Ședința Plenului CES (20.05.2026): Proiecte din domeniile educație, fiscalitate, protecție socială, digitalizare, transporturi, sport și tineret, sănătate, justiție

Plenul Consiliului Economic și Social (CES) s-a reunit în ședință online în data de 20 mai 2026, ora 12:00, pentru a dezbate și aviza o serie de proiecte de acte normative.

Puncte principale de pe ordinea de zi

Avizarea proiectelor de acte normative: Plenul a analizat următoarele proiecte de acte normative:

Inițiat de Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului şi Solidarității Sociale, cu termen de avizare 29.05.2026, avizarea proiectului a fost amânată.
Inițiat de senatori și deputați USR, UDMR, PSD, PNL, cu termen de avizare 22.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați UDMR, PSD, PNL, USR, minorități, cu termen de avizare 22.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, alocația de stat reprezintă un drept universal al copilului, garantat de art. 49 din Constituție, care nu poate fi condiționat indirect de îndeplinirea unor criterii suplimentare legate de frecventarea cursurilor sau conduita școlară. Chiar dacă inițiatorii precizează că nu reintroduc formal condiționalități pentru acordarea alocației, diminuarea drastică a cuantumului acesteia și transferarea unei părți semnificative a sprijinului financiar către o bursă 2 condiționată de prezență și comportament poate echivala în practică cu o restrângere indirectă a protecției universale acordate copilului
  • de asemenea, condiționarea acordării bursei de prezență, de obținerea mediei 10 la purtare sau a calificativului „foarte bine” la purtare poate genera riscuri de discriminare indirectă pentru anumite categorii vulnerabile de copii, inclusiv cei proveniți din medii defavorizate, copii cu dificultăți sociale sau comportamentale ori copii aflați în situații familiale dificile. Există riscul ca tocmai categoriile cele mai expuse abandonului școlar să fie excluse de la beneficiul financiar destinat combaterii abandonului
  • diminuarea alocației de stat pentru copii la nivelul de 100 lei ridică serioase probleme de constituționalitate și de compatibilitate cu rolul constituțional al statului privind protecția copiilor. Potrivit art. 49 din Constituția României, copiii și tinerii beneficiază de un regim special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor, iar alocația de stat are natura unui drept constituțional cu o importantă dimensiune socială. Reducerea acesteia la un cuantum pur simbolic golește de conținut protecția socială pe care statul este obligat să o asigure
  • chiar în expunerea de motive este prezentat caracterul universal și constituțional al alocației de stat pentru copii, astfel cum acesta a fost consacrat prin jurisprudența Curții Constituționale. În acest context, condiționarea indirectă a unei părți semnificative din sprijinul financiar destinat copilului de îndeplinirea unor criterii privind frecvența și conduita școlară poate fi interpretată ca o afectare indirectă a unui drept constituțional
  • totodată, cuantumul propus de 100 lei nu reprezintă o formă reală și efectivă de protecție socială a copilului. O asemenea sumă are un caracter derizoriu în raport cu nevoile reale ale copiilor și cu costurile actuale ale traiului, ceea ce afectează însăși finalitatea constituțională a alocației de stat. Protecția copilului trebuie să fie una efectivă și adecvată, nu una formală sau simbolică. Din această perspectivă, considerăm că soluția corectă este menținerea și chiar majorarea alocației de stat pentru copii, astfel încât aceasta să răspundă în mod real obligației constituționale prevăzute de art. 49 privind protecția copiilor și tinerilor. Măsurile de stimulare a participării la educație trebuie dezvoltate prin mecanisme distincte, complementare, precum bursele de prezență, programele sociale și alte instrumente de sprijin educațional, fără a afecta sau condiționa exercitarea unui drept constituțional.
  • din perspectiva datelor privind abandonul școlar, în expunerea de motive se menționează că România înregistrează cea mai gravă criză în acest domeniu din Uniunea Europeană, cu o rată de abandon timpuriu de 16,6% în 2023, față de o 3 medie UE de 9,4% și o țintă asumată de 9%. Totodată, diferența dintre mediul rural și cel urban este de peste 21 de puncte procentuale, 26,3% față de 5,0%, cel mai mare decalaj din UE. Aceste cifre arată că problema abandonului este structural legată de sărăcie și de accesul limitat la infrastructură educațională și nu neapărat de lipsa unui stimulent financiar condiționat. Reducerea venitului garantat al familiei cu 192 de lei lunar, în condițiile în care vorbim preponderent despre familii din medii vulnerabile, riscă să agraveze tocmai factorul economic identificat ca principală cauză a abandonului. Propunerea legislativă menționează că 42% dintre elevii din învățământul primar și secundar inferior din mediul rural învață în școli defavorizate. Această situație confirmă că performanța școlară, inclusiv obținerea mediei 10 la purtare, condiție pentru bursa de prezență, este puternic corelată cu mediul socio-economic și cu calitatea infrastructurii școlare, nu cu motivația individuală. Condiționarea sprijinului financiar de rezultate la purtare și de absența absenteismului nemotivat penalizează în mod disproporționat tocmai copiii din mediile cele mai vulnerabile, care au cel mai redus control asupra factorilor care le influențează participarea școlară
