Ședința C8 (08.06.2026): Proiecte din domeniile transporturi, justiție, fiscalitate, pensii, protecție socială, administrație publică, mediu, apărare și ordine publică

Comisia pentru drepturi și libertăți ale organizațiilor societății civile (C8) din cadrul Consiliului Economic și Social (CES) s-a reunit în ședință luni, 8 iunie 2026, pentru a discuta și aviza o serie de proiecte de acte normative. Ședința a avut loc online.

Ordinea de zi propusă

Comisia a avut în atenție elaborarea proiectelor de aviz la următoarele proiecte de acte normative:

1. Propunere legislativă privind completarea Legii nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap (b310/18.05.2026) (termen de avizare: 15.06.2026) – Inițiator: Raisa ENACHI – deputat Neafiliat
2. Propunere legislativă pentru prevenirea evaziunii fiscale prin consolidarea mecanismelor de analiză de risc aferente tranzacțiilor cu valoare ridicată (b311/19.05.2026) (termen de avizare: 15.06.2026) – Inițiatori: senatori și deputați UPR, PSD, SOS, neafiliați
3. P ropunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, în vederea asigurării transparenței, proporționalității și echității în colectarea remunerațiilor pentru comunicarea publică a operelor muzicale (b312/19.05.2026) (termen de avizare: 15.06.2026) – Inițiatori: senatori și deputați UPR, PSD, SOS, neafiliați
4. Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal (b313/19.05.2026) (termen de avizare: 15.06.2026) – Inițiatori: senatori și deputați UPR, PSD, SOS, neafiliați
5. Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice (b314/19.05.2026) (termen de avizare: 15.06.2026) – Inițiatori: senatori neafiliați
6. Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.118/2002 pentru instituirea indemnizației de merit (b317/20.05.2026) (termen de avizare: 15.06.2026) – Inițiatori: senatori și deputați PSD, AUR, USR, UPR, neafiliați, minorități
7. Propunere legislativă pentru abrogarea art.11 alin.(3) din Legea nr.195/2020 privind statutul personalului feroviar (b318/20.05.2026) (termen de avizare: 15.06.2026) – Inițiatori: senatori și deputați USR, PNL
8. Propunere legislativă pentru completarea Ordonanței de Urgență nr.57/2019 privind Codul administrativ (b319/21.05.2026) (termen de avizare: 15.06.2026) – Inițiatori: senatori USR
9. Propunere legislativă pentru modificarea art.163 alin.(5) din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă (b320/21.05.2026) (termen de avizare: 15.06.2026) – Inițiatori: senatori și deputați AUR
10. Propunere legislativă pentru completarea art.87 din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției (b321/21.05.2026) (termen de avizare: 15.06.2026) – Inițiatori: senatori și deputați AUR
11. Propunere legislativă pentru completarea Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal (b322/21.05.2026) (termen de avizare: 15.06.2026) – Inițiatori: senatori și deputați AUR
12. Propunere legislativă pentru completarea Legii nr.334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale (b323/21.05.2026) (termen de avizare: 15.06.2026) – Inițiatori: senatori și deputați AUR
13. Propunere legislativă privind protecția investițiilor publice acordate individual operatorilor economici prin instituirea drepturilor statului de recuperare, preempțiune și conversie (b324/21.05.2026) (termen de avizare: 15.06.2026) – Inițiatori: senatori și deputați AUR, PSD, PACE
14. Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă (b325/21.05.2026) (termen de avizare: 15.06.2026) – Inițiator: Nini-Alexandru PASCALINI – deputat SOS
15. Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă (b326/21.05.2026) (termen de avizare: 15.06.2026) – Inițiator: Nini-Alexandru PASCALINI – deputat SOS
16. Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.201/2016 privind stabilirea condițiilor pentru fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe și de modificare a Legii nr.349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr.349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun (b327/21.05.2026) (termen de avizare: 15.06.2026) – Inițiator: Nini-Alexandru PASCALINI – deputat SOS
17. Propunere legislativă pentru completarea Legii nr.287/2009 privind Codul civil, precum și pentru completarea Legii nr.132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie (b328/21.05.2026) (termen de avizare: 15.06.2026) – Inițiator: Nini-Alexandru PASCALINI – deputat SOS
18. Propunere legislativă pentru completarea Legii nr.287/2009 privind Codul civil și a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă (b329/21.05.2026) (termen de avizare: 15.06.2026) – Inițiator: Nini-Alexandru PASCALINI – deputat SOS
19. Propunere legislativă pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice (b330/21.05.2026) (termen de avizare: 15.06.2026) – Inițiator: Nini-Alexandru PASCALINI – deputat SOS
20. Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice (b331/21.05.2026) (termen de avizare: 15.06.2026) – Inițiator: Nini-Alexandru PASCALINI – deputat SOS
21. Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal și a Legii nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală (b332/21.05.2026) (termen de avizare: 15.06.2026) – Inițiator: Nini-Alexandru PASCALINI – deputat SOS
22. Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, precum și a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă (b333/21.05.2026) (termen de avizare: 15.06.2026) – Inițiator: Nini-Alexandru PASCALINI – deputat SOS
23. Propunere legislativă pentru completarea Legii nr.226/2023 privind aplicarea unor tarife rutiere pe rețeaua de drumuri naționale din România (b334/21.05.2026) (termen de avizare: 15.06.2026) – Inițiator: Nini-Alexandru PASCALINI – deputat SOS
24. Propunere legislativă pentru completarea Legii nr.360/2023 privind sistemul public de pensii (b335/21.05.2026) (termen de avizare: 15.06.2026) – Inițiator: Nini-Alexandru PASCALINI – deputat SOS
25. Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice (b337/26.05.2026) (termen de avizare: 17.06.2026) – Inițiatori: deputați PSD, USR, PNL, UDMR, minorități
26. Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.199/2023 privind Legea învățământului superior (b341/27.05.2026) (termen de avizare: 17.06.2026) – Inițiatori: senatori și deputați USR, PNL, PSD, UDMR
27. Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern, pentru modificarea și completarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război și pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.8/2011 pentru modificarea și completarea legislației cu privire la eliberarea, gestionarea și monitorizarea documentelor de călătorie acordate pensionarilor, veteranilor de război și văduvelor de război (b342/27.05.2026) (termen de avizare: 17.06.2026) – Inițiatori: deputați PSD, PNL, AUR, UPR, UDMR, SOS RO, neafiliați
28. P ropunere legislativă pentru completarea Legii muzeelor și a colecțiilor publice nr.311/2003 (b343/27.05.2026) (termen de avizare: 17.06.2026) – Inițiatori: senatori și deputați USR, PNL, PSD, UDMR, minorități
29. Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.35/1994 privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii și de divertisment (b347/28.05.2026) (termen de avizare: 17.06.2026) – Inițiatori: senatori și deputați PNL, UDMR

Ce a decis Comisia:

1. Aviz favorabil cu observații pentru Propunere legislativă privind completarea Legii nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap (b310/18.05.2026)

Obiectul de reglementare: Propunerea legislativă (b310/18.05.2026) are ca obiect completarea Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Aviz FAVORABIL, cu observațiile: propunerea legislativă nu instituie niciun mecanism de sancționare sau de control pentru nerespectarea obligației de elaborare și publicare a planului propus. Fără o consecință juridică pentru neexecutare, normele propuse riscă să rămână o obligație formală, fără efect practic. Ar fi fost recomandabilă o trimitere la regimul sancționator existent din Legea nr. 448/2006.

2. Aviz nefavorabil pentru Propunere legislativă pentru prevenirea evaziunii fiscale prin consolidarea mecanismelor de analiză de risc aferente tranzacțiilor cu valoare ridicată (b311/19.05.2026)

Obiectul de reglementare: Propunerea legislativă (b311/19.05.2026, inițiator deputat Gabriela Porumboiu, Grup Parlamentar UNIȚI pentru ROMÂNIA) are ca obiect instituirea cadrului juridic privind analiza de risc fiscal aferentă tranzacțiilor cu valoare ridicată, în scopul prevenirii și combaterii evaziunii fiscale, al creșterii conformării fiscale voluntare și al protejării intereselor financiare ale statului (art. 1). Aviz NEFAVORABIL, cu motivarea: deși obiectivul combaterii evaziunii fiscale este unul legitim, proiectul introduce o obligație suplimentară de raportare pentru tranzacțiile cu valoare ridicată fără a demonstra în mod convingător necesitatea acesteia în contextul instrumentelor deja existente, precum e-Factura, SAF-T și mecanismele actuale de analiză de risc utilizate de ANAF. În lipsa unei evaluări de impact care să evidențieze beneficiile concrete ale noii raportări, există riscul suprapunerii obligațiilor administrative și al creșterii sarcinilor de conformare pentru contribuabili; totodată, noțiuni precum „risc fiscal semnificativ”, „operațiune fără justificare economică rezonabilă” sau criteriile de selecție utilizate în analiza de risc sunt formulate într-o manieră generală și lasă un grad ridicat de apreciere autorităților fiscale. În aceste condiții, proiectul poate genera incertitudine juridică și costuri suplimentare de conformare, fără a exista garanții suficiente că măsurile propuse vor contribui efectiv la reducerea evaziunii fiscale de mare amploare; prin propunerea legislativă autoritățile fiscale intervin în relația comercială dintre 2 privați și stabilesc dacă valorile tranzacționate sunt disproporționate în raport cu valorile din piață; exista bunuri sau servicii inovative sau unice care nu pot fi comparate cu alte produse sau servicii din piață; autoritatea fiscală nu are capacitatea administrativă să verifice toate tranzacțiile și să facă o evaluare a acestora în raport cu cele deja existente în piață; se impune o nouă sarcină birocratică în sarcina privaților, cu un termen scurt de conformare și cu sancțiuni contravenționale aplicabile; propunerea legislativă prezintă deficiențe semnificative de corelare cu Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015). Obligațiile de raportare, analiza de risc, declanșarea verificărilor fiscale și dreptul la contestație sunt deja reglementate amplu în Codul de procedură fiscală. Propunerea nu modifică și nu completează explicit aceste texte, ci instituie un regim paralel, ceea ce creează risc de conflict normativ. Spre exemplu, termenul de raportare de 5 zile lucrătoare prevăzut la art. 4 alin. (3) nu este corelat cu termenele și procedurile existente în Codul de procedură fiscală sau cu obligațiile de raportare SAF-T deja în vigoare; definiția „tranzacției cu valoare ridicată” de la art. 3 lit. a) nu distinge între valoarea brută și valoarea netă, nu clarifică tratamentul tranzacțiilor în natură, al compensărilor sau al operațiunilor intragroup, generând incertitudine în aplicare. De asemenea, definiția „fragmentării artificiale” de la lit. c) reproduce o noțiune utilizată în dreptul concurenței și în cel al TVA, fără a o adapta explicit contextului analizei de risc fiscal general

