de un volum foarte mare de expedieri individuale, care suprasolicită infrastructura publică fără a contribui în mod corespunzător la finanțarea acesteia
  • în ultimul deceniu, comerțul electronic a devenit unul dintre principalii factori de creștere a consumului intern în România. Conform datelor agregate din rapoarte de piață și statistici europene, valoarea totală a pieței de e‑commerce din România a depășit în anul 2024 pragul de aproximativ 11,7 miliarde euro, înregistrând o creștere anuală de circa 10% față de anul precedent. Din această valoare, o pondere semnificativă este reprezentată de bunuri fizice livrate prin servicii de curierat și poștă, segment evaluat la peste 7,5 miliarde euro. Tendința de creștere este una structurală, prognozele indicând un ritm mediu anual de creștere de peste 7% pentru următorii ani, pe fondul digitalizării accelerate, al extinderii plăților electronice și al integrării consumatorilor români în platformele globale de comerț online. Aproximativ 20% din coletele internaționale procesate în România provin din afara Uniunii Europene, pondere care a crescut accelerat în ultimii ani, pe fondul popularității platformelor de tip marketplace din Asia. În termeni absoluți, acest lucru înseamnă zeci de milioane de colete extracomunitare anual, majoritatea având o valoare declarată redusă și fiind încadrate sub pragul de 150 de euro. Deși individual aceste expedieri par nesemnificative din punct de vedere fiscal, efectul lor cumulat asupra sistemului vamal, asupra capacității de control și asupra bugetului public este substanțial; 4
  • din perspectivă macroeconomică, trebuie subliniat faptul că reducerea volumului de colete extracomunitare, invocată de inițiatorii propunerii de abrogare, nu echivalează automat cu o pierdere netă de venituri fiscale. O parte din această reducere poate reflecta descurajarea unor practici de fragmentare artificială a expedierilor sau de subevaluare sistematică, ceea ce conduce, pe termen mediu, la o mai bună conformare fiscală și la o competiție mai echitabilă între comercianții din afara UE și cei stabiliți pe piața internă sau europeană. Taxa logistică are inclusiv un rol de corecție economică pe lângă cel fiscal. Abrogarea sa ar conduce la pierderi bugetare directe, la retransferarea unor costuri semnificative asupra bugetului general și la slăbirea capacității statului de a gestiona eficient un sector aflat într-o expansiune rapidă.
Inițiat de Bruynseels Ramona-Ioana – deputat AUR, cu termen de avizare 15.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de Bruynseels Ramona-Ioana – deputat AUR, cu termen de avizare 15.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • 2
  • propunerea legislativă ridică probleme semnificative de sustenabilitate bugetară, coerență normativă și proporționalitate. În primul rând, propunerea legislativă introduce un pachet extins de indemnizații și facilități, fără a institui mecanisme clare de plafonare sau prioritizare, ceea ce generează un impact bugetar major, dificil de susținut pe termen mediu și lung în absența unei surse de finanțare identificate
  • extinderea sferei beneficiarilor și includerea unor afecțiuni medicale grave (precum cancerul sau bolile psihice), coroborată cu prevederea potrivit căreia, în anumite situații, nu este necesară dovedirea legăturii de cauzalitate cu serviciul militar, creează un risc ridicat de extindere necontrolată a eligibilității, cu potențiale dificultăți de verificare și creștere a presiunii asupra bugetului public
  • de asemenea, propunerea legislativă introduce o serie de beneficii cu caracter general (scutiri de taxe locale, facilități locative, drepturi educaționale), fără o corelare adecvată cu alte regimuri juridice existente în materia prestațiilor sociale și a drepturilor reparatorii, ceea ce poate conduce la suprapuneri, tratamente preferențiale și inechități între categorii de beneficiari
  • acordarea acelorași beneficii și compensații pentru afecțiuni sau incapacități direct legate de activitatea ca militar (în teatre de operațiuni) pentru afecțiuni medicale independente de aceasta, ca și calificarea prin lege a bolilor oncologice ca fiind consecința activității militare, reprezintă forme excesive de extindere a unor situații speciale, cu potențialul de a discrimina față de alte categorii de lucrători în sistemul public. Nu există justificări obiective sau științifice de a considera bolile oncologice – sau toate afecțiunile fizice de-a lungul carierei (deci, a vieții) – drept automat asociate unor riscuri profesionale în cazul acestor militari, dar nu în cazul asistenților sociali, a cadrelor militare, inclusiv MAI, care nu au participat în teatre de operațiuni, a personalului TAROM etc.
