Ședința Plenului CES (10.06.2026): Proiecte din domeniile transporturi, justiție, fiscalitate, educație, pensii, protecție socială, administrație publică, mediu

Plenul Consiliului Economic și Social (CES) s-a reunit în ședință online în data de 10 iunie 2026, ora 12:00, pentru a dezbate și aviza o serie de proiecte de acte normative.

Puncte principale de pe ordinea de zi

Avizarea proiectelor de acte normative: Plenul a analizat următoarele proiecte de acte normative:

Inițiat de Ministerul Educației și Cercetării, cu termen de avizare 12.06.2026, proiectul a fost returnat.
Inițiat de Raisa ENACHI – deputat Neafiliat, cu termen de avizare 15.06.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați UPR, PSD, SOS, neafiliați, cu termen de avizare 15.06.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • deși obiectivul combaterii evaziunii fiscale este unul legitim, proiectul introduce o obligație suplimentară de raportare pentru tranzacțiile cu valoare ridicată fără a demonstra în mod convingător necesitatea acesteia în contextul instrumentelor deja existente, precum e-Factura, SAF-T și mecanismele actuale de analiză de risc utilizate de ANAF. În lipsa unei evaluări de impact care să evidențieze 2 beneficiile concrete ale noii raportări, există riscul suprapunerii obligațiilor administrative și al creșterii sarcinilor de conformare pentru contribuabili
  • propunerea legislativă necesită mult mai multă claritate pentru a putea fi tratat ca un mecanism care să genereze efecte utile în practică, deoarece deficiența de claritate ridică probleme importante. Noțiunea de ”risc fiscal semnificativ” beneficiază de o definiție circulară care nu spune de fapt ce sunt acei indicatori obiectivi. Aceasta permite o aplicare potențial arbitrară a mecanismului, unde unii contribuabili ar putea fi selectați pentru analiză de risc, în timp ce alții, cu profile similare, ar putea fi scutiți. Riscul de recalificare surprinzătoare a tranzacțiilor pentru a stabili situații de fapt fiscale face aproape imposibilă cuantificarea riscului fiscal în anumite industrii
  • de asemenea, noțiuni precum „operațiune fără justificare economică rezonabilă” sau criteriile de selecție utilizate în analiza de risc sunt formulate într-o manieră generală și lasă un grad ridicat de apreciere autorităților fiscale. În aceste condiții, proiectul poate genera incertitudine juridică și costuri suplimentare de conformare, fără a exista garanții suficiente că măsurile propuse vor contribui efectiv la reducerea evaziunii fiscale de mare amploare
  • definiția „tranzacției cu valoare ridicată” de la art. 3 lit. a) nu distinge între valoarea brută și valoarea netă, nu clarifică tratamentul tranzacțiilor în natură, al compensărilor sau al operațiunilor intragroup, generând incertitudine în aplicare. De asemenea, definiția „fragmentării artificiale” de la lit. c) reproduce o noțiune utilizată în dreptul concurenței și în cel al TVA, fără a o adapta explicit contextului analizei de risc fiscal general
  • propunerea legislativă prezintă deficiențe semnificative de corelare cu Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015). Obligațiile de raportare, analiza de risc, declanșarea verificărilor fiscale și dreptul la contestație sunt deja reglementate amplu în Codul de procedură fiscală. Propunerea nu modifică și nu completează explicit aceste texte, ci instituie un regim paralel, ceea ce creează risc de conflict normativ. Spre exemplu, termenul de raportare de 5 zile lucrătoare prevăzut la art. 4 alin. (3) nu este corelat cu termenele și procedurile existente în Codul de procedură fiscală sau cu obligațiile de raportare SAF-T deja în vigoare
  • în ceea ce privește fragmentarea artificială a tranzacțiilor, legea nu definește ce înseamnă artificial. O companie care sparge o comandă de 500.000 de euro în cinci comenzi de 100.000 de euro pentru a se încadra sub pragul de analiză de risc ar fi considerată ca având fragmentare artificială? Dar dacă acele cinci comenzi sunt trimise în perioade diferite, de la furnizori diferiți, și sunt pentru 3 produse diferite? Sunt în continuare artificiale? Intenția legislatorului pare să fie să prevină cazurile în care o singură relație comercială este deliberat fragmentată pentru a evita declanșarea analizei de risc, dar modul în care este redactat nu face această distincție clară. Aceasta lasă spațiu pentru interpretare arbitrară și, în practică, pentru comportament discriminator
  • de asemenea, principiul proportionalității este tratat foarte succint. Ce înseamnă respectarea acestor principii în practică? Dacă o companie cu zece angajați și cifră de afaceri de 2 milioane de euro efectuează o tranzacție de 300.000 de euro și aceasta este supusă unei analize de risc complete, este aceasta proporțional? Ce ar trebui să se întâmple dacă ANAF depășește limitele proportionalității? Inițiativa legislativă nu specifică
  • prin propunerea legislativă autoritățile fiscale intervin în relația comercială dintre două entități private și stabilesc dacă valorile tranzacționate sunt disproporționate în raport cu valorile din piață
  • exista bunuri sau servicii inovative sau unice care nu pot fi comparate cu alte produse sau servicii din piață
  • autoritatea fiscală nu are capacitatea administrativă să verifice toate tranzacțiile și să facă o evaluare a acestora în raport cu cele deja existente în piață
  • prin măsurile propuse, se impune o nouă sarcină birocratică în sarcina operatorilor privați, cu un termen scurt de conformare și cu sancțiuni contravenționale aplicabile
  • creșterea economică a României este proiectată la niveluri extrem de modeste. Conform previziunilor FMI și ale Comisiei Europene, creșterea PIB-ului se va situa la 1,3% în 2025 și doar 1% în 2026, cu o revenire așteptată la 2,2% în 2027. După o creștere reală a PIB-ului de 0,7% în 2025, economia română se va stagna aproape complet în 2026, cu o revenire minimală așteptată de 2,3% în 2027. În aceste condiții de stagnare economică, adăugarea unor costuri administrative suplimentare pentru mediul de afaceri nu face decât să agraveze situația și să descurajeze investițiile tocmai în perioada în care sunt necesare pentru redresare economică. Deficitul bugetar pentru anul 2024 a fost de 9,3% din PIB conform metodologiei ESA, reprezentând cel mai mare deficit din întreaga Uniune Europeană în acel an. Datoria publică este proiectată să crească la 63,3% din PIB până în 2027, iar cheltuielile cu dobânzile vor ajunge la 2,2% din PIB în 2026, în creștere de la 1,4% în 2022. În acest context de presiune fiscală crescândă, statul are nevoie de mai multă venit din impozite corporative 4 și din TVA, ceea ce nu se va obține prin descurajarea activității economice, ci prin stimularea acesteia
  • propunerea legislativă ar putea avea un impact important asupra economiei României în condițiile în care creșterea PIB-ului este proiectată la niveluri extrem de modeste, o scădere suplimentară a investițiilor private datorită poverii administrative crescute. Alternativele mai eficiente și mai puțin costisitoare pentru prevenirea evaziunii fiscale ar trebui să fie prioritatea. În loc de a crea un nou mecanism universal de analiză de risc pentru toate tranzacțiile peste 200.000 de euro, care va obliga și contribuabilii onești să se conformeze unor proceduri costisitoare, autoritățile ar trebui să se concentreze pe digitalizare inteligentă. Extinderea sistemului e-Factura cu capacități de analiză automată bazate pe inteligență artificială ar putea identifica pattern-uri de fraude mult mai eficient decât orice mecanism manual. Aceasta ar necesita mai puțin implicare umană de la ANAF, ar fi mai rapid, și ar fi mai ieftin pentru contribuabili. Selectivitatea țintită pe sectoare în care evaziunea a fost documentată ar fi mai eficientă decât aplicarea universală a mecanismului. Simplificarea și consolidarea reglementărilor existente în loc de adăugarea de noi obligații ar trebui să fie prioritatea unui sistem fiscal care deja suferă de complexitate excesivă. Proiectul de act normativ nu poate fi aplicat în mod consistent, corect și nediscriminatoriu. Aceasta va crea incertitudine, va deschide ușa pentru discreție administrativă, și va submina încrederea companiilor în sistemul fiscal. p.
Inițiat de senatori și deputați UPR, PSD, SOS, neafiliați, cu termen de avizare 15.06.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de senatori și deputați UPR, PSD, SOS, neafiliați, cu termen de avizare 15.06.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori neafiliați, cu termen de avizare 15.06.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • educația rutieră este necesară, însă obligativitatea unui curs la școala de șoferi nu reprezintă soluția adecvată. Aceasta trebuie extinsă și consolidată, însă prin mecanisme accesibile și eficiente, nu prin introducerea unei proceduri similare obținerii unui permis de conducere.