  • un alt aspect problematic vizează sustenabilitatea financiară a mecanismului propus. Propunerea legislativă prevede că bursa de prezență se acordă inclusiv în perioada vacanțelor școlare, cu excepția vacanței de vară pentru cei care au depășit limita absențelor. Această prevedere, coroborată cu extinderea beneficiarilor la nivelul preșcolarilor, categorie pentru care condițiile de frecvență sunt semnificativ relaxate, acceptându-se până la 5 absențe nemotivate pe lună, sugerează că numărul real de beneficiari ai bursei ar putea fi comparabil cu cel al beneficiarilor actuali ai alocației, ceea ce pune sub semnul întrebării premisa economică a întregii restructurări
  • din perspectiva impactului economic direct asupra familiilor, reducerea propusă de la 292 lei la 100 lei reprezintă o scădere de 65,7% a alocației pentru copiii cu vârste între 3 și 18 ani. Raportat la numărul total al beneficiarilor din această categorie de vârstă, aproximativ 3,2 milioane de copii conform datelor INS, pierderea lunară agregată la nivelul familiilor române se ridică la circa 614 milioane de lei pe lună, respectiv peste 7,3 miliarde de lei anual, dacă bursa de prezență nu este acordată în totalitate. Chiar și în scenariul optimist în care toți copiii eligibili obțin bursa de prezență de minimum 250 de lei lunar, diferența față de alocația actuală rămâne negativă pentru familiile cu copii care nu îndeplinesc condițiile de frecvență sau de notă la purtare. Aceasta înseamnă că tocmai familiile cele mai vulnerabile, cele cu 4 copii cu risc ridicat de abandon, ar înregistra o pierdere netă de venit lunar de până la 192 de lei per copil
  • această pierdere trebuie plasată în contextul realității economice a familiilor cu copii din România. Conform datelor Eurostat, România înregistrează una dintre cele mai ridicate rate de risc de sărăcie în rândul copiilor din Uniunea Europeană, depășind 35% în mediul rural. Într-o gospodărie rurală cu venituri reduse, 192 de lei lunar reprezintă o sumă semnificativă, echivalând adesea cu costul transportului școlar sau cu o parte substanțială din cheltuielile cu rechizitele. Reducerea acestui venit garantat, fără o certitudine că bursa va fi acordată și plătită în timp util, transferă un risc financiar real asupra familiilor cu cea mai mică capacitate de a-l absorbi. Alocația universală, tocmai prin caracterul său necondiționat și simplu de administrat, a reprezentat un instrument predictibil și rezistent la instabilitatea instituțională. Înlocuirea sa parțială cu un mecanism dependent de evaluări periodice, hotărâri de Guvern și metodologii cadru îl expune tuturor vulnerabilităților unui sistem administrativ care, prin propria recunoaștere a inițiatorilor, nu a reușit să implementeze în mod consecvent măsuri educaționale mult mai simple
  • de asemenea, inițiativa legislativă nu prezintă impactul bugetar al măsurilor propuse și, în plus, la momentul actual, nu există suficiente locuri în instituțiile de învățământ preșcolar pentru a da curs tuturor solicitărilor de înscriere
  • în concluzie, alocația de stat reprezintă un drept universal al copilului, garantat constituțional, care nu poate fi condiționat de criterii suplimentare față de calitatea de minor astfel că reducerea cuantumului alocației universale și înlocuirea sa parțială cu o bursă condiționată de frecvență și de comportamentul școlar este considerată a fi una nefericită
  • susținem însă instituirea bursei de prezență și orice alte măsuri care stimulează participarea copiilor la educație și reducerea abandonului școlar. Considerăm că stimularea prezenței la școală trebuie realizată prin mecanisme complementare de sprijin educațional și social, fără condiționarea directă sau indirectă a unor drepturi constituționale ale copilului
  • totodată, apreciem că alocația de stat pentru copii ar trebui majorată astfel încât să asigure o protecție socială reală și efectivă, corespunzătoare rolului constituțional al statului în protecția copiilor și tinerilor.
Inițiat de senatori și deputați SOS și neafiliați, cu termen de avizare 22.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • măsura instituirii scutirii integrale de la plata impozitelor locale pentru persoanele cu handicap grav și reprezentanții legali ai acestora, concomitent cu majorarea la 80% a reducerii aplicate acestor impozite pentru persoanele cu handicap accentuat, nu este însoțită de informații cu privire la impactul bugetar al acestora
  • la elaborarea unei astfel de propuneri legislative ar trebui să se aibă în vedere și nivelul veniturilor persoanelor vizate, precum și numărul bunurilor deținute.