3. Aviz favorabil cu observații pentru P ropunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, în vederea asigurării transparenței, proporționalității și echității în colectarea remunerațiilor pentru comunicarea publică a operelor muzicale (b312/19.05.2026)

Aviz FAVORABIL, cu observațiile: și propuneri de modificare: observații: propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe pornește de la o problemă reală. În forma actuală, modul în care legea reglementează colectarea remunerațiilor pentru comunicarea publică a operelor muzicale produce efecte resimțite direct de operatorii economici. Întrucât legea nu delimitează cu suficientă claritate noțiunea de comunicare publică și nu stabilește criterii obiective pentru determinarea obligațiilor de plată, operatorii se confruntă cu incertitudine privind situațiile în care datorează remunerații și cu privire la întinderea acestora. Pentru remedierea acestei situații, propunerea legislativă urmărește clarificarea cadrului legal. pentru că legea permite stabilirea unor remunerații fără o legătură reală cu dimensiunea activității și cu utilizarea efectivă a muzicii, mulți operatori, în special cei mici, ajung să suporte costuri disproporționate față de beneficiul real. De aceea, propunerea legislativă consacră principiul proporționalității și al utilizării reale, precum și un mecanism mai simplu și mai predictibil de licențiere și colectare, menit să reducă povara administrativă asupra operatorilor. întrucât lipsa unor reguli clare în lege a expus operatorii la solicitări excesive și la o transparență limitată a sumelor colectate, propunerea legislativă prevede garanții împotriva practicilor abuzive și obligații de publicare și audit, de natură să asigure un climat juridic echitabil și previzibil pentru mediul economic. având în vedere aceste considerente, observațiile și propunerile de modificare prezentate în continuare vin în completarea propunerii legislative, urmărind adaptarea Legii nr. 8/1996 astfel încât să asigure un echilibru rezonabil între protejarea drepturilor titularilor și buna funcționare a activității operatorilor economici. observații și propuneri cu caracter general: 1. Raportarea remunerației la cifra de afaceri trebuie limitată la perioada și activitatea în care muzica este efectiv utilizată În măsura în care remunerația datorată organismelor de gestiune colectivă este raportată la cifra de afaceri, considerăm că această raportare trebuie să vizeze exclusiv veniturile realizate în perioada în care are loc utilizarea efectivă a muzicii sau prestația artistică. În cazul unui restaurant, bar sau alt operator HoReCa, nu este proporțional ca remunerația să fie calculată prin raportare la întreaga cifră de afaceri a zilei, lunii sau perioadei de funcționare, dacă muzica live ori prestația artistică are loc doar pentru una sau mai multe ore din programul total. Într-o asemenea situație, impactul economic al utilizării muzicii trebuie determinat în raport cu intervalul efectiv în care artistul a prestat, nu cu întreaga activitate comercială a operatorului. Această abordare este cu atât mai justificată cu cât operatorii economici dispun, în practică, de sisteme informatice de vânzare și gestiune care pot evidenția contravaloarea consumației aferente unui anumit interval orar. Astfel, remunerația procentuală poate fi aplicată asupra veniturilor efectiv generate în perioada prestației, fără a extinde artificial baza de calcul asupra unor venituri care nu au legătură directă cu utilizarea muzicii. 2. Suprafața relevantă pentru muzica ambientală trebuie să includă doar spațiul accesibil publicului .Pentru remunerațiile aferente difuzării muzicii ambientale, suprafața avută în vedere la stabilirea obligației de plată trebuie să fie exclusiv suprafața pusă efectiv la dispoziția publicului. În cazul restaurantelor, barurilor, cafenelelor sau teraselor, muzica ambientală este recepționată de clienți în spațiile de servire, respectiv zona cu mese și scaune din interior sau terasele exterioare. Nu este justificată includerea în baza de calcul a unor spații care nu sunt destinate publicului și în care muzica nu are relevanță comercială, precum bucătării, depozite, holuri tehnice, grupuri sanitare, vestiare, birouri administrative sau alte anexe. Includerea acestor spații ar conduce la o supraevaluare a dimensiunii reale a utilizării muzicii și ar genera costuri disproporționate, contrar obiectivului proiectului de a corela remunerația cu utilizarea efectivă și impactul real asupra activității comerciale. 3. Terminologia utilizată trebuie corelată cu clasificarea CAEN aplicabilă operatorilor economici. Considerăm necesară evitarea utilizării termenului generic de „club”, în măsura în care acesta nu corespunde unei categorii distincte în clasificarea CAEN și poate genera interpretări neunitare în aplicarea metodologiilor de remunerare. Activitățile vizate sunt, în practică, încadrate în codul CAEN 5630 – Baruri și alte activități de servire a băuturilor, care include inclusiv discotecile și cluburile de noapte atunci când activitatea principală este servirea băuturilor către clienți. Utilizarea unei terminologii care nu este corelată cu clasificarea CAEN poate crea diferențe artificiale de tratament între operatori care desfășoară activități similare și poate conduce la aplicarea unor obligații neclare sau disproporționate. Reglementarea trebuie să utilizeze criterii obiective, verificabile și compatibile cu modul în care operatorii economici sunt autorizați și înregistrați, respectiv codul CAEN, natura activității principale, suprafața accesibilă publicului și modul efectiv de utilizare a muzicii. în vederea îmbunătățirii cadrului normativ instituit prin Legea nr. 8/1996, formulăm o serie de recomandări și observații cu privire la anumite dispoziții ale acesteia, având ca scop sprijinirea procesului de perfecționare a actului normativ și a reglementărilor pe care le cuprinde: Art. 3 alineatul (4) : Pentru a asigura o mai bună funcționare a legii, propunem modificarea articolului 3 alineatul (4), întrucât este necesar ca legea să recunoască în mod clar că titulari de drepturi pot fi nu doar organismele de gestiune colectivă, ci și orice persoană sau entitate care deține un drept ori care are dreptul, contractual sau legal, la o parte din venituri. Fără o asemenea clarificare, titularii care își gestionează drepturile direct rămân insuficient protejați, iar relația cu utilizatorii devine neclară. O eventuală formă a modificării poate fi: „(4) Sunt recunoscuți și protejați ca titulari de drepturi orice persoană sau entitate, diferită de un organism de gestiune colectivă, care este titulara unui drept de autor sau a unui drept conex ori care, în temeiul unui acord pentru exploatarea drepturilor sau în temeiul legii, are dreptul la o parte din veniturile provenite din drepturi.” Art. 20 alineatul (1) : Întrucât noțiunea de comunicare publică reprezintă elementul central care declanșează obligația de plată, iar formularea actuală lasă loc de interpretări, propunem modificarea articolului 20 alineatul (1) pentru a delimita cu claritate situațiile care constituie comunicare publică. O definiție precisă reduce incertitudinea juridică și disputele dintre operatori și organismele de gestiune colectivă. O eventuală formă a modificării poate fi: „(1) Se consideră comunicare publică orice comunicare a unei opere realizată de către un utilizator, direct sau prin mijloace tehnice, într-un loc deschis publicului ori într-un loc în care se adună un număr de persoane care depășește cercul normal al membrilor unei familii și al cunoștințelor acesteia, inclusiv reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică de execuție ori de prezentare directă a operei, expunerea publică a operelor de artă plastică, de artă aplicată, fotografică și de arhitectură, proiecția publică a operelor cinematografice și a altor opere audiovizuale, prezentarea într-un loc public prin intermediul înregistrărilor sonore sau audiovizuale, precum și prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace, a unei opere radiodifuzate. De asemenea, se consideră comunicare publică punerea la dispoziția publicului a unei opere, prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin internet sau alte rețele de calculatoare, astfel încât oricare dintre membrii publicului să poată avea acces la aceasta din orice loc și în orice moment ales în mod individual.” Art. 20 alineatele (1¹)–(1³) (noi) : Pentru că în practică obligația de plată este uneori dedusă automat din simpla existență a unui echipament sau spațiu, fără o analiză reală a utilizării, propunem introducerea a trei noi alineate care să stabilească criteriile de determinare a comunicării publice, să clarifice că simpla punere la dispoziție a echipamentelor nu echivalează cu o comunicare publică și să excludă dubla plată atunci când utilizatorul deține deja licențe valabile. Aceste reguli sunt necesare pentru alinierea la jurisprudența europeană și pentru protejarea operatorilor împotriva solicitărilor nejustificate. O eventuală formă a modificării poate fi: „(1¹) Determinarea existenței unei comunicări publice se face printr-o evaluare individualizată, cu luarea în considerare a următoarelor criterii interdependente: existența unui act de comunicare realizat prin intervenția indispensabilă și conștientă a utilizatorului; existența unui public format dintr-un număr nedeterminat de destinatari potențiali și dintr-un număr suficient de important de persoane; caracterul nou al publicului, atunci când opera a fost deja comunicată public cu autorizarea titularului de drepturi; caracterul lucrativ direct sau indirect al comunicării; specificul activității economice și importanța reală a utilizării operei în cadrul acesteia. (1²) Simpla furnizare, deținere sau punere la dispoziție a instalațiilor ori echipamentelor tehnice care permit sau realizează comunicarea nu reprezintă, prin ea însăși, comunicare publică în sensul prezentei legi. (1³) În cazul în care utilizatorul dovedește că utilizează exclusiv opere, fonograme, videograme sau alte obiecte protejate pentru care deține autorizații directe, licențe valabile ori alte drepturi de utilizare acordate de titularii drepturilor sau de persoane autorizate să le exploateze, organismele de gestiune colectivă nu pot solicita remunerații pentru aceste utilizări și pentru repertoriul astfel autorizat.” Art. 145 alineatul (1) litera c) și Art. 145¹ alineatul (1) litera a): Întrucât gestiunea colectivă obligatorie sau extinsă pentru anumite drepturi exclusive limitează posibilitatea titularilor de a-și administra direct drepturile și poate genera solicitări de plată chiar și atunci când utilizatorul deține licențe directe, propunem abrogarea acestor litere, pentru a permite trecerea la o gestiune colectivă facultativă. O eventuală formă a modificării poate fi: „Articolul 145, alineatul (1), litera c) se abrogă.” „Articolul 145¹ alineatul (1) litera a) se abrogă.” Art. 146 alineatul (1) :Pentru a asigura claritate și actualitate, propunem modificarea articolului 146 alineatul (1), întrucât este necesară enumerarea explicită și actualizată a drepturilor care pot fi gestionate colectiv, inclusiv a celor apărute odată cu mediul digital (streaming, tonuri de apel, drepturi online). O eventuală formă a modificării poate