  • în ceea ce privește operatorii de micromobilitate (trotinete electrice în sistem de sharing), aceștia investesc constant în educarea utilizatorilor. Utilizatorii sunt informați în aplicațiile digitale cu privire la regulile de circulație și de parcare 2 înainte de începerea fiecărei curse cu o trotinetă electrică în sistem de sharing, fiind promovate permanent bune practici de utilizare responsabilă
  • măsura ar reduce semnificativ accesibilitatea și utilizarea transportului verde. Trebuie avut în vedere faptul că utilizatorii serviciilor de sharing sunt, în majoritate, utilizatori ocazionali, care aleg trotineta electrică pentru deplasări scurte și eficiente. Impunerea obligativității unui curs și a înregistrării într-un registru național ar crea o barieră administrativă semnificativă pentru utilizarea acestor servicii<
  • trotinetele electrice reprezintă un mijloc de transport conceput pentru accesibilitate, flexibilitate și cel mai important, reducerea dependenței de autoturism. Introducerea unei forme de „licențiere” ar descuraja utilizarea acestora și ar determina o parte dintre utilizatori să revină la transportul cu automobilul personal. Aceste concluzii sunt confirmate inclusiv de utilizatori. Potrivit unui sondaj realizat la nivel european, principalele motive pentru utilizarea trotinetelor sunt comoditatea (39,6%), flexibilitatea (33,3%) și posibilitatea de a se deplasa ușor în aer liber (16,3%).
  • măsura ar afecta integrarea cu transportul public. Trotinetele electrice reprezintă o componentă importantă a mobilității multimodale și facilitează accesul la rețelele de transport public. În România, aproximativ 40% dintre cursele realizate cu trotinete electrice în sistem de sharing încep sau se termină în apropierea stațiilor de transport public. Prin urmare, limitarea accesului la trotinete ar reduce inclusiv accesibilitatea transportului public și ar afecta soluțiile de tip „first mile/ last mile”, esențiale pentru funcționarea eficientă a mobilității urbane moderne.
  • propunerea nu ține cont de cadrul juridic european aplicabil. Legislația europeană și practica statelor membre disting în mod clar între trotinetele electrice cu viteză redusă și vehiculele motorizate de tip moped. Trotinetele electrice, în special cele utilizate în sistemele de sharing, sunt limitate la viteza maximă prevăzută de legislația aplicabilă și sunt tratate, din perspectiva regimului de circulație, similar bicicletelor. Aceste vehicule nu se încadrează în categoria autovehiculelor pentru care este necesar un permis de conducere. Introducerea unei obligații suplimentare de formare exclusiv pentru utilizatorii trotinetelor electrice ar reprezenta o abatere de la abordarea europeană privind dezvoltarea și promovarea soluțiilor de micromobilitate și ar crea o sarcină administrativă semnificativă atât pentru cetățeni, cât și pentru autoritățile publice. 3
  • reglementările existente acoperă deja vehiculele cu risc ridicat. Vehiculele care depășesc limitele legale de viteză sau caracteristicile tehnice admise sunt deja încadrate în categorii distincte, precum mopedele, pentru care legislația impune cerințe suplimentare, inclusiv permis de conducere și înmatriculare. Prin urmare, extinderea unor obligații similare asupra trotinetelor electrice standard utilizate în mobilitatea urbană nu este justificată și nu respectă principiul proporționalității
  • propunerea legislativă nu definește „trotineta electrică” și nu face trimitere la o definiție existentă în Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, sau în legislația secundară. Aceasta este o lacună semnificativă, deoarece piața cuprinde o gamă largă de vehicule cu caracteristici tehnice diferite: trotinete sub 25 km/h, trotinete cu viteze mai mari, monopatin electric, hoverboard, biciclete electrice cu pedalare asistată etc. Fără o definiție clară sau trimitere la o clasificare tehnică, aplicarea normei va fi impredictibilă și va genera dificultăți pentru poliția rutieră în identificarea vehiculelor supuse obligației
  • datele disponibile nu justifică introducerea unei măsuri restrictive de asemenea amploare. Datele operaționale disponibile la nivelul industriei indică faptul că incidentele grave sunt rare în raport cu volumele foarte ridicate de utilizare. Spre exemplu, în România, în perioada 2021–2025 au fost înregistrate 29 de cazuri de vătămare gravă asociate utilizării trotinetelor în sistem de sharing pentru o aplicație particulară, în contextul a zeci de milioane de kilometri parcurși de utilizatori. Aceste date susțin necesitatea continuării eforturilor de educare și prevenție, însă nu justifică introducerea unor bariere de acces care ar afecta întreaga categorie de utilizatori
  • în locul introducerii unei obligații generale de formare în cadrul școlilor de șoferi, susținem următoarele măsuri: – introducerea educației rutiere în școli, inclusiv a modulelor dedicate utilizării trotinetelor și bicicletelor electrice, pentru a promova comportamente responsabile încă de la vârste fragede. Această direcție este în linie cu proiectele educaționale desfășurate de operatori în colaborare cu Brigada Rutieră și autoritățile locale; – aplicarea unor cerințe diferențiate exclusiv vehiculelor care depășesc limitele legale de viteză sau anumite caracteristici tehnice, acestea reprezentând o categorie distinctă de risc și fiind deja supuse unui regim juridic diferit ; 4 – consolidarea campaniilor de informare și conștientizare, realizate în parteneriat între autorități, operatori și organizații relevante din domeniul siguranței rutiere.
  • în concluzie, apreciem că propunerea legislativă introduce restricții disproporționate care ar reduce accesul la mobilitate urbană sustenabilă, fără a demonstra că generează beneficii proporționale în materie de siguranță. Soluțiile bazate pe educație și aplicarea eficientă a legislației existente reprezintă o abordare mai echilibrată și mai eficientă pentru atingerea obiectivelor urmărite. p.
Inițiat de senatori și deputați PSD, AUR, USR, UPR, neafiliați, minorități, cu termen de avizare 15.06.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați USR, PNL, cu termen de avizare 15.06.2026, Plenul a formulat un punct de vedere.
Inițiat de senatori USR, cu termen de avizare 15.06.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 15.06.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • problema juridică centrală a propunerii constă în raportul dintre forța probantă instituită prin acest alineat și regimul juridic general al înscrisurilor în CPC. Art. 270-292 Cod Procedură Civilă reglementează forța probantă a înscrisurilor, distingând între înscrisurile autentice, care fac dovadă deplină până la înscrierea în fals în privința constatărilor personale ale agentului instrumentator, și înscrisurile sub semnătură privată. Procesul-verbal al agentului procedural, ca 2 act al unui funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu, ar putea fi calificat ca înscris autentic în sensul art. 269 CPC, caz în care forța sa probantă ar fi deja reglementată și ar fi mai puternică decât simpla prezumție relativă introdusă prin propunere. Propunerea nu clarifică dacă textul nou se suprapune, derogă sau completează acest regim general, creând o potențială ambiguitate interpretativă
  • modificarea vizată de propunerea legislativă nu este oportună, deoarece diminuarea forței probante a procesului-verbal întocmit de agentul procedural „până la proba contrară” poate genera incertitudine și instabilitate în procedura de citare. Actualul standard, care permite combaterea procesului-verbal doar prin înscrierea în fals, asigură un grad ridicat de securitate juridică și protejează integritatea actelor procedurale. Modificarea propusă riscă să faciliteze contestarea excesivă a proceselor-verbale, să crească volumul litigiilor și să afecteze eficiența sistemului judiciar, fără a garanta că dreptul la apărare va fi mai bine protejat. În absența unor garanții suplimentare privind corectitudinea și responsabilitatea agenților procedurali, reglementarea propusă poate conduce la slăbirea prezumției de regularitate a actelor judiciare și la creșterea incertitudinii procesuale. p.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 15.06.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 15.06.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 15.06.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați AUR, PSD, PACE, cu termen de avizare 15.06.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • scopul declarat al propunerii legislative, respectiv protejarea fondurilor publice și prevenirea valorificării speculative a ajutoarelor publice acordate individual, este unul legitim. Statul are dreptul și obligația de a urmări utilizarea eficientă a 2 resurselor publice și de a se asigura că sprijinul acordat unor operatori economici produce efectele economice și sociale avute în vedere la momentul acordării. Din această perspectivă, preocuparea pentru recuperarea investiției publice și pentru prevenirea unor înstrăinări realizate exclusiv în scop speculativ poate fi justificată
  • cu toate acestea, mijloacele juridice propuse ridică probleme serioase din perspectiva dreptului de proprietate privată, libertății economice, securității juridice, accesului la justiție și previzibilității normei. Propunerea legislativă instituie un mecanism complex prin care statul poate interveni în operațiuni juridice private, inclusiv prin recuperarea echivalentului ajutorului, exercitarea unui drept de preempțiune sau conversia unei creanțe în participații sociale, fără a se oferi garanții suficiente privind proporționalitatea, individualizarea și caracterul strict necesar al acestor măsuri
  • dreptul de recuperare propus pare să poată fi activat în legătură cu producerea unui eveniment de înstrăinare, fără o delimitare suficientă între situațiile în care beneficiarul ajutorului public a încălcat obligațiile asumate sau a deturnat scopul sprijinului și situațiile în care operațiunea de transfer este legitimă, necesară economic, realizată în condiții de piață sau chiar indispensabilă continuării activității. O asemenea soluție poate transforma o simplă operațiune comercială într-un risc juridic major, chiar și atunci când scopul ajutorului public a fost realizat
  • art. 13 din propunerea legislativă instituie un drept de preempțiune al statului la prețul și condițiile convenite cu terțul cumpărător. Natura juridică a acestui drept este hibridă și neobișnuită: nu este un drept de preempțiune clasic în sensul Codului civil, deoarece nu decurge dintr-un raport de coproprietate sau dintr-un contract, ci dintr-o lege specială aplicabilă ex-post, ca urmare a acordării ajutorului.