Inițiat de senatori și deputați USR, PSD, cu termen de avizare 22.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 22.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 22.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați USR, cu termen de avizare 22.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați USR, PSD, PNL, UDMR, cu termen de avizare 28.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați USR, cu termen de avizare 28.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați USR, cu termen de avizare 28.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • ➢ propunerea legislativă contrazice direcția europeană de armonizare a cadrului de reglementare în materie de reparare a produselor, inclusiv a semnalizării potențialului de reparare:
  • repararea produselor și durabilitatea acestora, precum și informarea consumatorilor cu privire la aceste caracteristici sunt elemente ce fac subiectul cadrului normativ european de armonizare, fiind parte din 2 obiectivul strategic al Uniunii Europene de a realiza tranziția către o economie circulară și cu emisii reduse de carbon. În actele normative adoptate în acest domeniu, Uniunea Europeană atrage atenția asupra riscului pe care îl generează reglementările adoptate la nivel național din perspectiva fragmentării pieței unice și nevoia de a preveni astfel de efecte prin adoptarea unor norme armonizate la nivelul Uniunii
  • astfel, prin Regulamentul UE 2024/1781 (Regulamentul ESPR), de directă aplicare, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate pentru stabilirea cerințelor de proiectare ecologică, adaptate tipurilor sau grupurilor de produse, inclusiv aspecte ce țin de durabilitate și potențialul de reparare. Cerințele de informare cu privire la caracteristicile produselor se stabilesc, de asemenea, în actele delegate (Art. 7 și 8 ESPR) și trebuie să includă cel puțin cerințele referitoare la pașaportul digital al produsului, introdus prin același regulament, ce include date stabilite în baza actelor delegate și în conformitate cu anexa III ESPR. Regulamentul menționează și posibilitatea utilizării de etichete pentru informarea consumatorilor, al căror conținut se stabilește în același mod ca și în cazul pașaportului digital (prin intermediul actelor delegate). Totodată, Comisia a adoptat și primul plan de lucru, care stabilește câteva grupe de produse ce vor fi tratate cu prioritate din perspectiva cerințelor de proiectare ecologică, inclusiv produsele cu impact energetic
  • în luna iunie a anului 2025, Comisia Europeană a adoptat o etichetă armonizată pentru telefoanele smart și tablete, ce va include și un scor pentru potențialul de reparare (de la A la E), semnalând în mod explicit intenția de a extinde cerințele și sistemul de evaluare a potențialului de reparare și pentru alte categorii de electronice și electrocasnice, în baza Regulamentului ESPR menționat anterior. Planul de lucru pe marginea Regulamentului ESPR 2025-2030 include, de asemenea, obiectivul de a avea potențialul de reparare ca cerință orizontală pentru toate grupele de produse. Prin urmare, având în vedere cadrul normativ și strategic existent, intenția legiuitorului european este aceea de a armoniza cerințele și standardele cu privire la reparare și informarea consumatorilor. Propunerea legislativă contrazice acest obiectiv și impune doar la nivel național un sistem de evaluare a potențialului de reparare, generând fragmentarea pieței unice prin impunerea unor obligații și cerințe nearmonizate la nivel comunitar; 3 ➢ prevederile incluse în propunerea legislativă depășesc cadrul de reglementare instituit prin Directiva 2024/1799:
  • Directiva 2024/1799 privind normele comune de promovare a reparării bunurilor este parte din suita de acte normative pe care Uniunea Europeană le-a adoptat în încercarea de a pune bazele unui regim juridic armonizat pentru promovarea consumului sustenabil și încurajarea reparării și reutilizării bunurilor. Directiva se află în proces de transpunere la nivel național, un prim draft fiind publicat în transparență decizională în luna ianuarie
  • propunerea legislativă introduce un indice numeric de reparabilitate fără corespondent în Directiva 2024/1799, depășind marja de apreciere lăsată statelor membre în procesul de transpunere. Astfel, pe lângă potențiala încălcare a reglementărilor cu privire la libertatea de circulație a mărfurilor, un astfel de sistem putând echivala cu o barieră de acces și o limitare cantitativă a importurilor, acest proiect ar genera și costuri suplimentare de conformare pentru operatorii economici, ce ar trebui să își adapteze produsele special pentru piața din România, dar și efecte negative din perspectiva consumatorilor, ce ar putea beneficia de o ofertă redusă și o creștere a prețurilor; ➢ se remarcă vicii de tehnică legislativă cu consecințe directe asupra aplicabilității normei:
  • propunerea legislativă nu prevede metoda de calcul a indicelui sau baremul de punctaj și nu prevede un act normativ de aplicare sau o autoritate responsabilă. Art. 9 alin. (3) sancționează contravențional nerespectarea unei metode nedefinite în lege, contravenție fără conținut normativ determinat, incompatibilă cu cerințele de claritate și previzibilitate ale art. 1 alin. (5) din Constituție. Lipsa codului cromatic și a modelelor grafice face conformarea, în practică, este imposibilă
  • inițiativa legislativă poate genera un impact disproporționat asupra operatorilor din comerțul electronic
  • obligația de afișare a indicelui în prezentările online, într-un termen de 180 de zile de la publicare, nu poate fi executată în absența metodei de calcul și a formatelor grafice
  • de asemenea, propunerea legislativă poate genera un risc de aplicare asimetrică, întrucât operatorii stabiliți în Uniunea Europeană vor suporta costurile de conformare, în timp ce operatorii extracomunitari nu se 4 conformează acelorași cerințe, fiind generate astfel distorsiuni de piață, fără a garanta o protecție sporită a consumatorilor; ➢ indicele este dificil de stabilit, fiind influențat de numeroși factori: disponibilitatea pieselor, costul pieselor, disponibilitatea unităților service și costurile cu forța de muncă angrenată în procesul de reparare.
