Ședința Plenului CES (13.05.2026): Proiecte din domeniile fiscalitate, educație, digitalizare, transporturi, economie, agricultură, justiție

Plenul Consiliului Economic și Social (CES) s-a reunit în ședință online în data de 13 mai 2026, ora 12:00, pentru a dezbate și aviza o serie de proiecte de acte normative.

Puncte principale de pe ordinea de zi

Avizarea proiectelor de acte normative: Plenul a analizat următoarele proiecte de acte normative:

Inițiat de Ministerul Educației și Cercetării, cu termen de avizare 15.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, cu termen de avizare 15.05.2026, proiectul a fost returnat.
  • Proiect de Ordonanță de urgență a Guvernului privind introducerea pe teritoriul României a produselor utilizate, reparate sau recondiționate, precum și retragerea de pe piață a produselor constatate ca fiind produse periculoase
Inițiat de Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, cu termen de avizare 15.05.2026, proiectul a fost returnat.
Inițiat de senatori și deputați PNL, AUR, PSD, SOS, USR, UDMR, PACE, neafiliați, cu termen de avizare 18.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • fără a nega meritele avute de Ana Aslan în dezvoltarea gerontologiei și geriatriei, exercițiul legislativ pentru această sesiune parlamentară a cunoscut o sumedenie de propuneri legislative care au avut rolul de a celebra meritele unei personalități marcante în istoria și cultura românească. Această practică are un impact negativ asupra scopurilor declarate de astfel de inițiative legislative, care reduc importanța personalităților respective prin sărbătorirea fiecărei personalități în parte și riscă să însărcineze autoritățile publice centrale și locale cu activități complexe de celebrare, limitând, astfel, capacitatea acestora de a-și îndeplini misiunea și atribuțiile statutare
  • medicina vârstei a treia ar avea mult mai mult de câștigat prin finanțarea adecvată, consolidarea sediului și extinderea serviciilor oferite de institutul care poartă deja 2 numele lui Aslan, nicidecum printr-o zi națională, la fel cum prevenția medicală în cazul vârstnicilor cu siguranță nu se poate face prin declarări de date omagiale
  • propunerea legislativă nu îndeplinește condițiile elementare în privința caracterului general al actelor normative, de reglementare a unor relații sociale, pornind de la „dezideratele sociale prezente și de perspectivă, precum și de la insuficiențele legislației în vigoare”, așa cum prevede, la art. 6, Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare
  • normele propuse de propunerea legislativă nu instituie obligații în sarcina autorităților, rămânând la nivelul unor recomandări, a unor opțiuni libere, în condițiile în care art. 8 alin. (2) din legea mai sus enunțată prevede că „prin modul de exprimare, actul normativ trebuie să asigure dispozițiilor sale un caracter obligatoriu” (fie el imperativ, alternativ sau permisiv în raport cu alte norme precis identificate)
  • în privința reglementării dreptului acordat Societății Române de Televiziune (SRTv) și Societății Române de Radiodifuziune (SRR) de a difuza materiale dedicate, el este susceptibil de a încălca principiul autonomiei și independenței editoriale ale celor două servicii publice, statuat la art. 1 și art. 8 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Autonomia SRTv și SRR este garantată prin Constituție, conform art. 31, alin. (5) din legea fundamentală
  • autoritățile administrației publice centrale și locale dispun, deja, de întregul cadru juridic necesar pentru organizarea de activități de tip aniversar sau cultural- educativ, fără necesitatea promovării unei legislații distincte de declarare a unei „zile” sau a unui „an” dedicat unui subiect sau altuia
  • de asemenea, propunerea legislativă nu prevede un cost maximal al acestor activități și nici sursele concrete de finanțare, deschizând, prin modul de redactare, posibilitatea unor cheltuieli inoportune sau excesive în raport cu nevoile de eficiență bugetară ale momentului
  • atragem totodată atenția asupra faptului că Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării nu mai face parte din alcătuirea Guvernului României, portofoliul de cercetare fiind preluat de Ministerul Educației și Cercetării.