  • dreptul de preempțiune al statului ridică, la rândul său, probleme de proporționalitate și previzibilitate. Deși statul poate institui anumite condiții pentru protejarea investițiilor publice, un drept general de intervenție în tranzacții private, exercitat în legătură cu transferul participațiilor sau al activelor unui operator economic, poate afecta libertatea contractuală, stabilitatea circuitului civil și comercial și atractivitatea investițională. Propunerea legislativă nu delimitează suficient cazurile în care exercitarea acestui drept este necesară și nici nu instituie garanții clare împotriva blocării sau întârzierii nejustificate a tranzacțiilor; 3
  • propunerea legislativă nu clarifică dacă dreptul de preempțiune al statului are prioritate față de drepturile de preferință contractuale ale acționarilor existenți stipulate în actul constitutiv sau în acorduri de acționari, fiind o lacună semnificativă care va genera litigii între stat și acționarii privați în orice operațiune de M&A (Mergers and Acquisitions — Fuziuni și Achiziții) vizată
  • dreptul de preempțiune ridică o problemă fiscală distinctă, cu atât mai serioasă în contextul bugetar actual. Pentru ca statul să își exercite acest drept, el trebuie să cumpere efectiv activele la prețul și în condițiile convenite cu terțul cumpărător, în termen de maximum 90 de zile. Propunerea legislativă indică drept surse de finanțare bugetul Ministerului Finanțelor și Fondul de rezervă bugetară. Această prevedere este una care dezavantajează statul român în condițiile în care sunt disponibile opțiuni mai ieftine. Posibilitatea achiziționării la preț de piață poate permite investitorului să iasă din afaceri în momente dificile sau fără perspectivă, astfel că mecanismul propus poate oferi posibilitatea transferării unor pierderi viitoare către bugetul de stat, situație care nu e împiedicată în actuala structură și cu actualele prevederi ale proiectului de act normativ
  • cea mai sensibilă soluție este dreptul de conversie, prin care statul ar putea transforma creanța reprezentând echivalentul ajutorului public în părți sociale sau acțiuni ale beneficiarului. Această măsură are o incidență directă asupra dreptului de proprietate al acționarilor sau asociaților existenți, asupra structurii capitalului social și asupra guvernanței societății. În lipsa unor garanții clare privind evaluarea, protecția acționarilor minoritari, limitele drepturilor statului, controlul judecătoresc efectiv și condițiile stricte de exercitare, mecanismul riscă să producă efecte disproporționate
  • propunerea legislativă ridică probleme și din perspectiva libertății economice. Operatorii economici care au beneficiat de sprijin public individual pot fi supuși, pentru o perioadă semnificativă, unui regim de incertitudine asupra operațiunilor de vânzare, fuziune, divizare, reorganizare, transfer de active sau atragere de capital. Această incertitudine poate descuraja investițiile, restructurările legitime și tranzacțiile necesare continuării activității, inclusiv în situații în care nu există nicio conduită abuzivă sau speculativă
  • mecanismul propus introduce restricții semnificative asupra tranzacțiilor corporative și asupra dreptului de dispoziție al investitorilor, prin instituirea unor drepturi extinse ale statului de recuperare, preempțiune și conversie pentru o perioadă de 5 ani de la acordarea ajutoarelor publice. Mecanismul poate afecta 4 terții de bună-credință, creditorii, finanțatorii și potențialii investitori. Deși propunerea legislativă are în vedere mențiuni în registre și obținerea unui certificat de conformitate, consecințele neîndeplinirii acestor formalități sunt severe, iar efectele asupra operațiunilor juridice pot afecta persoane care nu au beneficiat de ajutorul public și care nu au avut un control real asupra conduitei beneficiarului inițial. O asemenea soluție poate afecta securitatea circuitului civil și comercial
  • propunerea legislativă face o confuzie conceptuală între două probleme distincte de politică publică, fiecare având deja propriile instrumente. Pe de o parte, există problema ajutorului de stat deficitar proiectat și aici facem referire la sprijin acordat fără clauze de clawback, fără condiționalități de performanță, fără calendar de maturizare a beneficiilor și fără restricții la vânzare în actul de acordare. Pe de altă parte, există problema controlului asupra activelor strategice, preocuparea legitimă ca infrastructura critică să nu fie utilizată împotriva interesului național. Propunerea legislativă amestecă aceste două concepte într-un singur mecanism, deși soluțiile la acestea sunt structural diferite. Pentru prima problemă, soluția economică firească este îmbunătățirea proiectării ajutorului la momentul acordării, prin contracte care să includă clauze de recuperare proporțională în caz de vânzare prematură, indicatori de performanță și interdicții temporare de înstrăinare inclusiv indicatori care vizează forța de muncă. Screeningul investițiilor în sectoarele cu adevărat strategice, prin mecanisme țintite poate fi o soluție pentru a doua problemă, fiind necesare instituții publice puternice în acest sens
  • mecanismul propus afectează negativ și piața creditului pentru companiile vizate. În caz de concordat preventiv sau insolvență, creanța statului rezultată din exercitarea dreptului de recuperare are natura de creanță bugetară, cu rangul aferent. Acordarea unui rang preferențial creanței statului subordonează, în practică, ceilalți creditori, în special băncile. Creditorii raționali vor anticipa această subordonare și o vor reflecta în costul finanțării astfel că companiile care au beneficiat de ajutor public și intră sub incidența legii vor plăti dobânzi mai mari sau vor obține finanțare mai greu, tocmai pentru că prezența unei creanțe bugetare cu rang superior crește pierderea așteptată a creditorilor în caz de insolvență. Astfel, mecanismul gândit pentru a proteja banul public sfârșește prin a scumpi capitalul de împrumut pentru o categorie întreagă de companii, slăbindu-le bilanțul și capacitatea de investiție; 5
  • un cost suplimentar derivă din suprapunerea cu cadrul normativ existent. România dispune deja de mai multe instrumente care acoperă, fiecare, o parte din preocupările proiectului. Mecanismul de examinare a investițiilor străine directe permite deja screeningul operațiunilor susceptibile să afecteze securitatea sau ordinea publică, inclusiv în infrastructură critică, iar procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat prevăd mecanisme de monitorizare și recuperare a ajutorului. Controlul concentrărilor economice oferă deja un cadru de examinare a fuziunilor și achizițiilor de anvergură. Adăugarea unui nou strat de avizare așa cum este certificatul de conformitate propus, peste aceste mecanisme creează redundanță, riscuri de conflict procedural și costuri de conformare cumulate, fără a adăuga, în mod clar, o protecție pe care instrumentele existente, corect aplicate, să nu o poată oferi. Multiplicarea avizelor pentru aceeași operațiune este, în sine, o frână administrativă cu efect descurajant asupra investiției
  • efectul cel mai costisitor și cel mai dificil de inversat este deteriorarea primei de risc de țară. Investitorii internaționali evaluează calitatea și previzibilitatea cadrului juridic în care aceasta se desfășoară. Un mecanism care conferă statului dreptul de a interveni în tranzacții private, fie prin recuperare, fie prin preempțiune, fie prin intrarea silită în acționariat, și care este declanșat de criterii largi și parțial discreționare transmite un semnal de imprevizibilitate care depășește cu mult cercul companiilor efectiv vizate. Odată instalată, percepția că România recurge la intervenția statului în piața de control corporativ este greu de corectat și se reflectă într-un cost al capitalului mai ridicat pentru întreaga economie, inclusiv pentru emisiunile de datorie suverană și pentru companiile care nu au primit niciodată ajutor public. Acest tip de cost nu apare în nicio fișă de impact bugetar, dar este real și persistent, iar magnitudinea lui poate depăși cu mult orice sumă pe care statul ar spera să o recupereze prin mecanism
  • trebuie observat că mecanismul propus tratează înstrăinarea unei companii care a primit ajutor ca pe un eveniment în sine suspect, ce trebuie prevenit sau supus dreptului de intervenție al statului. Această premisă este economic eronată. Vânzarea unei companii către un investitor strategic mai bine capitalizat, integrarea într-un grup care îi oferă acces la tehnologie și la piețe sau preluarea de către un fond capabil să o profesionalizeze sunt, în majoritatea cazurilor, mecanisme prin care valoarea economică se conservă și crește, nicidecum pierzându-se. Problema reală nu este înstrăinarea, ci eventuala neîndeplinire a obiectivului pentru care s-a acordat ajutorul, iar aceasta se gestionează prin condiționalitatea acordării, nu prin grevarea ieșirii; 6
  • propunerea legislativă identifică o problemă reală, dar răspunde la ea cu un instrument disproporționat, deficitar calibrat și redundant, ale cărui costuri economice depășesc beneficiile care sunt generate de acesta, care sunt incerte și, în orice caz, accesibile prin mijloace mai puțin distorsionante de care România dispune însă nu sunt aplicate corespunzător
  • în expunerea de motive nu este cuprinsă nicio analiză de impact cu privire la introducerea unor astfel de măsuri, iar această nouă propunere poate să ducă la blocarea schemelor de sprijin de la bugetul de stat și retragerea intereselor manifestate investitorii străini în sectoarele strategice, pe care statul nu are capacitatea financiară să le susțină
  • la momentul acordării ajutorului de stat s-a avut în vedere și componenta socială macroeconomică, care a produs efecte pozitive asupra lucrătorilor din instituția respectivă sau din alte instituții conectate pe orizontală sau verticală, sau asupra comunității locale
  • propunerea legislativă pleacă de la o problemă reală și legitimă și anume aceea că în mai multe rânduri, statul român a alocat sprijin public substanțial unor operatori economici care au fost ulterior înstrăinați, fără ca obiectivul economic urmărit prin acordarea ajutorului să fie atins și fără ca statul să participe la valoarea creată, de cele mai multe ori fără clauze sociale și cu impact direct asupra salariaților. Recunoașterea și abordarea acestei probleme la nivelul propunerii legislative nu echivalează însă cu validarea instrumentului propus, deoarece din perspectivă economică, mecanismul propus generează costuri agregate care depășesc cu mult beneficiile, descurajează exact acel comportament investițional pe care statul ar trebui să îl atragă și suprapune o nouă povară de reglementare peste instrumente deja existente, mai bine calibrate dar deficitar implementate
  • protejarea fondurilor publice poate fi realizată prin mijloace mai puțin intruzive și mai previzibile, precum clauze contractuale clare la momentul acordării ajutorului, obligații de menținere a investiției, mecanisme de clawback proporționale, garanții, condiții de eligibilitate, monitorizare transparentă și sancțiuni individualizate pentru nerespectarea obligațiilor asumate. Un mecanism general de recuperare, preempțiune și conversie, aplicabil unor categorii largi de operațiuni, depășește ceea ce este necesar pentru atingerea scopului legitim urmărit
  • deși propunerea legislativă urmărește un scop legitim, respectiv protejarea fondurilor publice acordate individual operatorilor economici și prevenirea 7 valorificării speculative a ajutoarelor publice, mecanismul propus este insuficient de clar, excesiv de intruziv și susceptibil să afecteze disproporționat dreptul de proprietate, libertatea economică, securitatea juridică, accesul la justiție și compatibilitatea cu dreptul Uniunii Europene. Problemele identificate nu privesc simple aspecte de tehnică legislativă, ci însăși arhitectura mecanismului propus
  • sub aspect constituțional, inițiativa trebuie analizată în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituție, privind calitatea legii, claritatea și previzibilitatea normei, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 53 privind condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau libertăți. p.