Inițiat de senatori și deputați USR, cu termen de avizare 28.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • propunerea legislativă o instituie obligații generale de interoperabilizare și integrare digitală fără evaluare realistă a capacității administrative și tehnice a autorităților locale; – stabilește termene ambițioase și insuficient fundamentate pentru operaționalizarea infrastructurii digitale naționale; – introduce interdicția dezvoltării unor sisteme informatice proprii care „dublează” funcționalități naționale, formulare care poate limita autonomia administrativă și adaptarea la nevoile specifice ale instituțiilor; – instituie un mecanism extensiv de colectare și interoperabilizare a datelor fără garanții suficient de detaliate privind controlul accesului, auditul independent și răspunderea pentru incidente de securitate; – utilizează numeroase concepte generale („servicii digitale complete”, „evenimente de viață”, „platforme transversale”, „integrare”) care sunt lăsate pentru reglementare ulterioară prin norme metodologice; – sancționează conducătorii instituțiilor pentru neimplementare, chiar dacă întârzierile pot fi generate de lipsa infrastructurii sau a finanțării; – creează riscul accentuării excluziunii digitale pentru persoanele fără competențe digitale sau fără acces facil la tehnologie, chiar dacă formal sunt menținute alternative offline
  • propunerea legislativă definește Aplicația Mobilă Unică (AMU) ca punct unitar de acces la serviciile publice digitale furnizate de autorități și instituții publice. Or, există deja, la nivel național, ROeID, o soluție de tip Single Sign-On (SSO) pentru interacțiunea digitală a cetățenilor cu administrația, care asigură generarea și gestionarea identităților digitale, astfel că dezvoltarea AMU ar dubla în fapt platformele de punct de acces la serviciile publice digitale furnizate de autorități și instituții publice.
  • art. 14 prevede următoarele funcționalități principale ale Aplicației Mobile Unice (AMU): interfață de acces la servicii publice digitale, organizarea serviciilor în funcție de evenimente de viață, componentă de interacțiune cu instituțiile publice; profil digital al utilizatorului. În acest context, sunt de menționat următoarele aspecte: – Regulamentul (UE) nr. 910/2014 (eIDAS), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2024/1183, impune fiecărui stat membru dezvoltarea Portofelului european pentru identitatea digitală (EUDI Wallet); – autoritățile publice vor trebui să permită accesul la servicii publice prin intermediul acestui portofel; – portofelul va integra identitatea digitală și atributele relevante (inclusiv informații asociate evenimentelor de viață), adică „profilul digital” al utilizatorului; 3 – funcționalitățile AMU se suprapun substanțial peste cele ale Portofelului european pentru identitatea digitală, pe care România are obligația să îl dezvolte până la finalul acestui an
  • un punct unitar de acces la servicii publice presupune, în prealabil, un cadru legal coerent privind identitatea digitală. Implementarea Portofelului european pentru identitatea digitală acoperă această cerință, prin urmare, se impune coerența demersurilor legislative și administrative cu reglementările europene, fără inițierea unor soluții paralele
  • prevederile art. 16 sunt neclare și neimplementabile în forma actuală: – se menționează un jurnal electronic centralizat în care să se înregistreze operațiunile de prelucrare a datelor personale realizate de autorități și instituții publice; – implementarea ar necesita digitalizarea completă a interacțiunilor cu cetățenii și transmiterea (inclusiv în timp real) a datelor către un sistem central, ceea ce implică dificultăți tehnice și operaționale majore și riscuri semnificative din perspectiva protecției datelor
  • propunerea legislativă creează neclarități privind autoritatea competentă, iar delimitarea atribuțiilor în securitate cibernetică trebuie clarificată expres
  • art. 19 trimite la Ordonanţa de urgenţă nr. 155/2024 privind instituirea unui cadru pentru securitatea cibernetică a reţelelor şi sistemelor informatice din spaţiul cibernetic naţional civil, act normativ potrivit căruia Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) este autoritatea competentă pentru securitatea cibernetică și pentru supravegherea respectării măsurilor aferente. Totodată, același articol indică Serviciul Român de Telecomunicații Speciale (STS) ca responsabil pentru măsuri de securitate cibernetică, monitorizare și testare tehnică a sistemelor aferente infrastructurii digitale naționale
  • se impune clarificarea explicită a atribuțiilor Directoratului Național de Securitate Cibernetică (DNSC) și ale Serviciului Român de Telecomunicații Speciale (STS), pentru a evita suprapuneri și lacune de responsabilitate
  • propunerea legislativă califică drept contravenție lipsa accesului digital și a interoperabilității, însă desemnează Poliția Română ca autoritate de constatare și sancționare. Or, este neclar dacă aceasta are competențele necesare pentru a efectua astfel de constatări
  • deși obiectivul modernizării și digitalizării serviciilor publice este legitim și necesar, propunerea legislativă instituie un cadru normativ excesiv de general și centralizat, transferând către autoritățile și instituțiile publice obligații extinse de 4 interoperabilizare și integrare digitală fără o definire concretă a etapelor, standardelor tehnice și mecanismelor de finanțare corespunzătoare
  • în contextul restricțiilor bugetare, al investițiilor deja realizate în ROeID și al obligației de implementare a EUDI Wallet, dezvoltarea unei platforme paralele generează costuri nejustificate și nu este oportună.