Inițiat de senatori și deputați USR, PSD, PNL, UDMR, minorități, cu termen de avizare 22.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de senatori și deputați AUR, SOS, POT, neafiliați, cu termen de avizare 22.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 22.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • propunerea legislativă are în vedere o extindere nejustificată a sistemului național de decorații prin introducerea unei distincții cu obiective și criterii formulate excesiv de larg și susceptibile de interpretări politice sau ideologice. Se propune instituirea unui mecanism onorific dedicat unor concepte generale precum „apărarea identității românești”, „combaterea asimilării” sau „manifestarea curajului civic”, fără delimitări clare privind criteriile de evaluare și fără garanții suficiente privind aplicarea obiectivă și nepartizană a procedurii de acordare; 2
  • sistemul de decorații al României (cuprinzând ordine, cruci, medalii și semne onorifice) este organizat pe domenii și pe baza unei ierarhii – a ordinelor, pe grade, și a medaliilor, pe clase –, ele acordându-se la propunerea reprezentanților unor autorități publice, în funcție de domeniul de competență, cu posibilitatea ca președintele să decidă singur asupra decernării doar în cazul a 1% „din numărul total stabilit prin lege pentru fiecare grad sau clasă a fiecărei decoraţii, cu excepţia gradelor de Mare Ofiţer, Mare Cruce şi Colan” (art 4, alin. (3) din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României). De asemenea, decorațiile se poartă într-o anume ordine (la care inițiatorii nu fac referință) și dau naștere unor drepturi specifice ale beneficiarilor, de asemenea nemenționate în textul proiectului
  • propunerea legislativă nu ține, așadar, cont de structura existentă a sistemului de decorații și a normelor specifice de acordare a ordinelor și medaliilor, aplicarea efectivă a legii fiind dificil spre imposibilă
  • în egală măsură, acest sistem de decorații are la bază o tradiție (cea interbelică) pe care este construit să o perpetueze într-o manieră neutră în raport cu dinamica politică a unui moment sau altul, pentru a rămâne relevante în raport cu Statul român, nu cu o aspirație partinică sau alta. De aceea, o singură decorație – una militară de război – poartă numele unei persoane: Ordinul Mihai Viteazul. Faptul că nici Crucea Comemorativă a Rezistenţei Anticomuniste, nici Crucea Comemorativă a Revoluţiei Anticomuniste din Decembrie 1989, nici Crucea Comemorativă a celui de-Al Doilea Război Mondial, nu poartă numele unei persoane nu se datorează lipsei personalităților remarcabile ale acestor episoade istorice, ci faptului că ele transcend personalismul pur, celebrând momente colective cu largă participare. De altfel, în raport cu aceste evenimente – pentru care sistemul de decorații prevede o cruce, inferioară ierarhic medaliei –, este greu de justificat motivul pentru care acțiunea lui Ilie Ilașcu ar trebui considerată ca excedând în importanță rezistența anticomunistă ori Revoluția de la 1989 (la fel cum, prin raportare la singura decorație purtând numele unei persoane, adoptarea propunerii l-ar pune pe Ilie Ilașcu pe picior de egalitare cu Mihai Viteazul)
  • propunerea legislativă ridică probleme serioase de oportunitate, claritate normativă și garanții democratice. Formulările utilizate sunt ample și insuficient delimitate, iar criteriile de acordare pot permite includerea unor acțiuni sau organizații definite preponderent prin discurs identitar, fără garanții clare că 3 acestea respectă principiul nediscriminării, pluralismul democratic, drepturile minorităților și standardele europene privind combaterea discursului instigator la ură
  • soluția legislativă riscă să transforme o distincție a statului român într-un instrument de validare simbolică a unor agende politice construite în jurul naționalismului identitar. Referirile la „apărarea identității românești”, „combaterea asimilării forțate” sau „negarea identității naționale” pot avea justificare în contexte reale de încălcare a drepturilor comunităților românești, însă, fără criterii juridice precise și fără mecanisme de verificare, aceste formule pot fi folosite abuziv pentru legitimarea unor discursuri ostile față de alte comunități naționale, etnice, lingvistice sau religioase
  • un alt element problematic este lipsa unor garanții explicite privind excluderea de la acordarea medaliei a persoanelor sau entităților care au promovat ideologii extremiste, discurs instigator la ură, antisemitism, xenofobie, rasism, legionarism, fascism, comunism totalitar sau alte forme de negare a valorilor constituționale. Într-un act normativ care creează o decorație publică a statului român, aceste garanții ar trebui prevăzute expres în lege, nu lăsate implicit la nivelul unei viitoare hotărâri de Guvern