Inițiat de Nini-Alexandru PASCALINI – deputat SOS, cu termen de avizare 15.06.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • propunerea legislativă conține elemente interpretabile și ambigue. În plus executorul judecătoresc nu are acces la soldul pe care debitorul îl are în contul bancar ca să dispună inițial executarea acestora și ulterior a autovehiculelor. El are obligația față de creditor să obțină cât mai curând creanța stabilită prin titlu executoriu; 2
  • cea mai gravă problemă de fond a propunerii este că instituie o obligație de selecție a modalității „celei mai puțin împovărătoare” forme de executare fără a defini nicio ierarhie. Art. 629 alin. (3) din propunerea legislativă creează o normă de comportament imperativă pentru executor, dar lasă complet nedefinit criteriul de aplicare. În absența unei ordini legale clare referitoare la popriri pe conturi, urmărire venituri, sechestru mobile, urmărire imobiliară, fiecare executor judecătoresc va construi propria ierarhie, iar fiecare instanță de contestație va aplica propriul standard de „proporționalitate”. Aceasta va genera o jurisprudență haotică și impredictibilă timp de ani de zile până la cristalizarea unei practici unitare, contrar tocmai obiectivului de certitudine juridică urmărit
  • soluțiile propuse riscă să afecteze eficiența procedurilor de executare și să genereze întârzieri suplimentare în recuperarea creanțelor. Introducerea unor condiții procedurale suplimentare, a obligațiilor de motivare și a etapelor prealabile obligatorii poate reduce eficacitatea executării silite și poate încuraja comportamente de tergiversare din partea debitorilor
  • propunerea legislativă transferă în sarcina creditorilor riscuri și costuri suplimentare asociate recuperării creanțelor, în special în cazul creanțelor de valoare redusă, fără a demonstra existența unei probleme sistemice care să justifice o intervenție legislativă de asemenea amploare. În forma actuală, propunerea nu asigură un echilibru adecvat între protecția debitorilor și dreptul creditorilor la recuperarea rapidă și efectivă a creanțelor. p.
Inițiat de Nini-Alexandru PASCALINI – deputat SOS, cu termen de avizare 15.06.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • propunerea legislativă introduce întârzieri suplimentare în procedura executării silite și limitează eficiența unor instrumente esențiale de recuperare a creanțelor, inclusiv poprirea. Prin instituirea unui termen obligatoriu de 7 zile lucrătoare înaintea efectuării principalelor acte de executare, se prelungește durata recuperării creanțelor și se amplifică riscul diminuării patrimoniului debitorului, în detrimentul creditorilor. Notăm și faptul că propunerea legislativă operează 2 cu „zile lucrătoare”, într-o materie în care termenele se calculează, în mod uzual, cu „zile calendaristice”, și creează neclaritate și risc de practică neunitară (momentul împlinirii termenului, incidente privind zile nelucrătoare, comunicări în preajma sărbătorilor legale).
  • de asemenea, propunerea legislativă afectează predictibilitatea raporturilor comerciale și poate genera costuri suplimentare pentru mediul de afaceri, în special pentru companiile care depind de recuperarea rapidă a creanțelor pentru menținerea fluxurilor de lichiditate. În materia executării silite, eficiența procesului depinde esențial de posibilitatea blocării rapide a unor disponibilități care pot fi retrase/transferate imediat. Condiționarea oricărui act anterior expirării termenului de obținerea unei încheieri motivate de la instanță riscă să transforme excepția într-una iluzorie (costuri și timp suplimentar, încărcare nejustificată a instanțelor), afectând caracterul efectiv al executării și dreptul creditorului la realizarea creanței, cu atât mai mult cu cât în practică este aproape imposibil să se obțină un act procedural de la instanțe în termenul de 7 zile
  • referitor la propunerea de completare cu alin. (4) a art. 667 din Codul de procedură civilă, care permite instanței să autorizeze acte de executare anticipate în caz de risc de sustragere, este necesar a se menționa că este greu de aplicat în practică, deoarece impune creditorului să dovedească un „risc real” înainte ca acesta să fi putut, în mod obiectiv, să cunoască intenția debitorului. Sarcina probei este astfel excesivă și impune creditorului o probatio diabolică în faza incipientă a executării.
  • propunerea legislativă instituie o protecție asimetrică în favoarea debitorului, fără a prevedea nicio compensație pentru creditorul care, în cele 7 zile lucrătoare de blocare a executării, riscă disiparea bunurilor
  • în lipsa unei analize de impact care să demonstreze existența unei probleme sistemice și proporționalitatea măsurilor propuse, propunerea legislativă riscă să dezechilibreze raportul dintre protecția debitorului și dreptul legitim al creditorului la executarea efectivă și într-un termen rezonabil a titlurilor executorii. p.
Inițiat de Nini-Alexandru PASCALINI – deputat SOS, cu termen de avizare 15.06.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • 2 ➢ în primul rând, propunerea este formulată într-o manieră ambiguă, întrucât nu stabilește criterii obiective pentru evaluarea atractivității produsului, lăsând loc aprecierilor subiective; ➢ în al doilea rând, se remarcă următoarele: – redundanță legislativă în raport cu Legea nr. 64/2024 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul produselor din tutun. Considerăm că obiectivele urmărite prin propunerea legislativă, în speță protejarea minorilor și blocarea accesului acestora la produse cu nicotină, sunt deja acoperite de cadrul normativ existent, în special de Legea nr. 64/2024, care reglementează în mod clar protecția minorilor. În mod concret, prin Legea nr. 64/2024:
  • sunt stabilite interdicții ferme privind vânzarea produselor către minori și responsabilitățile operatorilor economici, precum și sancțiuni pentru nerespectarea obligațiilor derivate din Legea nr. 64/2024
  • este introdusă posibilitatea solicitării actului de identitate pentru verificarea vârstei
  • este interzisă vânzarea prin canale care nu permit verificarea vârstei (de tip easybox sau lockere, precum și prin automate de vânzare)
  • vânzarea prin servicii de curierat este, de asemenea, reglementată; coletele care conțin produse din tutun și nicotină trebuie marcate în mod cât mai lizibil, cu mesajul «ATENŢIE! ACEST PACHET CONŢINE PRODUSE DIN TUTUN ŞI/SAU PRODUSE CARE CONŢIN NICOTINĂ. A SE VERIFICA VÂRSTA CLIENTULUI»
  • sunt definite noile categorii de produse, inclusiv țigareta electronică; În acest context, apreciem că:
  • propunerea legislativă creează suprapuneri normative, fără a aduce instrumente suplimentare eficiente
  • există un risc real de neclaritate și dificultăți de aplicare pentru operatorii economici
  • nu este demonstrată necesitatea unei noi intervenții legislative. o riscuri de neconstituționalitate – introducerea pragului de 25 de ani. Interdicția comercializării acestor produse persoanelor minore există deja prevăzută în Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun (prin modificările aduse de Legea 64/2024), precum și posibilitatea solicitării actului de identitate în scopul verificării vârstei. Formularea adițională „precum și în toate cazurile în care cumpărătorul pare a avea vârsta sub 25 de ani” este lipsită de previzibilitate și contravine normelor 3 constituționale. De asemenea, este dependentă de o percepție și poate duce la o aplicare neunitară. Pragul de 25 de ani nu are nicio justificare și poate fi considerat excesiv (față de vârsta legală a majoratului de 18 ani) prin impunerea unei reguli adiționale persoanelor de până la 25 de ani.