Inițiat de deputați AUR, cu termen de avizare 28.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • propunerea legislativă nu îndeplinește condițiile elementare în privința caracterului general al actelor normative, de reglementare a unor relații sociale, pornind de la „dezideratele sociale prezente și de perspectivă, precum și de la insuficiențele legislației în vigoare”, așa cum prevede, la art. 6, Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare; 2
  • normele propuse nu instituie obligații în sarcina autorităților, rămânând la nivelul unor recomandări, a unor opțiuni libere, în condițiile în care art. 8 alin. (2) din legea mai sus enunțată prevede că „prin modul de exprimare, actul normativ trebuie să asigure dispozițiilor sale un caracter obligatoriu” (fie el imperativ, alternativ sau permisiv în raport cu alte norme precis identificate)
  • în privința reglementării dreptului acordat Societății Române de Televiziune (SRTv) și Societății Române de Radiodifuziune (SRR) de a difuza materiale dedicate, el este susceptibil de a încălca principiul autonomiei și independenței editoriale ale celor două servicii publice, statuat la art. 1 și art. 8 al Legii nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune. Autonomia SRTv și SRR, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este garantată prin Constituție, conform art. 31, alin. (5) din legea fundamentală
  • autoritățile administrației publice centrale și locale dispun, deja, de întregul cadru juridic necesar pentru organizarea de activități de tip aniversar sau cultural-educativ, fără necesitatea promovării unei legislații distincte de declarare a unei „zile” sau a unui „an” dedicat unui subiect sau altuia
  • de asemenea, proiectul nu prevede un cost maximal al acestor activități și nici sursele concrete de finanțare, deschizând, prin modul de redactare, posibilitatea unor cheltuieli inoportune sau excesive în răspăr cu nevoile de eficiență bugetară ale momentului
  • deși inițiativa are intenții pozitive privind promovarea mișcării și recunoașterea excelenței sportive, se înscrie într-o tendință tot mai accentuată de proliferare a inițiativelor legislative dedicate unor domenii sau evenimente specifice.
  • această fragmentare legislativă, prin instituirea de zile naționale pentru diverse activități, riscă să dilueze semnificația acestor demersuri și să suprasolicite agenda publică cu manifestări simbolice, fără impact structural asupra problemelor reale ale societății.
  • considerăm că prioritizarea inițiativelor legislative ar trebui să vizeze soluții sistemice, cu efecte concrete și durabile, nu doar recunoașterea formală a unor domenii prin instituirea de zile naționale.
Inițiat de senatori și deputați USR, neafiliat, cu termen de avizare 28.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de senator PACE, deputat neafiliat, cu termen de avizare 28.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului: • nu există instrumente pe care administratorii piețelor să le utilizeze în vederea stabilirii diferenței dintre cantitatea declarată și cantitatea vândută. Acest aspect poate fi stabilit doar de organele de control fiscal, care pot verifica intrările și ieșirile, precum și documentele de proveniență.
Inițiat de Nini-Alexandru PASCALINI – deputat SOS, cu termen de avizare 28.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • ➢ există suficiente prevederi atât în legislația națională cât și în cea europeană care stabilesc informațiile ce trebuie cuprinse pe etichetă. Orice nouă obligație trasată 2 în acest sens conduce la creșterea costului produselor ca urmare a adaugării costurilor generate de producerea de noi ambalaje sau etichete; ➢ incompatibilitate cu dreptul Uniunii Europene și risc de fragmentare a pieței interne o cadrul juridic european aplicabil
  • etichetarea produselor alimentare este un domeniu armonizat la nivelul Uniunii Europene prin Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare. Articolul 35 din acest Regulament permite statelor membre să introducă sisteme suplimentare de prezentare a declarației nutriționale, însă cu respectarea unor condiții stricte: informațiile trebuie să fie obiective, nediscriminatorii și să nu inducă în eroare
  • preambulul aceluiași Regulament stabilește, în termeni care nu lasă loc de interpretare, că „în ceea ce privește chestiunile armonizate în mod specific prin prezentul regulament, statele membre nu ar trebui să fie în măsură să adopte dispoziții naționale, cu excepția cazurilor permise de dreptul uniunii”. Introducerea unui sistem național obligatoriu de avertizare nutrițională frontală constituie, prin natura sa, o dispoziție națională care operează tocmai într-un domeniu armonizat la nivel european, ceea ce o plasează, în principiu, în afara marjei de apreciere recunoscute statelor membre
  • chiar în ipoteza în care s-ar admite că art. 35 deschide o fereastră de posibilitate pentru inițiativa națională, acesta condiționează orice formă suplimentară de prezentare a declarației nutriționale de îndeplinirea cumulativă a patru condiții, din care propunerea legislativă nu demonstrează satisfacerea niciuneia: – fundamentare științifică — informațiile și necesitatea exprimării alternative trebuie justificate prin „cercetări fiabile și pertinente din punct de vedere științific”, cerință pe care expunerea de motive o ignoră complet, neprezentând niciun studiu care să demonstreze că etichetarea actuală obligatorie este inadecvată sau insuficient înțeleasă de consumatorul român; – consultare largă a grupurilor de părți interesate — propunerea nu documentează nicio consultare formală cu industria alimentară, organizațiile de consumatori sau autoritățile de resort; 3 – caracter obiectiv și nediscriminatoriu — formulările extrem de vagi, lăsate integral pe seama normelor metodologice, nu pot asigura o aplicare obiectivă și uniformă, putând genera clasificări arbitrare ale produselor; – evitarea obstacolelor în calea liberei circulații a bunurilor — cerință pe care propunerea o încalcă structural, astfel cum este detaliat mai jos
  • propunerea legislativă instituie un sistem obligatoriu și uniform de avertizare nutrițională, ceea ce depășește marja de apreciere pe care Regulamentul 1169/2011 o oferă statelor membre. Conform jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, măsurile naționale care impun cerințe suplimentare față de cadrul armonizat pot constitui obstacole nejustificate în calea liberei circulații a mărfurilor (art. 34-36 TFUE), în special atunci când vizează produse deja comercializate legal în alte state membre