  • o astfel de calificare prin efectul legii apare, în egală măsură, ca discreționară, putând fi aplicată, fără niciun fel de analiză și aleatoriu, oricărei categorii profesionale
  • formularea propunerii legislative e profund deficitară, de la propunerea de numerotare a articolelor/alineatelor/literelor nou adăugate la formulări de tipul „afecțiuni fizice și afecțiuni oncologice” (afecțiunile oncologice fiind ele însele fizice) și trecând prin incompatibilitatea fundamentală între invaliditatea de gradul I, caracterizată prin incapacitate de muncă și de autoîngrijire, și încadrarea în muncă. De altfel, în cazul invalidităților cu afectarea majoră a 3 capacității de muncă (pentru a nu mai vorbi despre capacitatea de autoîngrijire), obligația angajatorului de a încadra sau reîncadra persoana invalidă prezintă efecte negative asupra managementului instituției
  • nu în ultimul rând, nu există o analiză a impactului pe care toate aceste măsuri de sprijin îl au asupra bugetului de stat.
Inițiat de senatori și deputați PSD, AUR, SOS, PACE, neafiliați, cu termen de avizare 13.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de Enachi Raisa deputat neafiliat, cu termen de avizare 15.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • propunerea legislativă are ca obiect consolidarea cadrului normativ privind prevenirea și combaterea violenței psihologice – bullying – în unitățile de învățământ preuniversitar, prin instituirea unor termene procedurale stricte și a 2 unor măsuri obligatorii de protecție a elevilor victime, inclusiv separarea acestora de agresori sau modificarea condițiilor de participare la activitățile școlare
  • măsurile existente în actuala legislație și în documentele subsecvente acoperă deja problematica vizată. Măsurile propuse pentru completarea art. 65 alin. (9) din Legea nr. 198/2023 privind învățământul preuniversitar sunt deja prevăzute în Planul Național de Combatere a Violenței Școlare, prin Planul de măsuri operaționalizat în Anexa nr. 1
  • la nivelul fiecărui Inspectorat Școlar Județean/ Inspectorat Școlar al Municipiului București, precum și al unităților de învățământ preuniversitar, există procedura operațională de management al cazurilor de violență în mediul școlar
  • în Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar (ROFUIP), aprobat prin Ordinul ministrului nr. 5726/06.08.2024 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, funcționează Comisia pentru prevenirea și eliminarea violenței, a faptelor de corupție și a discriminării în mediul școlar, precum și pentru promovarea interculturalității, comisie cu caracter permanent, obligatorie în fiecare unitate de învățământ. Aceasta gestionează cazurile de violență, asigură înregistrarea incidentelor și aplică măsuri de prevenire și intervenție
  • deși obiectivul protejării elevilor împotriva fenomenului de bullying este unul legitim și necesar, soluția legislativă ridică probleme semnificative din perspectiva proporționalității și a eficienței reale a măsurilor. Astfel, mecanismele propuse au un caracter preponderent reactiv și formal, fără a aborda în mod adecvat cauzele comportamentului agresiv. Măsuri precum separarea elevului agresor sau transferul acestuia pot conduce la o simplă relocare a comportamentului problematic în alte unități de învățământ, fără a asigura intervenții reale de corecție și reintegrare, ceea ce limitează eficiența pe termen lung a reglementării
  • propunerea legislativă instituie o prioritizare accentuată a protecției elevului victimă, fără a asigura în mod corespunzător garanțiile unui tratament echitabil pentru elevul acuzat. În lipsa unor criterii clare și a unor mecanisme procedurale detaliate, există riscul adoptării unor măsuri restrictive cu impact semnificativ asupra parcursului educațional al acestuia, fără o evaluare suficient fundamentată