  • încălcarea principiului egalității (art. 16 din Constituție): – persoanele între 18 și 25 de ani sunt cetățeni majori, cu capacitate deplină de exercițiu; – tratamentul juridic diferențiat nu este susținut de o justificare obiectivă și rezonabilă; – lipsa unor date științifice sau studii conduce la concluzia că acest prag este arbitrar. În consecință, măsura este susceptibilă de a genera un tratament discriminatoriu între categorii comparabile de adulți.
  • lipsa proporționalității (art. 53 din Constituție) Deși obiectivul de protecție a sănătății este legitim, considerăm că: – extinderea restricțiilor până la 25 de ani nu este necesară, în condițiile existenței cadrului deja stabilit pentru minori; – măsura nu este proporțională, depășind ceea ce este strict necesar pentru atingerea scopului urmărit. Această abordare poate fi calificată drept o ingerință excesivă în drepturile individuale și în activitatea economică.
  • impact asupra libertății economice (art. 45 din Constituție) Din perspectiva mediului de afaceri: – restricțiile propuse reduc artificial baza de consumatori eligibili; – impun limitări suplimentare fără o justificare obiectivă; – afectează predictibilitatea activității comerciale. În absența unui fundament solid, aceste măsuri pot fi considerate disproporționate în raport cu libertatea economică. Lipsa unei fundamentări clare pentru pragul de 25 de ani generează: – incertitudine juridică; – dificultăți în aplicarea normelor; – riscuri de interpretare neunitară. Aceste elemente sunt contrare cerințelor privind calitatea și previzibilitatea legii. o impact negativ asupra mediului concurențial. Modificările propuse privind regimul publicității pentru țigările electronice ridică probleme din perspectiva 4 concurenței. În linie cu principiile reflectate și în pozițiile pe spețe similare ale Consiliului Concurenței: – reglementarea ar trebui să fie neutră din punct de vedere concurențial; – măsurile trebuie să fie proporționale și nediscriminatorii; – trebuie evitată crearea unor avantaje selective. ➢ în forma actuală, propunerea introduce restricții diferențiate, nu este însoțită de o analiză de impact ;i poate conduce la distorsionarea pieței și afectarea competitivității; ➢ în cadrul normativ actual sunt deja instituite o serie de interdicții și limitări referitoare la publicitatea acestei categorii de produse. Instituirea unor restricții suplimentare, de o severitate sporită, ar putea genera ingerințe nejustificate în regulile concurenței loiale; ➢ în plus, condiționarea afișajului la punctele de vânzare de utilizarea exclusivă a tutungeriilor ar conduce la o distorsionare a mediului concurențial, prin favorizarea unui singur canal de distribuție. Această categorie de unități nu asigură, în prezent, o acoperire geografică adecvată, susceptibilă să garanteze funcționarea eficientă și echilibrată a pieței. p.
Inițiat de Nini-Alexandru PASCALINI – deputat SOS, cu termen de avizare 15.06.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • din analiza propunerii legislative rezultă că situația juridică avută în vedere de inițiatori este deja reglementată de legislația în vigoare, respectiv de dispozițiile 2 art. 1390 din Codul civil, care stabilesc dreptul la despăgubire al persoanelor îndreptățite la întreținere în cazul decesului unei persoane
  • astfel, art. 1390 alin. (1) prevede în mod expres că despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine celor îndreptățiți, potrivit legii, la întreținere din partea celui decedat, iar alin. (3) stabilește criteriile de determinare a acestei despăgubiri, respectiv nevoile persoanei prejudiciate și veniturile pe care, în mod normal, persoana decedată le-ar fi realizat pe perioada pentru care se acordă despăgubirea. Art. 1390: „Persoana îndreptățită la despăgubire în caz de deces: (1) Despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptățiți, potrivit legii, la întreținere din partea celui decedat. (2) Cu toate acestea, instanța, ținând seama de împrejurări, poate acorda despăgubire și celui căruia victima, fără a fi obligată de lege, îi presta întreținere în mod curent. (3) La stabilirea despăgubirii se va ține seama de nevoile celui păgubit, precum și de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea. Dispozițiile art. 1.387-1.389 se aplică în mod corespunzător”.
  • în practica judiciară, aceste dispoziții constituie deja temeiul pentru acordarea de prestații periodice (rente) în beneficiul copiilor minori sau al copiilor majori aflați în continuarea studiilor, inclusiv în cazurile generate de accidente rutiere. De asemenea, în situațiile acoperite de asigurarea RCA, aceste despăgubiri sunt preluate de asigurător, iar în cazurile prevăzute de lege privind vehicule neasigurate sau neidentificate, de către BAAR – Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România
  • totodată, Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, cu modificările și completările ulterioare, nu conține dispoziții care să excludă acordarea unor astfel de prestații periodice, astfel încât cadrul legal existent permite deja repararea integrală a acestui tip de prejudiciu
  • apreciem că modificările propuse nu aduc elemente normative noi, ci dublează reglementări deja existente și aplicabile. O asemenea abordare este contrară principiului evitării paralelismelor legislative consacrat de art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia 3 este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe acte normative, iar paralelismele legislative trebuie eliminate prin concentrarea materiei în reglementări unice. Art. 16: „(1) În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere. (2) În cazul existenței unor paralelisme, acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.”
  • considerăm că soluția legislativă propusă nu ar ajuta din perspectiva necesității reglementării, aspectele avute în vedere de inițiatori fiind deja acoperite de cadrul juridic existent și de practica judiciară dezvoltată în aplicarea acestuia. p.
Inițiat de Nini-Alexandru PASCALINI – deputat SOS, cu termen de avizare 15.06.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • propunerea legislativă permite debitorului din executări silite deja începute să solicite comunicarea situației debitului și suspendă practic curgerea accesoriilor pe perioada de 15 zile lucrătoare acordată cesionarului pentru răspuns. Aceasta înseamnă că legea modifică retroactiv regimul juridic al raporturilor de executare aflate în curs, în sensul că introduce obligații noi pentru cesionar în proceduri deja deschise și reduce drepturile sale patrimoniale deja născute. O 2 astfel de aplicare retroactivă este contrară principiului neretroactivității legii civile
  • propunerea legislativă prevede că plata parțială efectuată în cursul negocierilor nu constituie recunoaștere a întregului debit și nu întrerupe prescripția decât în limita sumei plătite. Aceasta răstoarnă în mod radical regimul clasic al recunoașterii tacite a debitului de Codul Civil, fără a abroga sau modifica explicit acele texte. Rezultă o contradicție directă între norma generală existentă, care tratează plata parțială ca recunoaștere tacită a debitului în integralitatea sa, și noua normă specială, fără o normă de corelare care să stabilească cu claritate relația dintre cele două regimuri, în special în privința creanțelor care nu provin din cesiune
  • sunt introduse obligații suplimentare de informare și condiții procedurale noi pentru cesionarii de creanțe, inclusiv obligația de a comunica debitorilor persoane fizice situații detaliate ale debitului și de a prezenta documente suplimentare în cadrul procedurilor de executare silită. Inițiativa riscă să genereze întârzieri și dificultăți suplimentare în recuperarea creanțelor, prin instituirea unor condiții formale extinse care depășesc cadrul actual de protecție a debitorilor
  • propunerea legislativă modifică efectele juridice ale plăților parțiale și ale întreruperii prescripției în cazul creanțelor cesionate, introducând un regim derogatoriu care poate afecta securitatea și predictibilitatea raporturilor juridice
  • de asemenea, faptul că debitorul are dreptul de a solicita informații extinse oricând și în număr nelimitat poate genera blocaje operationale și folosirea acestui drept în scop șicanatoriu. Astfel, debitorul poate transmite cereri succesive, caz în care nu curg penalități și nu este considerat de rea-credință, deși de facto se prevalează de un drept în mod șicanator
  • soluția legislativă modifică efectele juridice ale plății parțiale în materia prescripției printr-o prezumție specială aplicabilă doar cesiunilor către persoana fizică, ceea ce rupe coerența regulilor generale privind recunoașterea obligației și poate încuraja comportamente strategice (plăți parțiale pentru a obține efecte economice fără consecințele juridice firești ale recunoașterii). Condiționarea intreruperii prescripției/ recunoașterii datoriei de existența unui „înscris separat” poate crea formalism nejustificat si litigii suplimentare
  • propunerea legislativă introduce termeni noi (ex. „situație verificabilă”) care sunt neclari și pot da naștere la interpretări, inclusiv la afectarea dreptului creditorului de a recupera creanța; 3
  • de asemenea, impune și o sferă subiectivă de aplicare, limitată la debitorii „persoane fizice”, fără nicio justificare pentru excluderea debitorilor persoane juridice de dimensiuni mici sau a profesioniștilor individuali, care se pot afla în situații de vulnerabilitate similare față de cesionarii de creanțe
  • în lipsa unei analize de impact privind efectele asupra pieței creditului, costurilor de finanțare și activității de administrare și recuperare a creanțelor, apreciem că propunerea legislativă nu asigură un echilibru adecvat între protecția debitorilor și dreptul creditorilor de a-și valorifica creanțele. p.