  • interdicția utilizării pe ambalaj a mascotelor, personajelor animate, jucăriilor promoționale sau colecțiilor pentru produsele care poartă una sau mai multe avertizări intră în conflict cu drepturi de proprietate intelectuală existente și cu contracte comerciale în derulare, fără să prevadă un mecanism de tranziție adecvat sau de compensare. Sub aspect de drept european, semnalăm că Directiva 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale prevede deja, la nivel armonizat la nivelul UE, o interdicție privind includerea în reclame sau alte forme de promovare a unor îndemnuri directe adresate copiilor de a achiziționa produse. Propunerea legislativă introduce o măsură suplimentară față de un cadru deja armonizat, ceea ce ridică, și din această perspectivă, probleme de compatibilitate cu dreptul UE. Totodată, sintagma „elemente de prezentare comercială care se adresează în mod evident copiilor” este extrem de vagă și contrară normelor de tehnică legislativă, fiind susceptibilă să genereze interpretări divergente din partea autorităților de control și să creeze o impredictibilitate sistemică pentru operatorii economici. Reamintim că protecția sănătății copiilor presupune măsuri cuprinzătoare, centrate pe educație nutrițională și capacitate decizională informată — nu doar restricții de ambalaj, care reprezintă soluții punctuale și disproporționate față de amploarea fenomenului vizat; – procesul de armonizare europeană în curs
  • Comisia Europeană a inițiat, în cadrul Strategiei „From farm to fork”, un amplu proces de revizuire a Regulamentului 1169/2011, în vederea adoptării unui sistem armonizat și obligatoriu de etichetare nutrițională frontală la nivelul întregii Uniuni Europene. Consultările publice și avizele EFSA au însoțit acest proces încă din anul 2021
  • adoptarea în acest moment a unui sistem național obligatoriu, anterior stabilirii cadrului european comun, expune România la riscul real de a impune operatorilor economici costuri semnificative de adaptare a ambalajelor, pentru ca ulterior aceste ambalaje să necesite o nouă revizuire odată cu intrarea în vigoare a reglementării UE armonizate; – obligația de notificare — risc juridic în procedura europeană
  • propunerea legislativă recunoaște, la art. 14, că implementarea sa presupune parcurgerea procedurilor de notificare prevăzute de Regulamentul (UE) 2015/1535 (notificarea reglementărilor tehnice) și posibil Regulamentul 1169/2011. Experiența altor state membre arată că, în situații similare, Comisia Europeană a emis observații sau chiar avize detaliate față de sisteme naționale de etichetare nutrițională frontală, iar procedura poate conduce la blocarea aplicării legii sau la modificări obligatorii ale acesteia. Adoptarea propunerii legislative în forma propusă, anterior parcurgerii cu succes a procedurii de notificare (TRIS), creează incertitudine juridică semnificativă; ➢ sarcini disproporționate asupra operatorilor economici și generarea barierelor pe piața unică
  • sistemul de avertizare obligatorie, aplicat exclusiv pe teritoriul României, poate genera efecte asimetrice: producătorii români vor fi obligați să aibă ambalaje specifice pentru piața internă (cu avertizare) și ambalaje distincte pentru export, generând costuri duble de producție și logistică. Producătorii din alte state membre care comercializează produse pe piața românească, deja etichetate conform altor sisteme naționale (Nutri-Score, semaforul nutrițional britanic etc.), vor trebui să readapteze ambalajele sau, alternativ, pot invoca incompatibilitatea cu dreptul UE
  • totodată, subliniem faptul că propunerea obligă în mod implicit producătorii europeni care furnizează produse pe piața românească să instituie o linie de ambalare distinctă, dedicată exclusiv pieței naționale, pentru a respecta cerințele de etichetare specifice României. Această 5 obligație de facto transformă etichetarea obligatorie națională într-o barieră structurală la import, echivalentă funcțional cu o restricție cantitativă interzisă prin art. 34 TFUE — cu atât mai mult cu cât produsele respective sunt deja legal comercializate în alte state membre, conform normelor europene în vigoare. Sarcina este disproporționată în special pentru producătorii de dimensiuni medii care nu dispun de flexibilitatea logistică a marilor grupuri multinaționale, ceea ce distorsionează suplimentar concurența pe piața internă
  • deși inițiativa legislativă prevede un termen de conformare de 18 luni și posibilitatea epuizării stocurilor în 6 luni, costurile de redesenare a ambalajelor, actualizare a materialelor comerciale și adaptare a platformelor online sunt semnificative. Chiar expunerea de motive recunoaște că IMM-urile pot resimți aceste costuri mai puternic raportat la cifra de afaceri, propunând excepții tehnice — care însă rămân de definit prin norme metodologice inexistente la momentul adoptării legii; ➢ insuficiența bazei legislative — delegare excesivă la norme metodologice inexistente
  • miezul operațional al întregii propuneri legislative — pragurile nutriționale, forma grafică a avertizărilor, dimensiunile minime, contrastul, poziționarea, excepțiile justificate și modalitatea de actualizare — este în întregime delegat unor norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, ce urmează a fi elaborate în 12 luni de la intrarea în vigoare a legii (art. 6). Aceasta înseamnă că textul de propunere legislativă este, de fapt, o normă-cadru vidă de conținut operațional, incapabilă să producă efecte juridice în absența actelor normative secundare. Conform principiilor constituționale privind claritatea și previzibilitatea normelor juridice, o lege nu poate fi adoptată cu elemente esențiale de aplicare nedeterminate, lăsate la aprecierea puterii executive
  • totodată, informațiile incluse în textul proiectului sunt insuficiente și ambiguu reglementate, fiind imperios necesară definirea și reglementarea corectă a intenției de reglementare — raționamentul aplicându-se cu forță sporită față de o propunere de lege, cu un rang normativ superior
  • fără stabilirea prin lege a pragurilor nutriționale concrete, consumatorul, operatorul economic și autoritatea de control nu pot anticipa care produse 6 vor fi marcate cu avertizări. Pragurile vor fi stabilite prin hotărâre de Guvern, cu avizul Ministerului Sănătății, al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor și al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor pe baza dovezilor științifice — un proces lung și susceptibil de contestații. Există riscul real ca pragurile stabilite să nu fie fundamentate pe evidențe solide.