fi: (1) Pot fi gestionate colectiv următoarele drepturi: a) dreptul de reproducere a operelor muzicale pe fonograme sau videograme; b) dreptul de comunicare publică a operelor, inclusiv a celor muzicale, realizată direct sau prin orice altă modalitate publică de execuție ori de prezentare directă; c) dreptul de comunicare publică prin intermediul oricăror mijloace tehnice, făcută într-un loc deschis publicului, a operelor muzicale și cinematografice, videogramelor și prestațiilor artistice în domeniul audiovizual; d) dreptul de comunicare publică a operelor muzicale prin proiecție publică; e) dreptul de comunicare publică a operelor muzicale realizată prin punerea la dispoziția publicului prin intermediul serviciilor de streaming; f) dreptul de comunicare publică a operelor muzicale ca tonuri de apel sau ca tonuri în așteptare; g) dreptul de împrumut, cu excepția cazului prevăzut la art. 145 alin. (1) lit. b); h) dreptul de radiodifuzare a operelor, inclusiv a operelor muzicale, precum și a prestațiilor artistice în domeniul audiovizual; i) drepturile online asupra operelor muzicale, prevăzute la art. 173; j) dreptul la remunerație echitabilă rezultată din cesiunea dreptului de închiriere prevăzut la art. 119 alin. (1); k) dreptul de suită; l) dreptul de comunicare publică prin expunerea publică a operelor de artă plastică, de artă aplicată, fotografică și de arhitectură.” Art. 146 alineatul (2): Pentru că operatorii sunt deseori solicitați la plată fără a avea acces la informația despre repertoriul efectiv reprezentat, propunem modificarea articolului 146 alineatul (2), întrucât este necesar ca organismele de gestiune colectivă să reprezinte numai titularii care le-au acordat mandat și să ofere utilizatorilor acces real, prin mijloace electronice, la repertoriul gestionat și la lista titularilor reprezentați. Aceasta asigură transparența și permite utilizatorului să verifice pentru ce plătește. O eventuală formă a modificării poate fi: „(2) Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1), organismele de gestiune colectivă îi reprezintă numai pe titularii de drepturi care le-au acordat mandat și elaborează metodologii, în limita repertoriului gestionat, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 162 lit. a), sau negociază direct cu utilizatorii contractele de licență. Organismele de gestiune colectivă asigură utilizatorilor accesul, prin mijloace electronice de transmitere la distanță, la repertoriul gestionat, în forma prevăzută la art. 153 alin. (2), precum și la lista titularilor de drepturi de autor și de drepturi conexe, români și străini, pe care îi reprezintă.” Art. 131⁶ (articol nou): Întrucât în practică tarifele negociate pentru un anumit domeniu de activitate sunt uneori aplicate prin analogie și unor sectoare care nu au participat la negociere și care au caracteristici economice diferite, propunem introducerea unui nou articol care să limiteze aplicarea tarifelor exclusiv la domeniile reprezentate la negociere. Este necesar pentru a evita extinderea nejustificată a obligațiilor de plată asupra unor operatori care nu au fost reprezentați. O eventuală formă a modificării poate fi: „Art. 131⁶ – Limitarea aplicării tarifelor la domeniile negociate (1) Tarifele stabilite prin metodologii sunt opozabile numai domeniilor de utilizatori sau plătitori reprezentate la negociere, potrivit diviziunii CAEN ori criteriului de activitate avut în vedere la constituirea comisiei de negociere. (2) Este interzisă extinderea prin analogie a unui tarif negociat pentru un domeniu de activitate asupra unor domenii care nu au fost reprezentate la negociere și care prezintă caracteristici economice sau modalități de utilizare diferite. (3) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, orice tarif prevăzut în metodologiile în vigoare care nu a fost negociat cu domeniul sau diviziunea CAEN căruia îi este impus încetează să producă efecte până la negocierea și publicarea unei metodologii conforme prezentei legi.” Art. 162 alineatul (1) litera h): Pentru că penalitățile de întârziere sunt uneori stabilite la niveluri disproporționate, propunem modificarea articolului 162 alineatul (1) litera h), întrucât este necesară plafonarea acestora la nivelul dobânzii legale și clarificarea momentului de la care se calculează. O eventuală formă a modificării poate fi: „h) să perceapă penalități de întârziere pentru neplata în termen a sumelor datorate de utilizatori. Modul de calcul al penalităților de întârziere se stabilește prin contract. Penalitățile de întârziere se calculează începând cu ziua imediat următoare perioadei de utilizare a drepturilor, fără a depăși nivelul dobânzii legale.” Art. 162 alineatul (2) literele b¹)–b³) și litera s): Întrucât solicitările de informații adresate utilizatorilor sunt uneori excesive, iar notificarea privind sumele datorate vine cu întârziere, propunem completarea articolului 162 alineatul (2), pentru ca organismele de gestiune colectivă să poată cere doar informațiile necesare și proporționale, să le folosească în repartiția echitabilă a remunerațiilor și să notifice utilizatorii din timp. O eventuală formă a modificării poate fi: „b¹) să solicite utilizatorilor sau intermediarilor acestora, numai în măsura necesară și proporțională, informațiile și documentele necesare pentru determinarea cuantumului remunerațiilor, precum și informații privind operele ori alte obiecte protejate utilizate, cu indicarea autorilor și titularilor de drepturi atunci când aceste informații sunt disponibile utilizatorului;” „b²) să utilizeze, la efectuarea repartiției remunerațiilor, informațiile furnizate de utilizatori, dacă acestea sunt disponibile, în vederea asigurării transparenței și a unei repartiții echitabile, potrivit prevederilor statutare și metodologiilor aplicabile;” „b³) să încheie, în numele membrilor săi, acorduri de reprezentare cu alte organisme de gestiune colectivă similare din străinătate, în formă scrisă, cu menționarea modului de realizare a schimbului de informații privind repertoriul părților, a drepturilor gestionate, a duratei și a modalităților de plată;” „s) să notifice utilizatorii cu maximum 30 de zile înainte de data emiterii facturii cu privire la cuantumul sumelor datorate, modalitățile și termenele de plată. Penalitățile de întârziere se calculează începând cu ziua imediat următoare utilizării drepturilor și până la data achitării integrale a debitului, în limita dobânzii legale.” Art. 165: Pentru că procedura actuală de negociere a metodologiilor poate fi blocată pe termen nedeterminat, propunem modificarea și completarea articolului 165, întrucât este necesar un termen ferm de negociere, un mecanism clar de deblocare prin intervenția Ministerului Culturii și a Guvernului, consultare publică și renegocierea metodologiilor vechi. O eventuală formă a modificării poate fi: „(1) Negocierea metodologiilor se desfășoară conform programului stabilit între părți, pe o durată de maximum 60 de zile de la data constituirii comisiei. (2) În cazul în care, în termenul prevăzut la alin. (1), părțile nu ajung la un acord scris cu privire la metodologia aplicabilă, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor sesizează Ministerul Culturii în termen de maximum 5 zile lucrătoare. (3) În urma primirii sesizării prevăzute la alin. (2), Ministerul Culturii inițiază procedura de adoptare a metodologiei prin hotărâre a Guvernului, după cum urmează: a) publică propunerile părților pe pagina proprie de internet, asigurând o perioadă de consultare publică de 15 zile; b) permite transmiterea de observații și propuneri în acest interval și poate convoca reuniuni de consultare; c) la finalul consultării, întocmește forma finală a metodologiei propuse, ținând seama de propunerile și observațiile primite, și o supune aprobării Guvernului. (4) Metodologia aprobată prin hotărâre a Guvernului este obligatorie pentru părțile care au negociat și pentru domeniul de utilizatori sau plătitori reprezentat la negociere și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (5) Orice parte interesată poate contesta hotărârea Guvernului în instanța competentă, fără ca simpla introducere a contestației să suspende de drept aplicarea metodologiei. (6) Părțile au obligația de a continua dialogul și de a depune toate eforturile necesare pentru a ajunge la o formulă agreată, inclusiv în cursul procedurii de consultare publică prevăzute la alin. (3). (7) Înțelegerea părților cu privire la metodologia negociată sau forma finală a metodologiei stabilite de Ministerul Culturii conform procedurii prevăzute la alin. (3) se publică prin hotărâre a Guvernului. (7^¹) În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, toate metodologiile în vigoare privind comunicarea publică a operelor, fonogramelor, videogramelor și a altor obiecte protejate se supun renegocierii, pentru corelarea cu prevederile prezentei legi. În termen de maximum 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, metodologiile care nu au fost renegociate sau aprobate potrivit noilor dispoziții încetează să producă efecte pentru viitor, urmând a se aplica mecanismul prevăzut la alin. (2)-(7). (9) Metodologiile stabilite potrivit prezentului articol sunt opozabile numai utilizatorilor din domeniul reprezentând diviziunea CAEN sau categoria de activitate reprezentată la negocieri, precum și, după caz, importatorilor și fabricanților de suporturi și aparate pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată, conform art. 114.” Art. 179³ alineatul (2) litera d): Pentru că utilizatorii primesc uneori cu întârziere informațiile privind sumele datorate, propunem modificarea articolului 179³ alineatul (2) litera d), întrucât este necesar un termen ferm de răspuns. O eventuală formă a modificării poate fi: „d) să primească informații de la organismele de gestiune colectivă sau entitățile de gestiune independente, în maximum 15 zile de la solicitare, privind cuantumul sumelor datorate, modalitățile și termenele de plată, inclusiv în caz de întârziere sau neplată a remunerațiilor.” Art. 179³ alineatul (3) literele c) pct. i) și d): Întrucât facturarea trebuie corelată cu sistemul național de facturare electronică, propunem modificarea articolului 179³ alineatul (3), pentru a integra emiterea facturilor și a facturilor de penalități prin sistemul RO e-Factura. O eventuală formă a modificării poate fi: „c) i. în baza facturilor primite prin sistemul național privind factura electronică RO e-Factura, emise de autorii și titularii de drepturi, de organismele de gestiune colectivă sau de entitățile de gestiune independente, după caz;” „d) să achite, în cazul neplății la termen a sumelor datorate, penalitățile de întârziere, în baza facturii de penalități emise prin sistemul național privind factura electronică RO e-Factura și comunicate de titularii de drepturi, de organismele de gestiune colectivă sau de entitățile de gestiune independente ori conform contractului, în cazul titularilor de drepturi persoane fizice II. propuneri de modificare:

4. Aviz favorabil pentru Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal (b313/19.05.2026)

Obiectul de reglementare: Obiectul de reglementare îl constituie modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, în ceea ce privește stabilirea, indexarea și majorarea impozitelor și taxelor locale.