  • în același timp, extinderea regimului contravențional și instituirea unor sancțiuni pentru neîndeplinirea obligațiilor legale pot conduce la o aplicare formală și excesiv precaută a măsurilor de către unitățile de învățământ. Accentul pus pe 3 sancțiune, în detrimentul intervenției educaționale și psihologice, riscă să afecteze eficiența reală a mecanismului și să încurajeze soluții administrative rapide, dar insuficient adaptate fiecărui caz
  • în ceea ce privește aplicarea de amenzi directorilor unităților de învățământ, considerăm că școala este o instituție de educație care asigură cu prioritate prevenția și nu este de dorit ca aceasta să fie transformată într-o instituție represivă. În plus, instituirea sancțiunilor contravenționale necesită o delimitare clară a răspunderii, pentru a evita aplicarea neunitară
  • stabilirea unor termene și obligații rigide limitează capacitatea unităților de învățământ de a adapta intervenția la specificul situațiilor concrete, ceea ce poate conduce la aplicări neunitare și la soluții neproporționale
  • deși propunerea legislativă urmărește un obiectiv legitim, aceasta este insuficient fundamentată sub aspectul eficienței și al proporționalității măsurilor propuse, prezentând riscuri de aplicare formală și de afectare a echilibrului între drepturile elevilor implicați
  • la art. 65 alin. (13) din propunerea legislativă nu se precizează cum se face separarea fizică și nici cine asigură „supravegherea sporită a spațiilor și momentelor cu risc”. În cuprinsul alin. (21) nu se precizează despre ce contestație este vorba – este important de precizat dacă este vorba despre agresor, victimă sau ambii. Alin. (22) pune în sarcina sistemului de învățământ măsuri cu privire la fapte întâmplate în afara sistemului și în afara controlului acestuia (platforme digitale, rețele de socializare etc.)
  • măsura posibilității activităților școlare în mod online/hibrid va duce la riscul amplificării interpretării bullying-ului în scopul de a absenta fizic de la școală
  • propunerea legislativă atribuie personalului didactic sarcini noi în arii în care familia ar trebui să acționeze. Soluțiile de urmat sunt în direcția prevenției: adaptarea spațiului și programului școlar la actuala generație, prezența permanentă în școli a unui număr mai mare de specialiști (psihologi, consilieri), monitorizarea frecventă de către autoritățile locale a familiilor cu intervenție reală și eficientă, obligația pentru părinți de a participa la cursuri de educație a copiilor.
Inițiat de senatori și deputați USR, cu termen de avizare 15.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.

Alte puncte de pe ordinea de zi:

  • Aprobarea candidaturii doamnei TRĂISTARU Rodica, propusă de Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România – FRĂȚIA, în vederea ocupării unui post de asistent judiciar la Tribunalul Constanța
  • Invitația IMM România, adresată domnului Președinte Sterică Fudulea, la evenimentul organizat în contextul Săptămânii Europene, cu tema: „Cadrul Financiar Multianual 2028-2034. Perspectivele mediului de afaceri” dedicat celebrării celei de-a XXXIII-a ediții a „Zilei Întreprinzătorilor din România”, 7 mai 2026, Constanța
  • Aprobarea proiectului minutei şedinţei Plenului din data de 24.03.2026
  • Aprobarea proiectului minutei şedinţei Plenului din data de 25.03.2026
  • Aprobarea proiectului minutei şedinţei Plenului din data de 26.03.2026
  • Informare privind şedinţa Biroului Executiv din data de 6.05.2026

Concluzie

În ședința din 6 mai 2026, Plenul CES a analizat 25 proiecte de acte normative, adoptând 7 avize favorabile, 3 avize favorabile cu observații și 10 avize nefavorabile; avizarea a fost amânată pentru 3 proiecte și 2 proiecte au fost returnate.