Inițiat de Nini-Alexandru PASCALINI – deputat SOS, cu termen de avizare 15.06.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • restricțiile suplimentare impuse conducătorilor de motociclete, mopede și tricicluri cu motor nu sunt susținute de suficiente argumente privind eficiența lor în creșterea siguranței rutiere. Deși se menționează excepții pentru spațiile special amenajate, în prezent acestea sunt reprezentate aproape exclusiv de benzile pentru biciclete, care nu permit legal circulația acestor vehicule. Astfel, 2 interdicțiile devin aproape inaplicabile, fără a ține cont de realitățile traficului urban și de lipsa infrastructurii dedicate
  • sub aspect de oportunitate, reglementarea propusă ignoră rațiunea economică și socială a motocicletelor, mopedelor și scuterelor ca mijloace de transport urban. Aceste vehicule reprezintă, prin însăși natura lor, un instrument de fluidizare a traficului rutier, permițând reducerea aglomerației și scurtarea duratei deplasărilor într-un context urban marcat de o congestionare cronică. A obliga motocicliștii să staționeze în coloană, în spatele autovehiculelor imobilizate, echivalează cu desființarea avantajului primar și definitoriu al acestei categorii de vehicule. Dacă motocicleta nu mai poate depăși coloanele de trafic blocat, utilitatea sa practică față de un autoturism dispare, ceea ce va descuraja utilizarea acestor vehicule
  • nterzicerea avansării printre vehicule sau pe spațiile laterale, chiar și în trafic aglomerat, poate genera blocaje suplimentare și nu ține cont de nevoile actuale ale mobilității urbane. p.
Inițiat de Nini-Alexandru PASCALINI – deputat SOS, cu termen de avizare 15.06.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • propunerea legislativă este fundamentată pe o non-problemă, poliția rutieră neoprind conducătorii în trafic pe autostradă fără motiv
  • noul art. 741 alin (3) lit. g) permite ca lucrurile să se desfășoare ca și în absența totală a modificării propuse. p.
Inițiat de Nini-Alexandru PASCALINI – deputat SOS, cu termen de avizare 15.06.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Inițiat de Nini-Alexandru PASCALINI – deputat SOS, cu termen de avizare 15.06.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de Nini-Alexandru PASCALINI – deputat SOS, cu termen de avizare 15.06.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • Legea nr. 226/2023 privind aplicarea unor tarife rutiere pe rețeaua de drumuri naționale din România reglementează noul sistem de tarifare rutieră din România pentru utilizarea drumurilor naționale, impunând ca taxele (inclusiv rovinieta) să fie calculate în funcție de distanța parcursă și clasa de poluare (norma EURO). Această lege a reprezentat jalon în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNNR) pe principiul introducerii sistemului TollRo pentru 2 autovehiculele cu masă maximă autorizată peste 3,5t (sistem electronic de taxare pe distanță din România – achitarea taxei de drum în funcție de clasa Euro, distanța parcursă și masa totală, similar sistemelor din Uniunea Europeană)
  • propunerea legislativă presupune costuri de implementare neestimate (impact bugetar) și pentru notificări și pentru perioada de grație/avertisment de 7 zile
  • nu se furnizează o statistică care să reflecte câți utilizatori de rovinietă se află real în aceasta situație. În ipoteza că cei mai mulți șoferi cumpără roviniete temporare (nu anuale), măsura ar fi exagerată și nejustificată
  • în data de 10.06.2026, Camera Deputaților a adoptat, în calitate de for decizional, proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.74/2025 pentru prorogarea unor termene privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea facilităţilor la transport pentru anumite categorii de persoane, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în domeniul rutier, prin care termenul de implementare a sistemului TollRo a fost prelungit până la data de 1.10.2026, cu menținerea valabilității rovinietelor actuale. p.
Inițiat de Nini-Alexandru PASCALINI – deputat SOS, cu termen de avizare 15.06.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • ➢ propunerea legislativă ridică probleme de oportunitate, legalitate și coerență normativă
  • propunerea derogă de la regimul general instituit de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se realizează exclusiv cu respectarea criteriilor și metodologiei stabilite de legislația specifică în vigoare la data încadrării; 2
  • propunerea legislativă nu este fundamentată pe criteriile prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind expertizarea locurilor de muncă, evaluarea factorilor de risc profesional și demonstrarea efectelor acestora asupra sănătății lucrătorilor
  • invocarea Regulamentului (CE) nr. 561/2006 nu poate constitui temei pentru încadrarea activității conducătorilor auto profesioniști în condiții deosebite de muncă. Regulamentul are ca obiect stabilirea normelor privind timpii de conducere, pauzele și perioadele de repaus, în scopul îmbunătățirii condițiilor de muncă și al creșterii siguranței rutiere, fără a califica această activitate drept activitate desfășurată în condiții deosebite de muncă
  • existența unor măsuri de protecție socială și de prevenire a oboselii profesionale nu echivalează cu recunoașterea juridică a unor condiții deosebite de muncă și nu poate substitui procedurile de evaluare și expertizare prevăzute de legislația în vigoare
  • expunerea la factori de risc specifici activității de transport rutier nu este susținută prin studii, expertize tehnice, evaluări medicale sau alte elemente obiective care să demonstreze îndeplinirea criteriilor legale necesare pentru acordarea acestui regim
  • încadrarea este acordată generic întregii categorii profesionale a conducătorilor auto aflați sub incidența Regulamentului (CE) nr. 561/2006 sau a AETR (Acordul European privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaționale), fără analizarea condițiilor efective de muncă și a nivelului concret de expunere la factori de risc pentru fiecare loc de muncă. Aceasta conduce la situații în care: un șofer care conduce pe autostradă în condiții moderne și un șofer care lucrează în condiții dificile ar beneficia de același regim, fără nicio diferențiere bazată pe expunerea reală la risc
  • se creează un precedent legislativ prin care o categorie profesională este inclusă direct prin lege în categoria locurilor de muncă în condiții deosebite, fără parcurgerea procedurilor de evaluare și avizare care stau la baza actualului sistem de recunoaștere a acestor condiții
  • prevederile referitoare la dovedirea stagiului realizat în condiții deosebite ridică probleme de claritate și securitate juridică. Documentele enumerate (foi de parcurs, documente tahografice, documente de transport, evidențe ale timpului de muncă etc.) pot demonstra 3 desfășurarea activității de transport, însă nu pot certifica prin ele însele existența unor condiții deosebite de muncă. Totodată, utilizarea sintagmei „orice alte înscrisuri prevăzute prin normele metodologice” lasă elemente esențiale ale regimului juridic la nivel infralegal și poate genera practici neunitare în aplicare
  • efectele asupra sistemului public de pensii nu sunt suficient fundamentate la momentul promovării inițiativei legislative, chiar în condițiile în care proiectul prevede elaborarea ulterioară a unor analize și rapoarte privind efectele măsurii; ➢ din perspectiva impactului social, propunerea legislativă nu este suficient fundamentată sub aspectul necesității și proporționalității măsurii, putând genera efecte asupra echității între categorii profesionale și asupra sustenabilității sistemului public de pensii, în lipsa unei evaluări obiective a condițiilor de muncă și a impactului bugetar aferent; ➢ soluția legislativă nu este susținută de criteriile legale aplicabile încadrării în condiții deosebite și utilizează în mod extensiv Regulamentul (CE) nr. 561/2006, deși acesta nu instituie și nu recunoaște un asemenea statut juridic pentru conducătorii auto profesioniști; ➢ măsura propusă poate fi discriminatorie față de celelalte categorii de șoferi. p.
