Ședința Plenului CES (01.07.2026): Proiecte din domeniile fiscalitate, educație, muncă, digitalizare, economie, protecție socială, justiție, administrație publică

Plenul Consiliului Economic și Social (CES) s-a reunit în ședință online în data de 1 iulie 2026, ora 12:00, pentru a dezbate și aviza o serie de proiecte de acte normative.

Puncte principale de pe ordinea de zi

Avizarea proiectelor de acte normative: Plenul a analizat următoarele proiecte de acte normative:

Inițiat de senatori și deputați PSD, cu termen de avizare 6.07.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • inițiatorii susțin că uniforma ar reduce diferențele sociale dintre elevi și ar combate bullying-ul bazat pe statutul financiar al familiei. Problema este reală, însă soluția este comodă. Diferențele sociale nu dispar când elevii poartă aceeași culoare la haină. Ele se mută în telefon, în încălțăminte, în ghiozdan, în vacanțele afișate online, în banii de buzunar, în felul în care un copil vorbește despre ce are acasă și în felul în care ceilalți îl privesc. Tocmai de aceea, dacă vrem să rezolvăm o problemă atât de profundă în comunitățile școlare, trebuie să pornim de la sursă. 2 Mentalitatea, preconcepțiile sau stereotipurile cu care elevii vin de acasă pot alimenta comportamente de excludere și pot transforma diferențele materiale în motive de umilire. Unii elevi pot ajunge să privească de sus restul colegilor nu pentru că poartă anumite haine, ci pentru că au interiorizat, voluntar sau involuntar, o scară de valori în care bunurile materiale devin criterii de superioritate. Dacă un copil îi vede pe adulții din jurul său prioritizând statutul, aparențele și lucrurile deținute, există șanse considerabile ca și el să reproducă aceeași perspectivă în relațiile cu ceilalți. Să credem că stigmatizarea socială stă prinsă într-o haină de firmă și pleacă din școală odată cu el este o înțelegere limitată a fenomenului. Bullying-ul nu apare pentru că elevii au haine diferite – apare acolo unde școala nu are mecanisme reale de prevenție, unde consilierea rămâne insuficientă, unde profesorii nu sunt sprijiniți să gestioneze conflicte, iar elevii nu simt că pot vorbi în siguranță despre ceea ce li se întâmplă
  • propunerea legislativă pornește de la ideea că elevii trebuie obligați să poarte aceeași ținută pentru a deveni mai disciplinați. Rolul școlii este să formeze tineri capabili să gândească, să se exprime și să își asume propria identitate. Decența vestimentară este un aspect ce își are locul în regulamentele școlare, însă obligativitatea uniformei pentru toți elevii din România este cu totul altceva. La fel de discutabil este argumentul potrivit căruia uniforma ar întări sentimentul de apartenență. Apartenența nu se coase pe rever. Ea se construiește în timp, prin respect, prin încredere și printr-un climat școlar în care elevul simte că este ascultat. O comunitate școlară nu devine mai unită pentru că toți elevii poartă aceeași vestă. Mai mult decât atât, propunerea legislativă nu arată suficient de clar ce se întâmplă cu elevul care nu are uniformă, dacă acesta intră la ore, este trimis acasă sau va fi sancționat.
  • cea mai mare problemă rămâne însă alta: prioritizarea, în contextul efectelor Legii nr. 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare, când elevii resimt direct diminuarea unor forme de sprijin, Dacă există resurse, ele trebuie îndreptate către burse, consiliere, extinderea programului „Masă sănătoasă”, transport, infrastructură și alte forme de sprijin real. Un copil care primește o masă are o șansă mai mare să rămână în școală
  • creșterea gradului de echitate, de egalitate și de incluziune în școlile din România nu se poate produce peste noapte. Aceasta necesită un efort colectiv, atât din partea autorităților, cât mai ales din partea părinților și elevilor. Este necesară realizarea unor reforme autentice care să nu fie măsuri erijate în reformă: 3
  • în același timp, școala ar trebui să fie un spațiu în care elevii sunt încurajați să fie creativi, să își exprime personalitatea și să se simtă parte dintr-o comunitate care le respectă individualitatea. Într-un sistem educațional în care accentul cade deja prea mult pe uniformizare, standardizare și conformare, introducerea uniformei obligatorii riscă să transmită elevilor încă un mesaj greșit: că diferențele trebuie ascunse, nu înțelese