  • riscul concret este că normele metodologice pot întârzia sau nu vor fi niciodată emise, chiar dacă propunerea legislativă va fi adoptată, producând incertitudine în sarcina operatorilor economici și inaplicabilitate de facto a reglementării; ➢ caracter sancționatoriu disproporționat față de scopul preventiv declarat
  • sancțiunile maxime (150.000 lei, plus dublare pentru recidivă) sunt excesiv de ridicate în raport cu scopul declarat preventiv al legii și cu impactul bugetar redus asumat de inițiatorul propunerii. Expunerea de motive afirmă că scopul nu este sancționarea industriei, ci crearea unui cadru predictibil, însă textul art. 13 nu corespunde acestui deziderat
  • mai mult, categoriile de contravenienți vizați includ distribuitorii și comercianții, care nu au niciun control asupra procesului de etichetare al produselor — responsabilitate ce incumbă exclusiv producătorilor și importatorilor. Sancționarea lanțului de distribuție pentru avertizări lipsă sau incorecte aplicate de producători reprezintă o răspundere obiectivă indirectă, incompatibilă cu principiul culpei personale în materie contravențională.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 28.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • deși expunerea de motive invocă necesitatea creșterii controlului democratic asupra deciziilor privind resursele strategice, precum și contextul energetic și geopolitic actual, soluția normativă ridică probleme serioase din perspectiva separației puterilor în stat, a previzibilității procedurii administrative, a accesului la justiție și a securității raporturilor juridice
  • în primul rând, propunerea legislativă introduce un filtru politic suplimentar în procesul de autorizare a activităților miniere pentru resursele de tip cărbuni, o intervenție a unor comisii parlamentare într-o procedură administrativă individuală, care ține de competența autorităților publice specializate. Autorizarea începerii activităților miniere presupune verificarea îndeplinirii unor condiții legale, tehnice, 2 economice, de mediu și de siguranță, iar această verificare trebuie realizată de autoritățile competente potrivit legii, pe baza unor criterii obiective și controlabile. Transformarea avizului parlamentar într-o condiție obligatorie pentru emiterea autorizației riscă să confunde funcția de control parlamentar cu atribuțiile executive de autorizare
  • în al doilea rând, caracterul „conform” al avizului conferă comisiilor parlamentare o putere decisivă asupra unei proceduri administrative concrete. În practică, un aviz negativ sau neemiterea avizului ar putea bloca autorizarea activității miniere, fără ca proiectul să stabilească în mod clar criteriile pe baza cărora comisiile parlamentare se pronunță, termenul în care acestea trebuie să emită avizul, efectele tăcerii administrative, procedura de audiere a titularului sau posibilitatea de contestare. O asemenea reglementare este insuficient de previzibilă și poate genera arbitrar
  • solicitarea avizului conform emis de comisiile reunite de specialitate ale Parlamentului României riscă să transfere o decizie de autorizare, aflată în competența Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, în sfera controlului politic. Decizia de autorizare nu mai este exclusiv tehnică și administrativă, ci devine dependentă de factori politici, ceea ce poate conduce la politizarea excesivă a unui domeniu care ar trebui să fie gestionat pe criterii de competență și eficiență. Această modificare riscă să afecteze transparența și predictibilitatea procesului, să genereze întârzieri și să creeze premise pentru intervenții arbitrare sau influențe politice, în detrimentul interesului public și al dezvoltării sectorului minier
  • totodată, proiectul afectează claritatea regimului juridic aplicabil operatorilor economici. Titularii unor licențe sau permise miniere trebuie să poată cunoaște dinainte condițiile legale în care își pot exercita drepturile, termenele aplicabile și autoritățile competente să se pronunțe asupra cererilor lor. Or, introducerea unui aviz conform parlamentar, fără criterii și fără o procedură detaliată, creează incertitudine juridică și poate afecta libertatea activității economice, precum și încrederea legitimă a operatorilor în stabilitatea cadrului normativ
  • propunerea legislativă ridică probleme din perspectiva accesului efectiv la justiție. Nu rezultă cu suficientă claritate care este natura juridică a avizului emis de comisiile parlamentare, dacă acesta poate fi contestat separat, în ce termen, în fața cărei instanțe și cu ce efect asupra procedurii de autorizare. În lipsa acestor garanții, titularul cererii de autorizare poate fi plasat într-o situație de incertitudine, în care refuzul sau tergiversarea avizului produce efecte juridice substanțiale, fără o cale procedurală clară de remediere; 3
  • în plus, reglementarea propusă instituie un tratament diferențiat pentru resursele minerale de tip cărbuni, fără a stabili criterii normative suficient de precise care să justifice de ce numai această categorie de resurse trebuie supusă unui aviz conform parlamentar în procedura de autorizare. Importanța strategică a unei resurse poate justifica politici publice, strategii energetice, dezbateri parlamentare sau mecanisme generale de raportare și control, însă nu justifică, în lipsa unor garanții clare, transferarea unei părți decisive din procedura de autorizare către comisii parlamentare