  • propunerea legislativă deleagă către Guvern, printr-o hotărâre ulterioară, stabilirea descrierii medaliei, a procedurilor de înaintare a propunerilor, a criteriilor de acordare și a cazurilor de retragere. Această soluție este insuficientă, deoarece elementele esențiale ale unei distincții acordate în numele statului român trebuie reglementate prin lege, mai ales atunci când obiectul distincției privește valori sensibile precum identitatea națională, drepturile comunităților din afara granițelor, libertățile fundamentale și raportarea la contexte geopolitice complexe
  • inițiativa legislativă nu oferă garanțiile necesare pentru ca o distincție acordată în numele statului român să fie protejată de instrumentalizare politică, interpretări naționaliste restrictive sau validarea unor conduite incompatibile cu valorile constituționale și europene
  • având în vedere potențialul de a crea un precedent pentru ca anumiți oameni politici să fie celebrați prin intermediul corelării numelor acestora cu anumite distincții onorifice conferite în numele statului român, precum și faptul că, prin natura lor, aceste decorații sunt menite să recunoască merite, nu persoane, constatăm că asocierea unei medalii onorifice cu activitatea desfășurată de un fost senator în Parlamentul României nu este adecvată. Totodată, deși nu poate 4 fi negată contribuția unor lideri politici la dezvoltarea identității culturale române în afara granițelor, este necesar să asigurăm caracterul obiectiv și impersonal al distincțiilor, cu atât mai mult cu cât o asemenea decorație s-ar putea acorda fără a face trimitere specifică la o anumită persoană publică
  • inițiativa legislativă riscă să genereze controverse instituționale și diplomatice prin utilizarea unor noțiuni cu potențial politic sensibil în raport cu comunitățile românești din afara granițelor, fără o evaluare adecvată a impactului asupra relațiilor externe și fără o fundamentare suficientă privind utilitatea practică a măsurii
  • în plus, există deja distincții oficiale menite să recunoască eforturile de păstrare a identității românești în afara granițelor.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 22.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 22.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • deși obiectivul protejării infrastructurilor și activelor strategice poate reprezenta un interes legitim al statului, propunerea legislativă ridică probleme de constituționalitate, tehnică legislativă și compatibilitate cu dreptul european
  • proiectul legislativ intră în conflict și cu actualul cadru european privind investițiile străine directe. România dispune deja de mecanisme de control al investițiilor în domenii strategice prin aplicarea Regulamentului 2019/452 și a 2 legislației naționale în materie. Propunerea creează un regim paralel, excesiv și necorelat cu normele europene, instituind restricții generale și nediferențiate privind transferurile către persoane cu cetățenie sau naționalitate străină
  • propunerea este construită pe o premisă incompatibilă cu ordinea juridică europeană, respectiv aceea că statul poate restrânge liber circulația capitalurilor și libertatea de stabilire pentru a proteja întreprinderile publice de transferuri către terți. Propunerea condiționează transferul de control către cetățeni sau persoane juridice cu naționalitate străină de acordul Guvernului, inclusiv în ipoteza în care statul nu și-a exercitat dreptul de preemțiune. Aceasta este, în esență, un mecanism de autorizare prealabilă general și discreționar, pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene l-a calificat în mod repetat ca incompatibil cu libertatea de circulație a capitalurilor, în absența unor criterii obiective, transparente și controlabile jurisdicțional
  • Planul Național de Redresare și Reziliență al României conține jaloane și ținte specifice privind reforma întreprinderilor de stat, printre care profesionalizarea consiliilor de administrație, publicarea rapoartelor de performanță și reducerea subvențiilor implicite, jaloane a căror îndeplinire condiționează accesul României la tranșele de finanțare europeană nerambursabilă în valoare totală de 28,5 miliarde de euro. Adoptarea unei legi care merge în sens diametral opus acestor jaloane, consolidând controlul politic asupra întreprinderilor publice și blocând accesul la capital privat, poate fi invocată de Comisia Europeană ca motiv de suspendare sau reducere a fondurilor europene viitoare. Consecința financiară directă ar fi pierderea accesului la fonduri europene nerambursabile destinate investițiilor publice, afectând tocmai capacitatea României de a finanța infrastructura și serviciile publice de care depinde calitatea vieții și productivitatea salariaților