5. Aviz nefavorabil pentru Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice (b314/19.05.2026)

Aviz NEFAVORABIL, cu motivarea: Educația rutieră este necesară, însă obligativitatea unui curs la școala de șoferi nu reprezintă soluția adecvată În ceea ce privește operatorii de micromobilitate (trotinete electrice în sistem de sharing), aceștia investesc constant în educarea utilizatorilor. Utilizatorii sunt informați în aplicațiile digitale cu privire la regulile de circulație și de parcare înainte de începerea fiecărei curse cu o trotinetă electrică în sistem de sharing, fiind promovate permanent bune practici de utilizare responsabilă. De asemenea, Confederația Patronală Concordia organizează în mod regulat campanii de informare și evenimente educaționale în parteneriat cu autoritățile locale și cu structurile de poliție rutieră. Educația rutieră trebuie extinsă și consolidată, însă prin mecanisme accesibile și eficiente, nu prin introducerea unei proceduri similare obținerii unui permis de conducere. Măsura ar reduce semnificativ accesibilitatea și utilizarea transportului verde Trebuie avut în vedere faptul că utilizatorii serviciilor de sharing sunt, în majoritate, utilizatori ocazionali, care aleg trotineta electrică pentru deplasări scurte și eficiente. Impunerea obligativității unui curs și a înregistrării într-un registru național ar crea o barieră administrativă semnificativă pentru utilizarea acestor servicii. Trotinetele electrice reprezintă un mijloc de transport conceput pentru accesibilitate, flexibilitate și cel mai important, reducerea dependenței de autoturism. Introducerea unei forme de „licențiere” ar descuraja utilizarea acestora și ar determina o parte dintre utilizatori să revină la transportul cu automobilul personal. Aceste concluzii sunt confirmate inclusiv de utilizatori. Potrivit unui sondaj realizat la nivel european, principalele motive pentru utilizarea trotinetelor sunt comoditatea (39,6%), flexibilitatea (33,3%) și posibilitatea de a se deplasa ușor în aer liber (16,3%). Măsura ar afecta integrarea cu transportul public Trotinetele electrice reprezintă o componentă importantă a mobilității multimodale și facilitează accesul la rețelele de transport public. În România, aproximativ 40% dintre cursele realizate cu trotinete electrice în sistem de sharing încep sau se termină în apropierea stațiilor de transport public. Prin urmare, limitarea accesului la trotinete ar reduce inclusiv accesibilitatea transportului public și ar afecta soluțiile de tip „first mile / last mile”, esențiale pentru funcționarea eficientă a mobilității urbane moderne. Propunerea nu ține cont de cadrul juridic european aplicabil Legislația europeană și practica statelor membre disting în mod clar între trotinetele electrice cu viteză redusă și vehiculele motorizate de tip moped. Trotinetele electrice, în special cele utilizate în sistemele de sharing, sunt limitate la viteza maximă prevăzută de legislația aplicabilă și sunt tratate, din perspectiva regimului de circulație, similar bicicletelor. Aceste vehicule nu se încadrează în categoria autovehiculelor pentru care este necesar un permis de conducere. Introducerea unei obligații suplimentare de formare exclusiv pentru utilizatorii trotinetelor electrice ar reprezenta o abatere de la abordarea europeană privind dezvoltarea și promovarea soluțiilor de micromobilitate și ar crea o sarcină administrativă semnificativă atât pentru cetățeni, cât și pentru autoritățile publice. Reglementările existente acoperă deja vehiculele cu risc ridicat Vehiculele care depășesc limitele legale de viteză sau caracteristicile tehnice admise sunt deja încadrate în categorii distincte, precum mopedele, pentru care legislația impune cerințe suplimentare, inclusiv permis de conducere și înmatriculare. Prin urmare, extinderea unor obligații similare asupra trotinetelor electrice standard utilizate în mobilitatea urbană nu este justificată și nu respectă principiul proporționalității. Datele disponibile nu justifică introducerea unei măsuri restrictive de asemenea amploare Datele operaționale disponibile la nivelul industriei indică faptul că incidentele grave sunt rare în raport cu volumele foarte ridicate de utilizare. Spre exemplu, în România, în perioada 2021–2025 au fost înregistrate 29 de cazuri de vătămare gravă asociate utilizării trotinetelor în sistem de sharing pentru o aplicație particulară, în contextul a zeci de milioane de kilometri parcurși de utilizatori. Aceste date susțin necesitatea continuării eforturilor de educare și prevenție, însă nu justifică introducerea unor bariere de acces care ar afecta întreaga categorie de utilizatori. Propuneri alternative În locul introducerii unei obligații generale de formare în cadrul școlilor de șoferi, Confederația Patronală Concordia susține următoarele măsuri: introducerea educației rutiere în școli, inclusiv a modulelor dedicate utilizării trotinetelor și bicicletelor electrice, pentru a promova comportamente responsabile încă de la vârste fragede. Această direcție este în linie cu proiectele educaționale desfășurate de operatori în colaborare cu Brigada Rutieră și autoritățile locale. aplicarea unor cerințe diferențiate exclusiv vehiculelor care depășesc limitele legale de viteză sau anumite caracteristici tehnice, acestea reprezentând o categorie distinctă de risc și fiind deja supuse unui regim juridic diferit. consolidarea campaniilor de informare și conștientizare, realizate în parteneriat între autorități, operatori și organizații relevante din domeniul siguranței rutiere. În concluzie, apreciem că propunerea legislativă introduce restricții disproporționate care ar reduce accesul la mobilitate urbană sustenabilă, fără a demonstra că generează beneficii proporționale în materie de siguranță. Soluțiile bazate pe educație și aplicarea eficientă a legislației existente reprezintă o abordare mai echilibrată și mai eficientă pentru atingerea obiectivelor urmărite; propunerea legislativă nu definește „trotineta electrică” și nu face trimitere la o definiție existentă în OUG nr. 195/2002 sau în legislația secundară. Aceasta este o lacună semnificativă, deoarece piața cuprinde o gamă largă de vehicule cu caracteristici tehnice diferite: trotinete sub 25 km/h, trotinete cu viteze mai mari, monopatin electric, hoverboard, biciclete electrice cu pedalare asistată etc. Fără o definiție clară sau trimitere la o clasificare tehnică, aplicarea normei va fi impredictibilă și va genera dificultăți pentru poliția rutieră în identificarea vehiculelor supuse obligației.

6. Aviz favorabil pentru Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.118/2002 pentru instituirea indemnizației de merit (b317/20.05.2026)

Obiectul de reglementare: Propunerea legislativă (b317/20.05.2026, inițiatori deputați din grupul parlamentar AUR, între care George-Nicolae Simion, Ciprian-Constantin Paraschiv, Mihai-Adrian Enache, Dragoș-Florin Coman, Monica Iagăr, Andrei-Cosmin Gușă și Lidia Vadim-Tudor) are ca obiect modificarea și completarea Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizației de merit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 20 martie 2002, cu modificările și completările ulterioare.

7. Aviz favorabil pentru Propunere legislativă pentru abrogarea art.11 alin.(3) din Legea nr.195/2020 privind statutul personalului feroviar (b318/20.05.2026)

Obiectul de reglementare: Obiectul de reglementare îl constituie abrogarea art.11 alin.(3) din Legea nr.195/2020 privind statutul personalului feroviar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.820 din 7 septembrie 2020, cu modificările și completările ulterioare.

8. Aviz favorabil pentru Propunere legislativă pentru completarea Ordonanței de Urgență nr.57/2019 privind Codul administrativ (b319/21.05.2026)

Obiectul de reglementare: Propunerea legislativă (b319/21.05.2026) are ca obiect completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, cu modificările și completările ulterioare.

9. Aviz nefavorabil pentru Propunere legislativă pentru modificarea art.163 alin.(5) din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă (b320/21.05.2026)

Obiectul de reglementare: Obiectul de reglementare îl constituie modificarea art. 163 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu modificările și completările ulterioare. Aviz NEFAVORABIL, cu motivarea: modificarea vizată de propunerea legislativă nu este oportună deoarece diminuarea forței probante a procesului-verbal întocmit de agentul procedural „până la proba contrară” poate genera incertitudine și instabilitate în procedura de citare. Actualul standard, care permite combaterea procesului-verbal doar prin înscrierea în fals, asigură un grad ridicat de securitate juridică și protejează integritatea actelor procedurale. Modificarea propusă riscă să faciliteze contestarea excesivă a proceselor-verbale, să crească volumul litigiilor și să afecteze eficiența sistemului judiciar, fără a garanta că dreptul la apărare va fi mai bine protejat. În absența unor garanții suplimentare privind corectitudinea și responsabilitatea agenților procedurali, reglementarea propusă poate conduce la slăbirea prezumției de regularitate a actelor judiciare și la creșterea incertitudinii procesuale; problema juridică centrală a propunerii constă în raportul dintre forța probantă instituită prin acest alineat și regimul juridic general al înscrisurilor în CPC. Art. 270-292 Cod Procedură Civilă reglementează forța probantă a înscrisurilor, distingând între înscrisurile autentice, care fac dovadă deplină până la înscrierea în fals în privința constatărilor personale ale agentului instrumentator, și înscrisurile sub semnătură privată. Procesul-verbal al agentului procedural, ca act al unui funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu, ar putea fi calificat ca înscris autentic în sensul art. 269 CPC, caz în care forța sa probantă ar fi deja reglementată și ar fi mai puternică decât simpla prezumție relativă introdusă prin propunere. Propunerea nu clarifică dacă textul nou se suprapune, derogă sau completează acest regim general, creând o potențială ambiguitate interpretativă.

10. Aviz favorabil pentru Propunere legislativă pentru completarea art.87 din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției (b321/21.05.2026)

Obiectul de reglementare: Obiectul de reglementare îl constituie completarea art. 87 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările și completările ulterioare.