  • se observă și faptul că termenul de 30 de zile prevăzut de proiect curge de la momentul obținerii avizului, nu de la momentul solicitării acestuia. Prin urmare, proiectul nu stabilește un termen în care comisiile parlamentare trebuie să se pronunțe, ceea ce poate conduce la blocarea pe termen nedeterminat a procedurii administrative. O asemenea soluție contravine exigențelor de celeritate, predictibilitate și bună administrare
  • raportat la argumentele invocate în expunerea de motive pentru instituirea unui asemenea mecanism de control, reamintim că România are un calendar aprobat de eliminare treptată a producției de energie pe bază de cărbune (lignit și huilă) până în anul 2032 și de tranziție către surse regenerabile de energie, calendar validat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2022 privind decarbonizarea sectorului energetic, aprobată prin Legea nr. 334/2022. Acest proces presupune reducerea graduală inclusiv a activităților de exploatare a resurselor de cărbune
  • acordarea de licențe de exploatare rămâne permisă de cadrul legal în vigoare. Totuși, emiterea unor noi licențe trebuie analizată din perspectiva obiectivelor de decarbonizare asumate de România și a impactului pe care astfel de măsuri îl pot avea asupra atingerii acestor ținte
  • obiectivul închiderii treptate a activităților bazate pe cărbune este strâns legat de necesitatea combaterii schimbărilor climatice și a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, în vederea limitării impactului major pe care fenomenele climatice extreme îl au asupra calității vieții. Aceste angajamente au fost asumate de România atât la nivel european, cât și la nivel internațional. România are în curs de dezvoltare noi capacități de producție energetică, menite să înlocuiască treptat producția bazată pe cărbune.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 28.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 28.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de Raisa ENACHI – deputat Neafiliat, cu termen de avizare 28.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de senator Pace, deputat neafiliat, cu termen de avizare 27.05.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • orice disciplină nou introdusă presupune modificarea planurilor-cadru și alocarea unui număr de ore corespunzător nivelului la care se dorește introducerea noii discipline, avându-se în vedere și gradul de solicitare al elevilor, în raport cu particularitățile de vârstă ale acestora
  • educația pentru dezvoltarea competențelor socio-emoționale există deja în profilul absolventului, la toate nivelurile învățământului preuniversitar, fiind 2 parte a competențelor-cheie prevăzute în Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023 (vezi art. 85 și 91, Capitolul VI – Curriculumul național)
  • competențele socio-emoționale se formează transversal, prin toate disciplinele din planurile-cadru, contribuind la formarea culturii educaționale a elevului. Acestea rezultă, de asemenea, din interacțiunea elevului cu familia (mediul cel mai apropiat), din relațiile zilnice dintre elevi și profesori, din climatul clasei, din modelele de comportament și din modul în care sunt gestionate, în mod concret, conflictele
  • riscul introducerii unei materii dedicate, intitulată „Educație pentru dezvoltare emoțională și prevenirea violenței”, este acela de a transforma educația într-un demers teoretic și formal, generând cheltuieli nejustificate
  • formarea competențelor socio-emoționale reprezintă un proces care se desfășoară pe parcursul mai multor ani școlari, prin exercițiu practic și constant. Aceste competențe se dezvoltă transversal, atât în activitatea școlară și extrașcolară, cât și în familie și societate
  • prin măsura propusă se încarcă programa școlară, iar aceste teme se pot dezvolta în cadrul disciplinelor deja existente
  • termenul de implementare propus, 1 septembrie 2026, este mult prea scurt, ținând cont că formarea unui cadru didactic pentru o disciplină durează ani. În plus, pentru a crea în cadrul unei facultăți un parcurs necesar unui student spre a putea preda o noua materie, este, din nou, nevoie de timp și proiectare din partea forurilor din învățământul superior, aspect neatins de propunerea legislativă.
Inițiat de senatori și deputați USR, cu termen de avizare 28.05.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.

Alte puncte de pe ordinea de zi:

  • Aprobarea candidaturii doamnei CHIRA Maria-Merima, propusă de Confederația Sindicală Națională MERIDIAN, în vederea ocupării unui post de asistent judiciar la Tribunalul Timiș
  • Invitația Uniunii Profesiilor Liberale din România, adresată domnului Președinte Sterică Fudulea, la evenimentul aniversar ”25 de ani de la înființarea Uniunii Profesiilor Liberale din România”, 11 iunie 2026, București
  • Invitația Antena 3 CNN, adresată domnului Președinte Sterică Fudulea, la evenimentul Intelligent Money Academy, 4 iunie 2026, Craiova
  • Aprobarea proiectului minutei şedinţei Plenului din data de 16.04.2026
  • Aprobarea proiectului minutei şedinţei Plenului din data de 22.04.2026
  • Aprobarea proiectului minutei şedinţei Plenului din data de 23.04.2026
  • Informare privind şedinţa Biroului Executiv din data de 20.05.2026 10. Diverse

Concluzie

În ședința din 20 mai 2026, Plenul CES a analizat 22 proiecte de acte normative, adoptând 10 avize favorabile, 2 avize favorabile cu observații și 9 avize nefavorabile; avizarea a fost amânată pentru 1 proiect.