  • enumerarea „domeniilor esențiale ale economiei” este mult prea largă, incluzând sectoare economice întregi precum agricultura, industria alimentară, metalurgia sau transportul rutier de marfă. O asemenea abordare riscă să genereze insecuritate juridică și descurajarea investițiilor private
  • din punct de vedere al tehnicii legislative, propunerea legislativă este redactată deficitar și conține numeroase formulări improprii normelor juridice. Expunerea de motive utilizează argumente generale și afirmații fără fundament juridic concret, fără analiză reală de impact și fără corelare suficientă cu legislația existentă. În plus, anumite dispoziții sunt contradictorii sau insuficient reglementate, în special cele privind exercitarea dreptului de preempțiune, 3 raporturile cu piața de capital și mecanismele de finanțare prin obligațiuni convertibile
  • totodată, propunerea legislativă face posibilă intervenția discreționară a statului în activitatea societăților comerciale și în circulația capitalului. Punctul de pornire al oricărei evaluări economice obiective trebuie să fie starea actuală a întreprinderilor publice românești, entitățile pe care proiectul le are în vedere. Sectorul întreprinderilor publice românești se caracterizează prin rentabilitate sistematic inferioară sectorului privat comparabil, pierderi operaționale cronice la mai mult de jumătate dintre entitățile monitorizate și o dependență structurală de transferuri și garanții din bugetul de stat. Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului gestionează un portofoliu în care întreprinderile cu pierderi acumulate depășesc valoric întreprinderile profitabile. Aceasta înseamnă că mecanismul de preempțiune propus nu protejează entități economice performante de atacuri externe, ci blochează accesul la capital privat și la competență managerială tocmai pentru entitățile care au cel mai acut nevoie de restructurare. A bloca transferul de control asupra unor companii cronice deficitare poate avea ca efect perpetuarea pierderilor și transformarea bugetului public într-un instrument de subvenționare permanentă a ineficienței manageriale. Raportul Comisiei Europene privind procedura de deficit excesiv aplicată României confirmă că subvențiile și transferurile către întreprinderile publice au reprezentat în perioada 2019 – 2023 între 0,4% și 0,7% din PIB anual, sumă care, la nivelul PIB-ului nominal al României de circa 1.400 miliarde de lei în 2023 conform datelor INS, se traduce într-un cost de susținere a sectorului public de 5,6 – 9,8 miliarde de lei pe an. Proiectul nu prevede niciun mecanism care să condiționeze protecția acordată de creșterea performanței, ceea ce înseamnă că aceste costuri vor fi menținute sau chiar amplificate ca urmare a eliminării presiunii competiționale asupra managementului acestor entități
  • inițiativa legislativă manifestă un deficit de calitate important, constând în imprecizia definițiilor fondatoare ale întregului mecanism normativ. Conceptul central al proiectului, cel de preluare ostilă, este definit la art.2 alin. (2) prin referire la absența acordului acționarului unic sau majoritar, al administratorilor și al reprezentanților salariaților, formulare care creează o ambiguitate structurală. Mai exact, ce se întâmplă atunci când aceste trei categorii nu sunt de acord între ele, adică atunci când acționarul majoritar dorește transferul, dar administratorii sau reprezentanții salariaților se opun? Proiectul nu răspunde acestei întrebări, lăsând un vid normativ în implementare. Absența oricărui 4 mecanism de evaluare a proporționalității în exercitarea dreptului de preempțiune sau a aprobării guvernamentale este o altă deficiență tehnică gravă. Art. 6 stabilește că dreptul de preempțiune se exercită în termen de 45 de zile calendaristice de la notificare, fără a preciza niciunul dintre criteriile pe baza cărora titularul dreptului decide dacă exercită sau nu acest drept. Absența criteriilor obiective de decizie transformă mecanismul dintr-un instrument juridic într-o putere discreționară executivă fără standard de control judiciar
  • calitatea tehnică deficitară se extinde și la mecanismul de finanțare prin obligațiuni convertibile prevăzut la art. 9, care este formulat cu o imprecizie remarcabilă pentru un instrument cu consecințe bugetare și de piață de capital potențial semnificative. Proiectul nu stabilește cine autorizează emisiunile de obligațiuni, care este procedura de aprobare, cum se calculează condițiile de conversie, care sunt regulile de prioritate în caz de insolvență a emitentului și cum interacționează aceste instrumente cu regimul ajutorului de stat