11. Aviz favorabil pentru Propunere legislativă pentru completarea Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal (b322/21.05.2026)

12. Aviz favorabil pentru Propunere legislativă pentru completarea Legii nr.334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale (b323/21.05.2026)

13. Aviz nefavorabil pentru Propunere legislativă privind protecția investițiilor publice acordate individual operatorilor economici prin instituirea drepturilor statului de recuperare, preempțiune și conversie (b324/21.05.2026)

Aviz NEFAVORABIL, cu motivarea: mecanismul propus introduce restricții semnificative asupra tranzacțiilor corporative și asupra dreptului de dispoziție al investitorilor, prin instituirea unor drepturi extinse ale statului de recuperare, preempțiune și conversie pentru o perioadă de 5 ani de la acordarea ajutoarelor publice; totodată, propunerea legislativă riscă să afecteze predictibilitatea și atractivitatea mediului investițional din România, prin crearea unor condiționalități suplimentare aplicabile companiilor care beneficiază de ajutoare de stat. Drepturile conferite statului, inclusiv posibilitatea de a interveni în tranzacții private sau de a dobândi participații în companii, pot genera incertitudine juridică și pot descuraja investițiile, fără a exista o analiză de impact care să demonstreze că beneficiile estimate depășesc costurile economice și administrative ale mecanismului propus; în nota de fundamentare nu este cuprinsă nicio analiză de impact cu privire la introducerea unor astfel de măsuri iar acestă nouă propunere poate să ducă la blocarea schemelor de sprijin de la bugetul de stat și retragerea intereselor manifestate investitorii străini în sectoarele strategice, pe care statul nu are capacitatea financiară să le susțină; art. 13 din propunerea legislativă instituie un drept de preempțiune al statului la prețul și condițiile convenite cu terțul cumpărător. Natura juridică a acestui drept este hibridă și neobișnuită: nu este un drept de preempțiune clasic în sensul Codului civil, deoarece nu decurge dintr-un raport de coproprietate sau dintr-un contract, ci dintr-o lege specială aplicabilă ex post, ca urmare a acordării ajutorului. Propunerea nu clarifică dacă dreptul de preempțiune al statului are prioritate față de drepturile de preferință contractuale ale acționarilor existenți stipulate în actul constitutiv sau în acorduri de acționari, fiind o lacună semnificativă care va genera litigii între stat și acționarii privați în orice operațiune de M&A vizată.

14. Aviz nefavorabil pentru Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă (b325/21.05.2026)

Aviz NEFAVORABIL, cu motivarea: soluțiile propuse riscă să afecteze eficiența procedurilor de executare și să genereze întârzieri suplimentare în recuperarea creanțelor. Introducerea unor condiții procedurale suplimentare, a obligațiilor de motivare și a etapelor prealabile obligatorii poate reduce eficacitatea executării silite și poate încuraja comportamente de tergiversare din partea debitorilor; propunerea legislativă transferă în sarcina creditorilor riscuri și costuri suplimentare asociate recuperării creanțelor, în special în cazul creanțelor de valoare redusă, fără a demonstra existența unei probleme sistemice care să justifice o intervenție legislativă de asemenea amploare. În forma actuală, propunerea nu asigură un echilibru adecvat între protecția debitorilor și dreptul creditorilor la recuperarea rapidă și efectivă a creanțelor; propunerea legislativă conține elemente interpretabile și ambigue. În plus executorul judecătoresc nu are acces la soldul pe care debitorul îl are în contul bancar ca să dispună inițial executarea acestora și ulterior a autovehiculelor. El are obligația față de creditor să obțină cât mai curând creanța stabilită prin titlu executoriu; cea mai gravă problemă de fond a propunerii este că instituie o obligație de selecție a modalității „celei mai puțin împovărătoare” forme de executare fără a defini nicio ierarhie. Art. 629 alin. (3) din propunerea legislativă creează o normă de comportament imperativă pentru executor, dar lasă complet nedefinit criteriul de aplicare. În absența unei ordini legale clare referitoare la popriri pe conturi, urmărire venituri, sechestru mobile, urmărire imobiliară, fiecare executor judecătoresc va construi propria ierarhie, iar fiecare instanță de contestație va aplica propriul standard de „proporționalitate”. Aceasta va genera o jurisprudență haotică și impredictibilă timp de ani de zile până la cristalizarea unei practici unitare, contrar tocmai obiectivului de certitudine juridică urmărit.

15. Aviz nefavorabil pentru Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă (b326/21.05.2026)

Aviz NEFAVORABIL, cu motivarea: propunerea introduce întârzieri suplimentare în procedura executării silite și limitează eficiența unor instrumente esențiale de recuperare a creanțelor, inclusiv poprirea. Prin instituirea unui termen obligatoriu de 7 zile lucrătoare înaintea efectuării principalelor acte de executare, se prelungește durata recuperării creanțelor și se amplifică riscul diminuării patrimoniului debitorului, în detrimentul creditorilor; soluția propusă afectează predictibilitatea raporturilor comerciale și poate genera costuri suplimentare pentru mediul de afaceri, în special pentru companiile care depind de recuperarea rapidă a creanțelor pentru menținerea fluxurilor de lichiditate. În lipsa unei analize de impact care să demonstreze existența unei probleme sistemice și proporționalitatea măsurilor propuse, proiectul riscă să dezechilibreze raportul dintre protecția debitorului și dreptul legitim al creditorului la executarea efectivă și într-un termen rezonabil a titlurilor executorii; propunerea legislativă instituie o protecție asimetrică în favoarea debitorului, fără a prevedea nicio compensație pentru creditorul care, în cele 7 zile lucrătoare de blocare a executării, riscă disiparea bunurilor. Excepția prevăzută la art. 667 alin. (4) din propunerea legislativă care permite instanței să autorizeze acte de executare anticipate în caz de risc de sustragere este greu de aplicat în practică deoarece impune creditorului să dovedească un „risc real” înainte ca acesta să fi putut, în mod obiectiv, să cunoască intenția debitorului. Sarcina probei este astfel excesivă și impune creditorului o probatio diabolica în faza incipientă a executării.

16. Aviz favorabil pentru Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.201/2016 privind stabilirea condițiilor pentru fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe și de modificare a Legii nr.349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr.349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun (b327/21.05.2026)

Obiectul de reglementare: Propunerea legislativă (b327/21.05.2026, inițiator deputat Nini-Alexandru Pascalini, Grup parlamentar S.O.S. România) are ca obiect modificarea și completarea Legii nr. 201/2016 privind stabilirea condițiilor pentru fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe, precum și modificarea și completarea Legii nr. 349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun, în scopul reducerii atractivității țigaretelor electronice de unică folosință pentru minori.

17. Aviz favorabil pentru Propunere legislativă pentru completarea Legii nr.287/2009 privind Codul civil, precum și pentru completarea Legii nr.132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie (b328/21.05.2026)

Obiectul de reglementare: Obiectul de reglementare îl constituie completarea Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, precum și a Legii nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto (RCA), în vederea recunoașterii dreptului copilului aflat în întreținerea persoanei decedate la despăgubirea pentru prestația de întreținere pierdută.

18. Aviz nefavorabil pentru Propunere legislativă pentru completarea Legii nr.287/2009 privind Codul civil și a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă (b329/21.05.2026)

Aviz NEFAVORABIL, cu motivarea: propunerea legislativă introduce obligații suplimentare de informare și condiții procedurale noi pentru cesionarii de creanțe, inclusiv obligația de a comunica debitorilor persoane fizice situații detaliate ale debitului și de a prezenta documente suplimentare în cadrul procedurilor de executare silită. Reglementarea propusă riscă să genereze întârzieri și dificultăți suplimentare în recuperarea creanțelor, prin instituirea unor condiții formale extinse care depășesc cadrul actual de protecție a debitorilor. Proiectul modifică efectele juridice ale plăților parțiale și ale întreruperii prescripției în cazul creanțelor cesionate, introducând un regim derogatoriu care poate afecta securitatea și predictibilitatea raporturilor juridice. În lipsa unei analize de impact privind efectele asupra pieței creditului, costurilor de finanțare și activității de administrare și recuperare a creanțelor, apreciem că propunerea legislativă nu asigură un echilibru adecvat între protecția debitorilor și dreptul creditorilor de a-și valorifica creanțele; propunerea legislativă introduce termeni noi precum „situație verificabilă” care sunt neclari și pot da naștere la interpretări, inclusiv la afectarea dreptului creditorului de a recupera creanța; propunerea legislativă permite debitorului din executări silite deja începute să solicite comunicarea situației debitului și suspendă practic curgerea accesoriilor pe perioada de 15 zile lucrătoare acordată cesionarului pentru răspuns. Aceasta înseamnă că legea modifică retroactiv regimul juridic al raporturilor de executare aflate în curs, în sensul că introduce obligații noi pentru cesionar în proceduri deja deschise și reduce drepturile sale patrimoniale deja născute. O astfel de aplicare retroactivă este contrară principiului neretroactivității legii civile. propunerea legislativă prevede că plata parțială efectuată în cursul negocierilor nu constituie recunoaștere a întregului debit și nu întrerupe prescripția decât în limita sumei plătite. Aceasta răstoarnă în mod radical regimul clasic al recunoașterii tacite a debitului de Codul Civil, fără a abroga sau modifica explicit acele texte. Rezultă o contradicție directă între norma generală existentă, care tratează plata parțială ca recunoaștere tacită a debitului în integralitatea sa, și noua normă specială, fără o normă de corelare care să stabilească cu claritate relația dintre cele două regimuri, în special în privința creanțelor care nu provin din cesiune. propunerea legislativă impune și o sferă subiectivă de aplicare, limitată la „debitorii persoane fizice”, fără nicio justificare pentru excluderea debitorilor persoane juridice de dimensiuni mici sau a profesioniștilor individuali, care se pot afla în situații de vulnerabilitate similare față de cesionarii de creanțe.