Inițiat de deputați PSD, USR, PNL, UDMR, minorități, cu termen de avizare 17.06.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați USR, PNL, PSD, UDMR, cu termen de avizare 17.06.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de deputați PSD, PNL, AUR, UPR, UDMR, SOS RO, neafiliați, cu termen de avizare 17.06.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați USR, PNL, PSD, UDMR, minorități, cu termen de avizare 17.06.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • ➢ nu se contestă valoarea culturală, educativă și simbolică a programului „Noaptea Muzeelor”. Evenimentul a contribuit, de-a lungul timpului, la apropierea publicului de instituțiile muzeale și la creșterea vizibilității patrimoniului cultural. Se contestă însă forma propunerii legislative, întrucât aceasta instituie un cadru normativ incomplet, lipsit de garanții reale pentru salariații implicați, 2 necorelat cu legislația muncii, insuficient fundamentat financiar și apt să genereze presiuni administrative asupra instituțiilor muzeale; ➢ inițiativa legislativă riscă să transforme un eveniment cultural valoros într-o obligație instituțională suplimentară, realizată pe seama personalului muzeal, fără compensarea explicită a muncii suplimentare, fără reglementarea muncii de noapte, fără garantarea repausului legal și fără acoperirea efectivă a costurilor generate de organizare; ➢ lipsa reglementării exprese a drepturilor salariaților implicați în organizarea evenimentului:
  • propunerea legislativă nu conține nicio prevedere referitoare la regimul juridic al muncii prestate de salariații muzeelor cu ocazia programului „Noaptea Muzeelor”. Or, acest program presupune, în mod obiectiv, muncă prestată în afara programului normal de lucru, de regulă seara și noaptea, în zile de sâmbătă și/sau duminică, cu participarea directă a personalului muzeal: muzeografi, conservatori, restauratori, gestionari- custozi, supraveghetori, personal de pază, personal tehnic, personal administrativ, personal de comunicare, educație muzeală și conducere operativă. În aceste condiții, orice reglementare legislativă care vizează organizarea anuală a unui asemenea program trebuie să prevadă expres respectarea drepturilor salariaților și finanțarea corespunzătoare a muncii prestate; conform art. 41 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, la măsuri privind securitatea și sănătatea în muncă, la repaus săptămânal, concediu de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, precum și la alte situații specifice stabilite prin lege. De asemenea, durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore. Aceste garanții constituționale nu pot fi ignorate printr-o reglementare sectorială care creează obligații organizatorice pentru instituții fără să prevadă protecții corespunzătoare pentru personal. În lipsa acestor garanții, propunerea legislativă este dezechilibrată și pune accent exclusiv pe accesul publicului, fără a reglementa drepturile celor care fac posibil acest acces
  • prin urmare, textul propuneri legislative ar trebui să conțină în mod obligatoriu prevederi referitoare la: – compensarea muncii suplimentare; 3 – plata sporurilor legale; – regimul muncii de noapte; – respectarea repausului zilnic și săptămânal; – asigurarea securității și sănătății în muncă; – includerea cheltuielilor de personal în finanțarea evenimentului. ➢ munca suplimentară trebuie compensată potrivit Codului muncii, nu absorbită informal de instituții:
  • organizarea programului „Noaptea Muzeelor” implică, în cele mai multe situații, depășirea duratei normale a timpului de muncă. Aceasta atrage incidența dispozițiilor Codului muncii privind munca suplimentară
  • potrivit Codului muncii, munca suplimentară se compensează, ca regulă, prin ore libere plătite, iar dacă această compensare nu este posibilă în termenul legal, munca suplimentară trebuie plătită prin adăugarea unui spor la salariu, spor care nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază
  • propunerea legislativă nu face nicio referire la aceste obligații. Această omisiune este gravă, deoarece în practică există riscul ca participarea salariaților la eveniment să fie tratată ca o simplă „mobilizare instituțională”, ca voluntariat implicit sau ca obligație profesională informală, fără evidențiere distinctă în pontaje și fără compensare salarială corespunzătoare. O asemenea abordare ar fi contrară legislației muncii. Evenimentul cultural nu poate justifica eludarea normelor privind timpul de muncă. Orice oră prestată în plus trebuie evidențiată, aprobată, pontată și compensată legal
  • în consecință, propunerea legislativă trebuie să prevadă expres că participarea personalului muzeal la programul „Noaptea Muzeelor” se realizează numai cu respectarea dispozițiilor Codului muncii privind munca suplimentară, iar costurile aferente acestor drepturi salariale sunt incluse în bugetul programului; ➢ munca de noapte este reglementată distinct și presupune drepturi specifice:
  • programul „Noaptea Muzeelor” presupune, prin însăși natura sa, desfășurarea activității în intervale orare care pot intra sub incidența muncii de noapte
  • potrivit Codului muncii, munca prestată între orele 22:00 și 06:00 este considerată muncă de noapte. Salariatul care prestează cel puțin 3 ore de muncă de noapte din timpul său zilnic de lucru sau muncă de noapte în 4 proporție de cel puțin 30% din timpul său lunar de lucru intră în categoria salariaților de noapte
  • de asemenea, salariații de noapte beneficiază fie de program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, fără diminuarea salariului de bază, fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopții de 25% din salariul de bază dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru
  • propunerea legislativă nu conține nicio normă de trimitere la aceste dispoziții. O propunere legislativă care instituționalizează un program desfășurat noaptea, dar nu reglementează expres drepturile aferente muncii de noapte, este incompletă și susceptibilă să producă aplicări neunitare sau abuzive
  • este necesar a se lua în considerare introducerea unei prevederi exprese potrivit căreia personalul implicat în activități desfășurate după ora 22:00 beneficiază, după caz, de toate drepturile legale aferente muncii de noapte, inclusiv sporul legal, reducerea programului și măsurile privind securitatea și sănătatea în muncă; ➢ repausul săptămânal și repausul zilnic nu pot fi ignorate:
  • „Noaptea Muzeelor” se desfășoară, de regulă, în week-end. Aceasta atrage incidența dispozițiilor Codului muncii privind repausul săptămânal
  • Codul muncii prevede că repausul săptămânal este de 48 de ore consecutive, de regulă sâmbăta și duminica. În cazul în care repausul în aceste zile ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, acesta poate fi acordat și în alte zile, stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern
  • totodată, salariații au dreptul, între două zile de muncă, la un repaus care nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive, cu excepțiile prevăzute de lege pentru munca în schimburi
  • în absența unor prevederi explicite, există riscul ca salariații muzeelor să fie chemați la muncă în timpul weekendului, în intervale de seară/noapte, iar ulterior să își reia activitatea normală fără respectarea repausului zilnic și săptămânal. Această practică ar fi contrară legislației muncii și ar afecta direct sănătatea și securitatea salariaților; 5
  • mai mult, potrivit jurisprudenței în materie, compensația pentru munca desfășurată în zile de repaus săptămânal se cuvine salariatului chiar dacă munca prestată în zilele de repaus săptămânal nu este în afara duratei normale a timpului de muncă
  • prin urmare, participarea la „Noaptea Muzeelor” nu poate fi tratată ca o simplă adaptare a programului de lucru, fără consecințe salariate și fără acordarea repausului corespunzător; ➢ propunerea legislativă creează o sarcină instituțională fără finanțare certă:
  • soluția legisaltivă prevede că muzeele și colecțiile care participă la program și asigură acces gratuit pot beneficia, în condițiile legii, de sprijin financiar din partea autorității administrației publice centrale sau locale, destinat modernizării și actualizării expozițiilor, îmbunătățirii condițiilor de siguranță și securitate, precum și sprijinului logistic și promovării activităților culturale
  • această formulare este insuficientă din punct de vedere juridic și financiar. Expresia „pot beneficia” nu instituie o obligație fermă de finanțare. Nu se precizează sursa bugetară, procedura, criteriile de eligibilitate, cuantumul, calendarul de acordare, autoritatea responsabilă și nici dacă sprijinul acoperă cheltuielile de personal
  • propunerea legislativă nu prevede în mod expres compensarea muncii suplimentare, a muncii de noapte, a muncii prestate în zile de repaus săptămânal, a costurilor cu paza, curățenia, supravegherea și intervenția și a pierderilor de venit cauzate de accesul gratuit sau de tariful redus
  • în această formă, propunerea legislativă ar genera obligații sau așteptări publice pentru muzee, dar nu ar garanta mijloacele materiale și financiare pentru executarea lor
  • o reglementare echitabilă trebuie să prevadă că participarea muzeelor la program este condiționată de alocarea prealabilă a resurselor financiare necesare, inclusiv pentru plata tuturor drepturilor salariate aferente personalului implicat; ➢ gratuitatea sau tariful redus nu pot fi instituite fără compensarea pierderilor de venit:
  • propunerea legislativă prevede că muzeele participante asigură acces gratuit publicului sau aplică un tarif special redus pe durata desfășurării programului; 6
  • această prevedere afectează direct veniturile proprii ale muzeelor. Pentru numeroase instituții muzeale, veniturile din bilete susțin activități curente, programe educaționale, expoziții temporare, materiale de promovare și alte cheltuieli necesare funcționării
  • gratuitatea este o politică publică legitimă numai dacă este însoțită de compensare bugetară. În caz contrar, costul acestei gratuități este transferat asupra muzeului, adică asupra unei instituții deja subfinanțate, și indirect asupra salariaților, prin creșterea volumului de muncă fără resurse suplimentare