  • mecanismul de finanțare propus prin art. 9, care permite statului să acorde împrumuturi convertibile în acțiuni la dobânzi de maximum BNR plus 1,5 puncte procentuale, finanțate prin obligațiuni listate la bursă și subscrise de populație, ridică probleme economice care nu sunt abordate în expunerea de motive. În contextul în care România a înregistrat în 2023 cel mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană, de 8,6% din PIB conform datelor Eurostat, și în care datoria publică a urcat la 51,8% din PIB față de un nivel de 35% în 2019, orice mecanism suplimentar de îndatorare publică, chiar și prin instrumente care ocolesc formal bugetul general consolidat, adaugă presiune pe datoria publică
  • propunerea legislativă extinde dreptul de preempțiune inclusiv asupra fostelor întreprinderi publice privatizate și asupra unor operațiuni precum majorări de capital, schimburi, dări în plată sau împrumuturi convertibile, fapt de natură a afecta libertatea economică, dreptul de proprietate și libera circulație a capitalurilor, fără a exista elemente clare cu privire la intervenția statului
  • extinderea dreptului de preempțiune și la fostele întreprinderi publice privatizate, prevăzută la art. 3 alin. (1), creează o categorie juridică și economică retroactivă care subminează securitatea juridică a tranzacțiilor anterioare. Aceasta înseamnă că statul își rezervă un drept de preemțiune asupra societăților deja privatizate complet, față de care nu mai deține nicio participație. Această extindere este juridic ilogică, dreptul de preemțiune presupunând o legătură curentă cu bunul sau societatea în cauză, nu o relație istorică stinsă prin privatizare. Prevederea în cauză trimite un semnal profund negativ pe piețele 5 financiare internaționale, sugerând că statul român poate reconsidera efectele privatizărilor deja finalizate prin intervenție legislativă ulterioară
  • un alt argument vizează definirea extrem de largă a domeniilor esențiale ale economiei, care acoperă practic toate sectoarele productive majore ale României și înseamnă că mecanismul de preempțiune nu este un instrument de securitate economică bine calibrat însă un instrument de intervenție discreționară generalizată. Experiența economică comparativă demonstrează că mecanismele eficiente de screening al investițiilor strategice sunt caracterizate tocmai prin specificitate sectorială ridicată, praguri cantitative clare, criterii obiective de evaluare a riscului pentru securitatea națională și proceduri transparente cu termene stricte. Toate aceste caracteristici lipsesc din proiectul de act normativ, care înlocuiește criteriile obiective cu puterea discreționară a Guvernului de a aproba sau refuza transferul de control, creând un teren fertil pentru capturarea reglementării și favorizarea unor interese private prin intermediul mecanismelor de stat, în detrimentul eficienței economice și al interesului general
  • per ansamblu, soluțiile propuse sunt excesive, insuficient fundamentate și pot genera efecte negative semnificative asupra mediului economic și investițional. Instituirea unui drept extins de preempțiune în favoarea statului sau a unităților administrativ-teritoriale, aplicabil inclusiv fostelor întreprinderi publice privatizate și unor categorii largi de active, precum și condiționarea transferurilor către terți cu cetățenie sau naționalitate străină de acordul Guvernului, riscă să introducă un grad ridicat de incertitudine juridică și administrativă. În forma propusă, propunerea legislativă poate afecta predictibilitatea tranzacțiilor, libera circulație a capitalurilor, dreptul de proprietate și principiile concurenței loiale, fără a demonstra în mod clar proporționalitatea măsurilor în raport cu riscurile invocate
  • propunerea legislativă utilizează concepte cu potențial larg de interpretare, precum „preluare ostilă”, „domenii esențiale ale economiei” sau „active strategice”, fără a institui criterii obiective și proceduri suficient de clare pentru aplicarea lor. Se califică drept preluare ostilă orice transfer al controlului fără acordul acționarului majoritar, al administratorilor și chiar al reprezentanților salariaților. O asemenea formulare depășește cadrul dreptului societar și introduce condiții neclare, incompatibile cu principiul securității raporturilor juridice. Mecanismele propuse pot conduce la blocarea sau întârzierea unor tranzacții legitime, la descurajarea investițiilor private și la creșterea intervenției discreționare a statului în economie; 6
  • în plus, mecanismele de finanțare prin împrumuturi convertibile și obligațiuni dedicate nu sunt însoțite de o evaluare riguroasă a riscurilor bugetare, fiscale și de piață
  • în concluzie, considerăm că propunerea legislativă necesită o revizuire accentuată pentru a încadra mult mai realist proiectul în arhitectura de nevoi economice și de control actuale deoarece această formă este una profund deficitară și neclară.