19. Aviz nefavorabil pentru Propunere legislativă pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice (b330/21.05.2026)

Obiectul de reglementare: Obiectul de reglementare îl constituie completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în scopul reglementării regulilor de circulație pentru conducătorii de motociclete, mopede și tricicluri cu motor. Aviz NEFAVORABIL, cu motivarea: restricțiile suplimentare impuse conducătorilor de motociclete, mopede și tricicluri cu motor nu sunt susținute de suficiente argumente privind eficiența lor în creșterea siguranței rutiere. Deși se menționează excepții pentru spațiile special amenajate, în prezent acestea sunt reprezentate aproape exclusiv de benzile pentru biciclete, care nu permit legal circulația acestor vehicule. Astfel, interdicțiile devin aproape inaplicabile, fără a ține cont de realitățile traficului urban și de lipsa infrastructurii dedicate. Interzicerea avansării printre vehicule sau pe spațiile laterale, chiar și în trafic aglomerat, poate genera blocaje suplimentare și nu ține cont de nevoile actuale ale mobilității urbane; sub aspect de oportunitate, reglementarea propusă ignoră în mod fundamental rațiunea economică și socială a motocicletelor, mopedelor și scuterelor ca mijloace de transport urban. Aceste vehicule reprezintă, prin însăși natura lor, un instrument de fluidizare a traficului rutier, permițând reducerea aglomerației și scurtarea duratei deplasărilor într-un context urban marcat de o congestionare cronică. A obliga motocicliștii să staționeze în coloană, în spatele autovehiculelor imobilizate, echivalează cu desființarea avantajului primar și definitoriu al acestei categorii de vehicule. Dacă motocicleta nu mai poate depăși coloanele de trafic blocat, utilitatea sa practică față de un autoturism dispare, ceea ce va descuraja utilizarea acestor vehicule și va conduce, în mod paradoxal, la creșterea numărului de autoturisme în trafic și, implicit, la agravarea ambuteiajelor pe care legiuitorul pretinde a le gestiona.

20. Aviz favorabil pentru Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice (b331/21.05.2026)

Obiectul de reglementare: Obiectul de reglementare îl constituie modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în vederea reglementării opririi vehiculelor pentru control rutier pe autostrăzi și pe drumurile expres.

21. Aviz favorabil pentru Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal și a Legii nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală (b332/21.05.2026)

Obiectul de reglementare: Propunerea legislativă (b332/21.05.2026, inițiator Nini-Alexandru Pascalini, deputat S.O.S. România) are ca obiect modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal și a Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum și completarea Legii nr. 270/2017 a prevenirii, în vederea consolidării predictibilității fiscale și protejării contribuabililor de bună-credință.

22. Aviz favorabil pentru Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, precum și a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă (b333/21.05.2026)

23. Aviz favorabil pentru Propunere legislativă pentru completarea Legii nr.226/2023 privind aplicarea unor tarife rutiere pe rețeaua de drumuri naționale din România (b334/21.05.2026)

24. Aviz favorabil pentru Propunere legislativă pentru completarea Legii nr.360/2023 privind sistemul public de pensii (b335/21.05.2026)

Obiectul de reglementare: Propunerea legislativă (b335/21.05.2026) are ca obiect completarea Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 4 decembrie 2023, cu modificările și completările ulterioare.

25. Aviz favorabil pentru Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice (b337/26.05.2026)

26. Aviz favorabil pentru Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.199/2023 privind Legea învățământului superior (b341/27.05.2026)

Obiectul de reglementare: Propunerea legislativă (b341/27.05.2026) are ca obiect modificarea și completarea Legii nr. 199/2023 privind Legea învățământului superior, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 614 din 5 iulie 2023, cu modificările și completările ulterioare.

27. Aviz favorabil pentru Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern, pentru modificarea și completarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război și pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.8/2011 pentru modificarea și completarea legislației cu privire la eliberarea, gestionarea și monitorizarea documentelor de călătorie acordate pensionarilor, veteranilor de război și văduvelor de război (b342/27.05.2026)

Obiectul de reglementare: Obiectul de reglementare îl constituie modificarea și completarea Legii nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern, a Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, și a Ordonanței Guvernului nr. 8/2011 privind eliberarea, gestionarea și monitorizarea documentelor de călătorie acordate pensionarilor, veteranilor de război și văduvelor de război, în sensul înlocuirii legitimațiilor de transport tip card cu validarea electronică a dreptului la facilități.

28. Aviz nefavorabil pentru P ropunere legislativă pentru completarea Legii muzeelor și a colecțiilor publice nr.311/2003 (b343/27.05.2026)