  • de aceea, este necesar a se lua în considerare ca propunerea legislativă să prevadă expres că pierderile de venit generate de accesul gratuit sau de tarifele reduse se compensează din bugetul autorității finanțatoare sau dintr-un mecanism național dedicat; ➢ participarea muzeelor trebuie să rămână voluntară și condiționată de capacitatea instituțională:
  • deși propunerea legislativă pare să permită înscrierea muzeelor și colecțiilor în program, formularea generală a reglementării poate crea, în practică, o presiune publică și administrativă asupra tuturor instituțiilor muzeale de a participa; Această presiune este problematică. Muzeele funcționează în condiții foarte diferite. Unele au deficit sever de personal, altele funcționează în clădiri monument istoric, în spații greu de securizat pe timp de noapte sau cu expoziții care nu permit fluxuri mari de vizitatori. Unele instituții au personal îmbătrânit, organigrame incomplete, posturi vacante blocate sau imposibilitatea acoperirii turelor suplimentare
  • prin urmare, participarea la „Noaptea Muzeelor” trebuie să fie voluntară, decisă de fiecare instituție în raport cu resursele umane, financiare, logistice și patrimoniale disponibile. Nicio instituție nu trebuie constrânsă direct sau indirect să participe dacă nu poate asigura legal plata personalului, securitatea vizitatorilor și protecția patrimoniului; ➢ protecția patrimoniului cultural trebuie să prevaleze asupra logicii de eveniment:
  • Legea muzeelor și a colecțiilor publice nr. 311/2003 reglementează muzeul ca instituție specializată care administrează, conservă, cercetează, restaurează și valorifică patrimoniul cultural. Muzeul nu este un simplu spațiu de evenimente, ci o instituție cu obligații legale privind 7 protejarea bunurilor culturale. Legea stabilește cadrul juridic general privind organizarea și funcționarea muzeelor și colecțiilor publice
  • organizarea unui eveniment cu flux mare de public, în intervale nocturne, presupune riscuri suplimentare: aglomerație, suprasolicitarea spațiilor, dificultăți de supraveghere, creșterea riscului de deteriorare a bunurilor culturale, incidente de securitate, afectarea microclimatului și probleme de evacuare în caz de urgență
  • propunerea legislativă nu conține niciun standard minim privind: – capacitatea maximă de vizitare; – protecția bunurilor culturale expuse; – numărul minim de personal de supraveghere; – prezența personalului de pază; – avizele interne necesare; – măsurile de securitate; – responsabilitatea juridică în caz de incident; – condițiile speciale pentru muzeele aflate în monumente istorice
  • este necesar ca orice reglementare să prevadă expres că participarea la program se realizează numai dacă sunt îndeplinite condițiile de protecție a patrimoniului și de siguranță a publicului; ➢ se impune ca rolurile Ministerului Culturii și cel al Rețelei Naționale a Muzeelor din România să fie clarificate:
  • propunerea legislativă prevede că Ministerul Culturii, împreună cu Rețeaua Națională a Muzeelor din România, organizează anual o campanie națională de informare și promovare a programului
  • această formulare necesită clarificare juridică. Ministerul Culturii este autoritate publică centrală, în timp ce Rețeaua Națională a Muzeelor din România are un alt statut juridic. Propunerea legislativă instituie atribuții sau responsabilități cu efect public însă nu delimitează competențele, obligațiile, finanțarea și răspunderea fiecărei entități implicate
  • campania de promovare nu poate substitui obligația de finanțare și nu poate transfera către muzee sarcini suplimentare fără resurse. Promovarea unui program național trebuie corelată cu bugetarea acestuia, cu respectarea drepturilor salariaților și cu protecția patrimoniului; ➢ procedura de urgență nu este justificată: 8
  • inițiatorii solicită dezbaterea și adoptarea propunerii legislative în procedură de urgență. Considerăm că această solicitare nu este justificată
  • „Noaptea Muzeelor” este un eveniment deja existent, organizat de mai mulți ani în România și nu există o situație extraordinară care să impună adoptarea rapidă a unei legi fără consultare reală. Dimpotrivă, implicațiile asupra salariaților, bugetelor instituțiilor, autorităților finanțatoare, patrimoniului și organizării muncii impun o analiză atentă și consultarea tuturor actorilor afectați
  • adoptarea în procedură de urgență ar putea reduce posibilitatea formulării unor amendamente solide și ar putea conduce la intrarea în vigoare a unei reglementări incomplete, cu efecte negative directe asupra instituțiilor muzeale și a angajaților; ➢ având în vedere argumentele de mai sus, este necesar a se lua în considerare:
  • organizarea unei consultări reale cu instituțiile muzeale, organizațiile sindicale reprezentative, specialiștii în conservare-restaurare, autoritățile finanțatoare și organizațiile profesionale din domeniu
  • introducerea unei prevederi exprese potrivit căreia participarea personalului la programul „Noaptea Muzeelor” se realizează numai cu respectarea Codului Muncii
  • reglementarea explicită a compensării muncii suplimentare, a muncii de noapte și a muncii prestate în zile de repaus săptămânal
  • includerea cheltuielilor de personal în finanțarea programului
  • instituirea unui mecanism clar de compensare a veniturilor pierdute prin acces gratuit sau tarif redus
  • condiționarea participării muzeelor de existența resurselor umane, financiare și logistice necesare
  • menținerea caracterului voluntar al participării muzeelor
  • introducerea unor norme minime privind protecția patrimoniului, siguranța vizitatorilor și capacitatea de organizare
  • clarificarea rolului juridic al Ministerului Culturii, al autorităților finanțatoare și al Rețelei Naționale a Muzeelor din România
  • realizarea unei fișe de impact bugetar care să includă costurile reale ale evenimentului, inclusiv drepturile salariale ale personalului; 9 ➢ pentru evitarea interpretărilor abuzive și pentru protejarea salariaților, este necesar ca orice text legislativ referitor la programul „Noaptea Muzeelor” să includă cel puțin următoarele formulări:
  • „Participarea muzeelor și colecțiilor publice la programul ”Noaptea Muzeelor” este voluntară și se realizează numai în limita resurselor umane, financiare și logistice disponibile, cu respectarea normelor privind protecția patrimoniului cultural, siguranța vizitatorilor și securitatea și sănătatea în muncă.”
  • „Personalul implicat în organizarea și desfășurarea programului beneficiază de toate drepturile prevăzute de legislația muncii, inclusiv, după caz, compensarea muncii suplimentare, sporul pentru munca de noapte, compensarea muncii prestate în zile de repaus săptămânal și acordarea repausului legal.”
  • „Cheltuielile aferente organizării programului, inclusiv drepturile salariale ale personalului, costurile de pază, supraveghere, curățenie, logistică, promovare, securitate și compensarea veniturilor nerealizate ca urmare a accesului gratuit sau a tarifelor reduse, se asigură din bugetul autorității finanțatoare sau din alte surse legal constituite, aprobate anterior desfășurării programului.”; ➢ accesul publicului la cultură nu poate fi construit pe muncă suplimentară necompensată, muncă de noapte tratată informal, repaus săptămânal încălcat, presiune instituțională și subfinanțare. Muzeele nu pot fi obligate, nici direct, nici indirect, să susțină evenimente naționale fără resurse corespunzătoare și fără garanții pentru personal și patrimoniu
  • în concluzie: – așa cum este formulată, propunerea legislativă transformă o inițiativă independentă, voluntară și liberă, derulată la ideea și impulsul muzeelor franceze și a Ministerului francez al Culturii – Noaptea Europeană a Muzeelor – într-un program ministerial, acordând monopol organizațional unei structuri asociative de drept privat, Rețeaua Națională a Muzeelor din România (RNMR), în condițiile în care, de pildă, RNMR nu a înregistrat Noaptea Muzeelor la OSIM tocmai pentru a nu o monopoliza și nu a existat o consultare publică nici cu RNMR, nici cu muzeele în redactarea propunerii legislative; – în România, Noaptea Muzeelor este organizată, cu succes, de ani de zile, în absența birocratizării presupuse de transformarea prin lege într-un program formal, iar această transformare nu aduce absolut niciun beneficiu cuantificabil și nu rezolvă problemele de fond ale organizării evenimentului – predictibilitatea finanțării și existența de resurse pentru protecția patrimoniului în cazul unui acces crescut de public, pe timp de noapte, în regim excepțional. Prin propunerea legislativă nu se determină o finanțare cu caracter cert și predictibil care să facă diferența față de mecanismul actual prin care Noaptea Muzeelor e deja finanțată din multiple surse; – însăși participarea la Noaptea Muzeelor rămâne, în propunerea de față, la latitudinea managerilor, lipsa finanțării certe și a asigurării protecției patrimoniului rămânând motivele principale pentru reticența unora de a se înscrie. p.
Inițiat de senatori și deputați PNL, UDMR, cu termen de avizare 17.06.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de Cseke Attila-Zoltan – senator UDMR, cu termen de avizare 22.06.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.

Alte puncte de pe ordinea de zi:

  • Invitația Ambasadei Republicii Macedonia de Nord la București la Primul Forum Economic și de Afaceri Macedonean-Român, 16 iunie 2026, București
  • Aprobarea proiectului minutei şedinţei Plenului din data de 20.05.2026
  • Aprobarea proiectului minutei şedinţei Plenului din data de 27.05.2026
  • Aprobarea proiectului minutei şedinţei Plenului din data de 2.06.2026
  • Informare privind şedinţa Biroului Executiv din data de 10.06.2026

Concluzie

În ședința din 10 iunie 2026, Plenul CES a analizat 31 proiecte de acte normative, adoptând 11 avize favorabile, 3 avize favorabile cu observații, 15 avize nefavorabile și 1 punct de vedere; 1 proiect a fost returnat.