  • considerăm că proiectul: – afectează principiile securității juridice și libertății economice; – creează suprapuneri și contradicții cu legislația europeană și națională existentă privind investițiile strategice; – introduce restricții generale și neclare asupra circulației capitalului și transferului controlului societăților; – nu este fundamentat printr-o analiză juridică și economică riguroasă; – conține numeroase deficiențe de tehnică legislativă și formulări lipsite de claritate și previzibilitate.
Inițiat de senatori și deputați USR, PNL, UDMR, AUR, minorități, cu termen de avizare 22.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de senatori și deputați USR, cu termen de avizare 22.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • prin această propunere legislativă se prioritizează dreptul la cunoașterea identității biologice față de cel al vieții private și al familiei, în sensul că oferirea accesului la datele părinților se transformă din decizie a instanței în decizie administrativă
  • inițiativa legislativă nu ține cont de jurisprudența europeană, existând decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) care menționează că stabilirea 2 identității personale, inclusiv cunoașterea originilor biologice, intră în sfera de protecție a prevederilor art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind respectarea vieții private, fără a avea însă un caracter absolut: – astfel, în cauza Mikulić împotriva Croației (2002)1, Curtea a statuat că identitatea unei persoane include elemente esențiale legate de filiație, iar absența unor mecanisme procedurale eficiente pentru stabilirea acesteia poate afecta dreptul la viață privată; – în același timp, Curtea a subliniat că dreptul de a cunoaște originile nu are caracter absolut; – în cauza Odièvre împotriva Franței (2003)2, s-a reținut că acest drept trebuie conciliat cu dreptul părinților biologici la viață privată, fiind necesară realizarea unui echilibru între interesele aflate în concurs.
  • or, dacă eliberarea datelor despre părinții naturali devine sarcină administrativă, echilibrarea celor două drepturi nu se mai face – cum ar fi în cazul instanței, ci din start se consideră dreptul de a cunoaște originile ca unul cu caracter absolut.
  • în plus, termenul de 30 de zile stabilit pentru eliberarea documentelor de către Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (A.N.P.D.C.A.) este imposibil de respectat, deoarece dosarele de adopție sunt arhivate la nivel local, iar, in cazul unei solicitări, identificarea dosarului și comunicarea datelor între instituții și ulterior solicitantului poate depăși acest termen.
  • Propunere legislativă pentru modificarea și completarea art.25 din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, precum și completarea Legii nr.165/2018 privind acordarea biletelor de valoare (b260/29.04.2026)
Inițiat de senatori și deputați PSD, PNL, AUR, neafiliați, cu termen de avizare 22.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • în prezent, în România, voucherele de vacanță sunt reglementate prin intermediul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2009, cu modificările și completările ulterioare. În prezent, potrivit prevederilor Codului Fiscal, taxarea fiscală a voucherelor de vacanță este acordată sub formă de facilitate fiscală, 2 fiind supuse doar impozitului pe venit de 10% și a contribuției de asigurări sociale de sănătate de 10%. Potrivit prevederilor Codului Fiscal, taxarea fiscală a voucherelor de vacanță este acordată sub formă de facilitate fiscală, venind în sprijinul angajatorilor prin posibilitatea oferirii angajaților a unui beneficiu extrasalarial, ca instrument de politică socială și motivare a acestora
  • motivul pentru care voucherele de vacanță reprezintă un beneficiu extrasalarial atractiv constă tocmai în acest mecanism redus de impozitare. Acestea trebuie analizate și din perspectiva rolului lor social, întrucât reprezintă un instrument de politică socială și de motivare a angajaților, având un cadru fiscal mai relaxat decât cel aferent impozitării veniturilor salariale din România, care este de aproximativ 45% (plus 2,25% contribuția asiguratorie pentru muncă suportată de angajator) din salariul brut