Obiectul de reglementare: Obiectul de reglementare îl constituie completarea Legii muzeelor și a colecțiilor publice nr. 311/2003, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 24 martie 2014, cu modificările și completările ulterioare, în sensul reglementării programului cultural „Noaptea Muzeelor”. Aviz NEFAVORABIL, cu motivarea: nu se contestă valoarea culturală, educativă și simbolică a programului „Noaptea Muzeelor”. Evenimentul a contribuit, de-a lungul timpului, la apropierea publicului de instituțiile muzeale și la creșterea vizibilității patrimoniului cultural. Se contestă însă forma actuală a propunerii legislative, întrucât aceasta instituie un cadru normativ incomplet, lipsit de garanții reale pentru salariații implicați, necorelat cu legislația muncii, insuficient fundamentat financiar și apt să genereze presiuni administrative asupra instituțiilor muzeale; propunerea legislativă riscă să transforme un eveniment cultural valoros într-o obligație instituțională suplimentară, realizată pe seama personalului muzeal, fără compensarea explicită a muncii suplimentare, fără reglementarea muncii de noapte, fără garantarea repausului legal și fără acoperirea efectivă a costurilor generate de organizare; lipsa reglementării exprese a drepturilor salariaților implicați în organizarea evenimentului: propunerea legislativă nu conține nicio prevedere referitoare la regimul juridic al muncii prestate de salariații muzeelor cu ocazia programului „Noaptea Muzeelor”. Or, acest program presupune, în mod obiectiv, muncă prestată în afara programului normal de lucru, de regulă seara și noaptea, în zile de sâmbătă și/sau duminică, cu participarea directă a personalului muzeal: muzeografi, conservatori, restauratori, gestionari-custozi, supraveghetori, personal de pază, personal tehnic, personal administrativ, personal de comunicare, educație muzeală și conducere operativă. În aceste condiții, orice reglementare legislativă care vizează organizarea anuală a unui asemenea program trebuie să prevadă expres respectarea drepturilor salariaților și finanțarea corespunzătoare a muncii prestate; conform art. 41 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, la măsuri privind securitatea și sănătatea în muncă, la repaus săptămânal, concediu de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, precum și la alte situații specifice stabilite prin lege. De asemenea, durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore. Aceste garanții constituționale nu pot fi ignorate printr-o reglementare sectorială care creează obligații organizatorice pentru instituții fără să prevadă protecții corespunzătoare pentru personal; prin urmare, textul propuneri legislative ar trebui să conțină în mod obligatoriu prevederi referitoare la: compensarea muncii suplimentare; plata sporurilor legale; regimul muncii de noapte; respectarea repausului zilnic și săptămânal; asigurarea securității și sănătății în muncă; includerea cheltuielilor de personal în finanțarea evenimentului. În lipsa acestor garanții, propunerea legislativă este dezechilibrată și pune accent exclusiv pe accesul publicului, fără a reglementa drepturile celor care fac posibil acest acces; munca suplimentară trebuie compensată potrivit Codului muncii, nu absorbită informal de instituții: organizarea programului „Noaptea Muzeelor” implică, în cele mai multe situații, depășirea duratei normale a timpului de muncă. Aceasta atrage incidența dispozițiilor Codului muncii privind munca suplimentară; potrivit Codului muncii, munca suplimentară se compensează, ca regulă, prin ore libere plătite, iar dacă această compensare nu este posibilă în termenul legal, munca suplimentară trebuie plătită prin adăugarea unui spor la salariu, spor care nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază; propunerea legislativă nu face nicio referire la aceste obligații. Această omisiune este gravă, deoarece în practică există riscul ca participarea salariaților la eveniment să fie tratată ca o simplă „mobilizare instituțională”, ca voluntariat implicit sau ca obligație profesională informală, fără evidențiere distinctă în pontaje și fără compensare salarială corespunzătoare; O asemenea abordare ar fi contrară legislației muncii. Evenimentul cultural nu poate justifica eludarea normelor privind timpul de muncă. Orice oră prestată în plus trebuie evidențiată, aprobată, pontată și compensată legal; în consecință, propunerea legislativă trebuie să prevadă expres că participarea personalului muzeal la programul „Noaptea Muzeelor” se realizează numai cu respectarea dispozițiilor Codului muncii privind munca suplimentară, iar costurile aferente acestor drepturi salariale sunt incluse în bugetul programului; munca de noapte este reglementată distinct și presupune drepturi specifice: programul „Noaptea Muzeelor” presupune, prin însăși natura sa, desfășurarea activității în intervale orare care pot intra sub incidența muncii de noapte; potrivit Codului muncii, munca prestată între orele 22:00 și 06:00 este considerată muncă de noapte. Salariatul care prestează cel puțin 3 ore de muncă de noapte din timpul său zilnic de lucru sau muncă de noapte în proporție de cel puțin 30% din timpul său lunar de lucru intră în categoria salariaților de noapte; de asemenea, salariații de noapte beneficiază fie de program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, fără diminuarea salariului de bază, fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopții de 25% din salariul de bază dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru; propunerea legislativă nu conține nicio normă de trimitere la aceste dispoziții. O propunere legislativă care instituționalizează un program desfășurat noaptea, dar nu reglementează expres drepturile aferente muncii de noapte, este incompletă și susceptibilă să producă aplicări neunitare sau abuzive; este necesar a se lua în considerare introducerea unei prevederi exprese potrivit căreia personalul implicat în activități desfășurate după ora 22:00 beneficiază, după caz, de toate drepturile legale aferente muncii de noapte, inclusiv sporul legal, reducerea programului și măsurile privind securitatea și sănătatea în muncă; repausul săptămânal și repausul zilnic nu pot fi ignorate: „Noaptea Muzeelor” se desfășoară, de regulă, în weekend. Aceasta atrage incidența dispozițiilor Codului muncii privind repausul săptămânal; Codul muncii prevede că repausul săptămânal este de 48 de ore consecutive, de regulă sâmbăta și duminica. În cazul în care repausul în aceste zile ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, acesta poate fi acordat și în alte zile, stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern; totodată, salariații au dreptul, între două zile de muncă, la un repaus care nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive, cu excepțiile prevăzute de lege pentru munca în schimburi; în absența unor prevederi explicite, există riscul ca salariații muzeelor să fie chemați la muncă în timpul weekendului, în intervale de seară/noapte, iar ulterior să își reia activitatea normală fără respectarea repausului zilnic și săptămânal. Această practică ar fi contrară legislației muncii și ar afecta direct sănătatea și securitatea salariaților; mai mult, potrivit interpretării obligatorii reflectate în jurisprudența recentă menționată în Portalul Legislativ, compensația pentru munca desfășurată în zile de repaus săptămânal se cuvine salariatului chiar dacă munca prestată în zilele de repaus săptămânal nu este în afara duratei normale a timpului de muncă; prin urmare, participarea la „Noaptea Muzeelor” nu poate fi tratată ca o simplă adaptare a programului de lucru, fără consecințe salariate și fără acordarea repausului corespunzător; propunerea legislativă creează o sarcină instituțională fără finanțare certă: propunerea legisaltivă prevede că muzeele și colecțiile care participă la program și asigură acces gratuit pot beneficia, în condițiile legii, de sprijin financiar din partea autorității administrației publice centrale sau locale, destinat modernizării și actualizării expozițiilor, îmbunătățirii condițiilor de siguranță și securitate, precum și sprijinului logistic și promovării activităților culturale; această formulare este insuficientă din punct de vedere juridic și financiar. Expresia „pot beneficia” nu instituie o obligație fermă de finanțare. Nu se precizează sursa bugetară, procedura, criteriile de eligibilitate, cuantumul, calendarul de acordare, autoritatea responsabilă și nici dacă sprijinul acoperă cheltuielile de personal; propunerea legislativă nu prevede în mod expres compensarea: muncii suplimentare; muncii de noapte; muncii prestate în zile de repaus săptămânal; costurilor cu paza, curățenia, supravegherea și intervenția; pierderilor de venit cauzate de accesul gratuit sau de tariful redus; în această formă, propunerea legislativă ar genera obligații sau așteptări publice pentru muzee, dar nu ar garanta mijloacele materiale și financiare pentru executarea lor; o reglementare echitabilă trebuie să prevadă că participarea muzeelor la program este condiționată de alocarea prealabilă a resurselor financiare necesare, inclusiv pentru plata tuturor drepturilor salariate aferente personalului implicat; gratuitatea sau tariful redus nu pot fi instituite fără compensarea pierderilor de venit: propunerea legislativă prevede că muzeele participante asigură acces gratuit publicului sau aplică un tarif special redus pe durata desfășurării programului; această prevedere afectează direct veniturile proprii ale muzeelor. Pentru numeroase instituții muzeale, veniturile din bilete susțin activități curente, programe educaționale, expoziții temporare, materiale de promovare și alte cheltuieli necesare funcționării; gratuitatea este o politică publică legitimă numai dacă este însoțită de compensare bugetară. În caz contrar, costul acestei gratuități este transferat asupra muzeului, adică asupra unei instituții deja subfinanțate, și indirect asupra salariaților, prin creșterea volumului de muncă fără resurse suplimentare; de aceea, este necesar a se lua în considerare ca propunerea legislativă să prevadă expres că pierderile de venit generate de accesul gratuit sau de tarifele reduse se compensează din bugetul autorității finanțatoare sau dintr-un mecanism național dedicat; participarea muzeelor trebuie să rămână voluntară și condiționată de capacitatea instituțională: deși propunerea legislativă pare să permită înscrierea muzeelor și colecțiilor în program, formularea generală a reglementării poate crea, în practică, o presiune publică și administrativă asupra tuturor instituțiilor muzeale de a participa; Această presiune este problematică. Muzeele funcționează în condiții foarte diferite. Unele au deficit sever de personal. Altele funcționează în clădiri monument istoric, în spații greu de securizat pe timp de noapte sau cu expoziții care nu permit fluxuri mari de vizitatori. Unele instituții au personal îmbătrânit, organigrame incomplete, posturi vacante blocate sau imposibilitatea acoperirii turelor suplimentare; prin urmare, participarea la „Noaptea Muzeelor” trebuie să fie voluntară, decisă de fiecare instituție în raport cu resursele umane, financiare, logistice și patrimoniale disponibile. Nicio instituție nu trebuie constrânsă direct sau indirect să participe dacă nu poate asigura legal plata personalului, securitatea vizitatorilor și protecția patrimoniului; protecția patrimoniului cultural trebuie să prevaleze asupra logicii de eveniment: Legea muzeelor și a colecțiilor publice nr. 311/2003 reglementează muzeul ca instituție specializată care administrează, conservă, cercetează, restaurează și valorifică patrimoniul cultural. Muzeul nu este un simplu spațiu de evenimente, ci o instituție cu obligații legale privind protejarea bunurilor culturale. Legea nr. 311/2003 stabilește cadrul juridic general privind organizarea și funcționarea muzeelor și colecțiilor publice; organizarea unui eveniment cu flux mare de public, în intervale nocturne, presupune riscuri suplimentare: aglomerație, suprasolicitarea spațiilor, dificultăți de supraveghere, creșterea riscului de deteriorare a bunurilor culturale, incidente de securitate, afectarea microclimatului și probleme de evacuare în caz de urgență; propunerea legislativă nu conține niciun standard minim privind: capacitatea maximă de vizitare; protecția bunurilor culturale expuse; numărul minim de personal de supraveghere; prezența personalului de pază; avizele interne necesare; măsurile de securitate; responsabilitatea juridică în caz de incident; condițiile speciale pentru muzeele aflate în monumente istorice; este necesar ca orice reglementare să prevadă expres că participarea la program se realizează numai dacă sunt îndeplinite condițiile de protecție a patrimoniului și de siguranță a publicului; este necesar ca rolurile Ministerului Culturii și cel al Rețelei Naționale a Muzeelor din România să fie clarificate: propunerea legislativă prevede că Ministerul Culturii, împreună cu Rețeaua Națională a Muzeelor din România, organizează anual o campanie națională de informare și promovare a programului; această formulare necesită clarificare juridică. Ministerul Culturii este autoritate publică centrală, în timp ce Rețeaua Națională a Muzeelor din România are un alt statut juridic. Propunerea legislativă instituie atribuții sau responsabilități cu efect public însă nu delimitează competențele, obligațiile, finanțarea și răspunderea fiecărei entități implicate; campania de promovare nu poate substitui obligația de finanțare și nu poate transfera către muzee sarcini suplimentare fără resurse. Promovarea unui program național trebuie corelată cu bugetarea acestuia, cu respectarea drepturilor salariaților și cu protecția patrimoniului; procedura de urgență nu este justificată: inițiatorii solicită dezbaterea și adoptarea propunerii legislative în procedură de urgență. Considerăm că această solicitare nu este justificată; „Noaptea Muzeelor” este un eveniment deja existent, organizat de mai mulți ani în România. Nu există o situație extraordinară care să impună adoptarea rapidă a unei legi fără consultare reală. Dimpotrivă, implicațiile asupra salariaților, bugetelor instituțiilor, autorităților finanțatoare, patrimoniului și organizării muncii impun o analiză atentă și consultarea tuturor actorilor afectați; adoptarea în procedură de urgență ar putea reduce posibilitatea formulării unor amendamente solide și ar putea conduce la intrarea în vigoare a unei reglementări incomplete, cu efecte negative directe asupra instituțiilor muzeale și a angajaților; având în vedere argumentele de mai sus, este necesar a se lua în considerare: respingerea propunerii legislative în forma actuală; renunțarea la procedura de urgență; organizarea unei consultări reale cu instituțiile muzeale, organizațiile sindicale reprezentative, specialiștii în conservare-restaurare, autoritățile finanțatoare și organizațiile profesionale din domeniu; introducerea unei prevederi exprese potrivit căreia participarea personalului la programul „Noaptea Muzeelor” se realizează numai cu respectarea Codului Muncii; reglementarea explicită a compensării muncii suplimentare, a muncii de noapte și a muncii prestate în zile de repaus săptămânal; includerea cheltuielilor de personal în finanțarea programului; instituirea unui mecanism clar de compensare a veniturilor pierdute prin acces gratuit sau tarif redus; condiționarea participării muzeelor de existența resurselor umane, financiare și logistice necesare; menținerea caracterului voluntar al participării muzeelor; introducerea unor norme minime privind protecția patrimoniului, siguranța vizitatorilor și capacitatea de organizare; clarificarea rolului juridic al Ministerului Culturii, al autorităților finanțatoare și al Rețelei Naționale a Muzeelor din România; realizarea unei fișe de impact bugetar care să includă costurile reale ale evenimentului, inclusiv drepturile salariale ale personalului; pentru evitarea interpretărilor abuzive și pentru protejarea salariaților, este necesar ca orice text legislativ referitor la programul „Noaptea Muzeelor” să includă cel puțin următoarele formulări: „Participarea muzeelor și colecțiilor publice la programul «Noaptea Muzeelor» este voluntară și se realizează numai în limita resurselor umane, financiare și logistice disponibile, cu respectarea normelor privind protecția patrimoniului cultural, siguranța vizitatorilor și securitatea și sănătatea în muncă.”; „Personalul implicat în organizarea și desfășurarea programului beneficiază de toate drepturile prevăzute de legislația muncii, inclusiv, după caz, compensarea muncii suplimentare, sporul pentru munca de noapte, compensarea muncii prestate în zile de repaus săptămânal și acordarea repausului legal.”; „Cheltuielile aferente organizării programului, inclusiv drepturile salariale ale personalului, costurile de pază, supraveghere, curățenie, logistică, promovare, securitate și compensarea veniturilor nerealizate ca urmare a accesului gratuit sau a tarifelor reduse, se asigură din bugetul autorității finanțatoare sau din alte surse legal constituite, aprobate anterior desfășurării programului.”; „Noaptea Muzeelor” este un eveniment important, dar nu poate fi reglementat prin ignorarea celor care îl fac posibil: salariații muzeelor; accesul publicului la cultură nu poate fi construit pe muncă suplimentară necompensată, muncă de noapte tratată informal, repaus săptămânal încălcat, presiune instituțională și subfinanțare. Muzeele nu pot fi obligate, nici direct, nici indirect, să susțină evenimente naționale fără resurse corespunzătoare și fără garanții pentru personal și patrimoniu; este necesară avizarea nefavorabilă a propunerii legislative în forma actuală și reluarea demersului legislativ numai după consultarea reală a sectorului muzeal și după introducerea unor garanții clare privind finanțarea, drepturile salariaților, protecția patrimoniului și autonomia instituțiilor muzeale.

29. Aviz favorabil cu observații pentru Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.35/1994 privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii și de divertisment (b347/28.05.2026)

Obiectul de reglementare: Propunerea legislativă (b347/28.05.2026, inițiatori deputat Raluca Turcan – PNL și senator Barna Tánczos – UDMR) are ca obiect modificarea și completarea Legii nr. 35/1994 privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii și de divertisment, republicată, titlul legii fiind reformulat în „Lege privind timbrul cultural”, în scopul restructurării și actualizării cadrului normativ aplicabil timbrelor culturale; se solicită adoptarea în procedură de urgență. Aviz FAVORABIL, cu observațiile: definirea noțiunii de „bun cultural” cu excluderea expresă a dispozitivelor electronice textul propunerii legislative nu definește noțiunea de „bun cultural”. In plus, sintagma „suporturi audio sau video care conțin sau redau opere muzicale și/sau cinematografice” din art. 1¹ lit. b), art. 1² alin. 5 și art. 1³ alin. 3(b) este suficient de largă încât să permită, pe cale de interpretare, includerea dispozitivelor electronice (smartphone-uri, tablete, laptopuri, memorii externe etc.) în sfera bunurilor culturale supuse timbrului. solicităm introducerea la art. 1 a unei definiții clare a noțiunii de „bun cultural”, din sfera căreia să fie excluse în mod expres dispozitivele electronice, pentru următoarele motive: dubla taxare a aceluiași fapt generator. Atât remunerația compensatorie pentru copia privată (Legea nr. 8/1996), cât și un eventual timbru cultural aplicat pe electronice ar taxa capacitatea tehnică a aceluiași dispozitiv de a stoca și reda opere culturale. Consumatorul ar suporta de două ori o sarcină parafiscală pentru același fapt, ceea ce este abuziv și disproporționat; deturnarea naturii juridice a timbrului cultural. Timbrul cultural este, prin definiție, o contribuție parafiscală aplicată pe produsul cultural final consumat (bilet, carte, disc). Un dispozitiv electronic nu este un bun cultural în sine, ci un instrument de utilitate generală. Aplicarea timbrului pe hardware înseamnă taxarea unui mijloc tehnologic, nu a unui act de cultură, ceea ce contravine filozofiei legale a instituției; incompatibilitate cu dreptul european și jurisprudența CJUE. Taxarea dispozitivelor electronice în beneficiul titularilor de drepturi este strict și limitativ reglementată la nivel european sub forma remunerației compensatorii pentru copia privată (Directiva 2001/29/CE). Introducerea unui timbru cultural peste acest mecanism ar depăși cadrul european și ar putea constitui fie o măsură cu efect echivalent unei taxe vamale, fie un ajutor de stat indirect pentru uniunile de creatori, ambele interzise pe piața unică europeană; paralelism legislativ, interzis de Legea nr. 24/2000. Legea nr. 8/1996 acoperă deja integral componenta de compensare a titularilor de drepturi prin colectarea remunerației de la producătorii și importatorii de electronice. Un al doilea instrument parafiscal cu același scop și obiect constituie un caz tipic de paralelism legislativ, care ar atrage incoerență normativă; impact operațional disproporționat asupra platformelor de comerț electronic. În absența unei definiții clare, platformele de tip marketplace ar fi în imposibilitatea practică de a aplica verificări la nivelul fiecărei unități de produs, generând blocaje operaționale fără corespondent în retail-ul fizic. extinderea regulii unicității plății timbrului la toate bunurile culturale propunerea legislativă menține regula plății „o singură dată” exclusiv pentru carte (art. 1³ alin. 1), lăsând suporturile audio-video și operele de artă expuse riscului de dublă colectare în lanțul de distribuție. În calitate de vânzător final, operatorii de comerț electronic se expun obligației de plată a unui timbru deja achitat de distribuitor sau producător, în absența unui mecanism de certificare. solicităm completarea art. 1³ cu un alineat nou care extinde regula unicității plății la toate bunurile culturale și instituie un mecanism de certificare/transfer al dovezii achitării timbrului în lanțul de distribuție. mecanismul de rambursare a timbrului pentru bunuri exportate sau livrate intracomunitar propunerea legislativă nu conține un mecanism de rambursare sau exceptare pentru bunurile exportate ori livrate intracomunitar. Aceasta lacună generează o sarcină financiară pentru fluxurile cross-border și un risc de conflict cu art. 34 TFUE privind libera circulație a mărfurilor, în condițiile în care timbrul ar fi achitat pentru bunuri care nu sunt consumate pe piața română. solicităm introducerea unui articol nou sau a unui alineat distinct în art. 1³, care să reglementeze un mecanism de rambursare cu sarcina probatorie proporțională (factura intracomunitară, CMR, declarație vamală). documentarea electronică a obligației de calcul al timbrului Art. 1⁵ din propunerea legislativă reproduce obligația de documentare pe 5 ani fără nicio clarificare privind forma electronică admisă. La volumele operaționale ale unui marketplace, arhivarea individuală a unui document justificativ per tranzacție este în practică imposibil de realizat și ar impune dezvoltarea unei infrastructuri dedicate de stocare fără corespondent în retail-ul fizic. Această sarcină administrativă constituie o formă de discriminare indirectă a comerțului electronic față de canalele de vânzare tradiționale, fără o justificare obiectivă raportată la natura sau scopul timbrului cultural. solicităm completarea art. 1⁵ cu o teză explicită prin care să se clarifice că documentarea poate lua forma înregistrărilor electronice din sistemul informatic al unității plătitoare, fără a fi necesară arhivarea unui document individual per tranzacție. mecanism de regularizare a timbrului în cazul retururilor propunerea legislativă reglementează termenele de virare a timbrului (art. 2) dar nu acoperă ipoteza returnării bunurilor culturale în exercitarea dreptului legal de retragere prevăzut de OUG nr. 34/2014. În practică, timbrul virat nu se recuperează automat, deși vânzarea finală nu s-a produs, ceea ce generează o suprasarcină specifică fluxurilor de e-commerce. solicităm introducerea unui alineat nou la art. 2, care să reglementeze un mecanism de regularizare prin deducere din viramentul lunii în care returul este înregistrat, calibrat pe circuitul simplificat din propunerea legislativă propusă, anume protocolul direct beneficiar–unitate plătitoare. timbrul muzical trebuie aplicat doar pentru biletele și abonamentele efectiv vândute propunerea legislativă prevede aplicarea timbrului muzical în cuantum de 2 lei pentru fiecare bilet la spectacole sau concerte, inclusiv biletele de o zi în cadrul festivalurilor, și de 5 lei pentru fiecare abonament la festivaluri. Pentru evitarea unor interpretări neunitare, este necesar ca obligația să fie raportată exclusiv la biletele și abonamentele efectiv vândute sau încasate. În lipsa unei clarificări, există riscul ca timbrul să fie calculat asupra unor bilete nevândute, invitații, rezervări nevalorificate sau capacității totale a evenimentului, ceea ce ar genera o sarcină disproporționată pentru organizatori. propunem precizarea faptului că timbrul muzical se datorează exclusiv pentru biletele și abonamentele efectiv vândute sau încasate, fără aplicarea acestuia asupra invitațiilor, rezervărilor nevalorificate, biletelor anulate ori capacității maxime a evenimentului. este necesar un mecanism de regularizare pentru biletele returnate sau evenimentele anulate în cazul evenimentelor culturale, pot apărea situații în care biletele sunt returnate, abonamentele sunt anulate sau evenimentele nu mai au loc. În aceste cazuri, obligația de plată a timbrului trebuie corelată cu venitul efectiv realizat de organizator. Fără un mecanism de regularizare, operatorii ar putea ajunge să datoreze timbru pentru sume pe care nu le-au încasat definitiv sau pe care le-au restituit consumatorilor. propunem ca pentru biletele sau abonamentele returnate, anulate ori aferente unor evenimente anulate, contravaloarea timbrului cultural să se regularizează potrivit normelor metodologice, astfel încât obligația finală de plată să reflecte exclusiv sumele efectiv încasate. penalitățile nu trebuie actualizate suplimentar cu indicele de inflație propunerea instituie o penalitate de 0,01% pentru fiecare zi de întârziere în cazul nevirării sumelor datorate. Întrucât penalitatea este deja stabilită procentual, actualizarea suplimentară cu indicele de inflație ar conduce la o dublă majorare a obligației accesorii. Această cumulare poate deveni excesivă, în special pentru operatorii care organizează evenimente sezoniere sau punctuale, unde fluxurile de numerar sunt dependente de vânzarea efectivă a biletelor. propunem ca penalitățile datorate pentru întârzierea la virarea sumelor reprezentând timbrul cultural să nu se actualizeze cu indicele de inflație în cazul în care acestea sunt stabilite procentual prin raportare la suma datorată. valoarea penalităților trebuie plafonată la nivelul debitului principal pentru respectarea principiului proporționalității, penalitățile nu ar trebui să poată depăși valoarea debitului principal restant. În caz contrar, obligațiile accesorii pot deveni mai împovărătoare decât obligația principală. plafonarea nu elimină caracterul sancționator al penalității, dar previne acumularea unor costuri excesive, mai ales în situațiile în care întârzierile sunt generate de dificultăți administrative sau de regularizare. propunem ca valoarea totală a penalităților datorate pentru întârzierea la virarea sumelor reprezentând timbrul cultural să nu poată depăși valoarea debitului principal restant; propunerea legislativă introduce categorii noi de timbru care se suprapun cu timbrele existente reglementate anterior, fără ca legea să prevadă un mecanism de compensare sau de excludere reciprocă. Rezultatul este că un organizator de concert, de exemplu, putea datora anterior un timbru muzical procentual calculat la prețul biletului, iar prin noua lege datorează atât timbrul procentual de 2%, cât și un timbru forfetar de 2 lei per bilet, ambele aplicabile simultan conform art. 12 alin. (2) lit. d) și alin. (3) lit. a), fără ca propunerea să prevadă că cele două modalități de calcul sunt alternative și nu cumulative. Această ambiguitate fundamentală în structura de impunere constituie o încălcare a principiului legalității.

Concluzii

În ședința din 8 iunie 2026, Comisia C8 a analizat 29 proiecte de acte normative, formulând 17 avize favorabile, 3 avize favorabile cu observații și 9 avize nefavorabile.

Motivarea avizelor nefavorabile (b311, b314, b320, b324, b325, b326, b329, b330, b343) și observațiile formulate (b310, b312, b347) sunt redate integral mai sus.

Din partea Fundației Naționale pentru Tineret a participat la ședință Bogdan-Petru CRIȘAN.

Proiectele de aviz ale comisiei au fost supuse aprobării Plenului CES (10.06.2026).