  • de-a lungul timpului, acest instrument a contribuit la transparentizarea utilizării fondurilor, sprijinind, în același timp, turismul românesc prin susținerea afacerilor locale. Potrivit unui studiu realizat de Academia de Studii Economice, care a analizat întreaga piață și efectele generate pe lanțul economic, voucherele de vacanță au contribuit la susținerea a aproximativ 17.000 de locuri de muncă. De asemenea, pentru fiecare 1 leu cheltuit suplimentar prin intermediul voucherelor de vacanță, în economie se întorc aproximativ 1,718 lei. Numai la nivelul anului 2024, acest instrument a generat aproape 0,1% din PIB-ul României
  • propunerea legislativă prevede posibilitatea deductibilității voucherelor de vacanță în limita de 20% din impozitul pe profit, ceea ce condiționează acordarea acestora în mediul privat doar de către societățile care realizează profit. Astfel, se creează un regim juridic neunitar între instituțiile publice și entitățile cu capital privat și o potențială formă de discriminare între salariații companiilor private profitabile și cele neprofitabile. Măsura acordării voucherelor de vacanță ar trebui să se adreseze tuturor salariaților, în funcție de bugetul de venituri și cheltuieli al angajatorului și să răspundă unei nevoi de utilizare a acestora în economie după caracteristicile tipului de bilet de valoare în sine
  • prin măsurile propuse, se impune un regim fiscal identic cu veniturile salariale, atât pentru voucherele de vacanță acordate în mediul public, cât și în cel privat, respectiv aplicarea atât a impozitului pe venit și a contribuției de asigurări sociale de sănătate, dar și a contribuției de asigurări sociale, caz în care atractivitatea acordării voucherelor de vacanță ar dispărea; 3
  • adoptarea unei măsuri de taxare fiscală a voucherelor de vacanță similară cu taxarea veniturilor salariale nu ar fi benefică nici angajatorilor, în cazul în care aceștia ar suporta taxele și impozitele aferente acordării voucherelor de vacanță, crescând presiunea costurilor suportate de angajatori, dar nici salariaților, în situația în care aceștia ar trebui să suporte pentru voucherele primite taxe identice cu cele salariale, așa cum se practică, de altfel, în cele mai multe situații, taxe fiscale care se vor aplica asupra salariului brut încasat de salariați, diminuând, în final, salariul net încasat de aceștia într-o mai mare măsură
  • practic, dintr-o intenție de a impulsiona acordarea voucherelor de vacanță și în mediul privat, efectul produs ar fi, în final, eliminarea completă a acestui beneficiu salarial atât în mediul privat, cât și în cel public, prin reducerea atractivității sale reale din perspectivă economică.

Alte puncte de pe ordinea de zi:

  • Invitația IMM România, adresată domnului Președinte Sterică Fudulea, la evenimentul „Călărași în prim-plan. Dialoguri despre antreprenoriat, performanță și comunitate”, 21 mai 2026, Călărași
  • Invitația Federației „Solidaritatea Sanitară”, adresată domnului Președinte Sterică Fudulea, la conferința națională „Cum evaluăm dialogul social în sănătate? Indicatori, dovezi și soluții pentru creșterea calității vieții profesionale”, 15 mai 2026, Iași
  • Invitația domnului Victor Negrescu, Vicepreședinte al Parlamentului European, adresată domnului Președinte Sterică Fudulea, la cea de-a patra ediție a Romanian Digital Day, 8-10 iunie 2026, Bruxelles
  • Aprobarea proiectului minutei şedinţei Plenului din data de 1.04.2026
  • Aprobarea proiectului minutei şedinţei Plenului din data de 3.04.2026
  • Aprobarea proiectului minutei şedinţei Plenului din data de 8.04.2026
  • Aprobarea proiectului minutei şedinţei Plenului din data de 15.04.2026 10. Informare privind şedinţa Biroului Executiv din data de 13.05.2026 11. Diverse

Concluzie

În ședința din 13 mai 2026, Plenul CES a analizat 12 proiecte de acte normative, adoptând 3 avize favorabile, 2 avize favorabile cu observații și 5 avize nefavorabile; 2 proiecte au fost returnate.