  • de asemenea, orice discuție despre uniforme ignoră adesea aspecte concrete care țin de confortul și starea de bine a elevilor. O uniformă nepotrivită pentru sezon, realizată din materiale incomode, prea rigidă sau care nu ține cont de diversitatea corporală a elevilor poate afecta felul în care aceștia se simt pe parcursul zilei școlare. Un elev care se simte inconfortabil, expus sau constrâns va fi mai puțin atent, mai puțin prezent și mai puțin dispus să participe activ la ore.
Inițiat de senatori și deputați PSD, PNL, UDMR, AUR, UPR, PACE, neafiliați, cu termen de avizare 6.07.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de senatori și deputați USR, PSD, PNL, UDMR, cu termen de avizare 6.07.2026, avizarea proiectului a fost amânată.
Inițiat de senatori și deputați PSD, USR, UDMR, PNL, minorități, cu termen de avizare 6.07.2026, Plenul a formulat un punct de vedere.
Inițiat de senatori și deputați PSD, minorități, cu termen de avizare 6.07.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • ➢ propunerea legislativă prezintă deficiențe structurale majore de claritate, proporționalitate și coerență juridică, cu impact direct asupra securității juridice și a aplicării uniforme a legii; ➢ inițiativa își propune să implementeze un mecanism de compensare a consumatorilor în cazul existenței unei decizii administrative care să constate existența unor presupuse practici anticoncurențiale sau a unor erori de calcul al dobânzilor aplicate. Însă, în lipsa impunerii unui caracter definitiv al actului 2 administrativ, propunerea creează incertitudine juridică, în condițiile în care actul administrativ ar fi desființat de instanță, iar consumatorii ar trebui să returneze banii solicitați. Existența unei practici anticoncurențiale nu echivalează în mod automat, pentru fiecare contract individual, cu existența, întinderea și certitudinea unui prejudiciu concret. Aceste elemente trebuie determinate printr-o analiză individualizată, pe baza contractului, perioadei, indicelui aplicabil, sumelor achitate, conduitei creditorului și legăturii de cauzalitate; ➢ propunerea prezintă numeroase vicii de constituționalitate, precum: – nerespectarea principiilor predictibilității și securității raporturilor juridice, în temeiul prevederilor art. 1 alin. 5 din Constituție coroborat cu prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată; – potrivit art. 1 alin. 5 din Constituție, principiul respectării legii a fost interpretat în sensul că include și exigența privind calitatea actelor normative, respectiv obligația ca acestea să fie clare, precise și previzibile, astfel încât destinatarii lor să le poată aplica în mod coerent și unitar; – în aplicarea acestui principiu constituțional, normele de tehnică legislativă impun fundamentarea temeinică a soluțiilor legislative, coerența și corelarea cu legislația existentă (art. 6 alin. 1 și alin. 3, art. 13, art. 16), precum și claritatea și inteligibilitatea normelor (art. 8 alin. 4 și art. 36 alin. 1), iar nerespectarea acestora conduce la instabilitate legislativă și afectează securitatea raporturilor juridice
  • lipsa motivării reale a proiectului și lipsa unui studiu de impact:
  • motivarea adecvată a unui proiect de lege constituie un element esențial pentru asigurarea calității reglementării, pentru evaluarea necesității și proporționalității soluțiilor legislative propuse, precum și pentru exercitarea controlului de constituționalitate
  • în cazul de față, deși expunerea de motive invocă existența unor practici anticoncurențiale constatate în urma unei investigații a Consiliului Concurenței și subliniază faptul că utilitatea și oportunitatea intervenției legislative ar deriva din „celeritatea cu care trebuie corijată nedreptatea dovedită oficial” suferită de consumatori, motivarea se limitează, în esență, la prezentarea unui context factual și la afirmații generale privind prejudicierea consumatorilor și necesitatea intervenției
  • astfel, expunerea de motive nu explică modul în care mecanismul propus se corelează cu cadrul existent în materia dreptului concurenței și al protecției 3 consumatorilor și nu justifică de ce mecanismele deja disponibile ar fi insuficiente pentru repararea prejudiciilor. De asemenea, aceasta nu conține o evaluare concretă a impactului economic al măsurilor propuse asupra instituțiilor de credit, deși inițiativa presupune obligații generalizate de recalculare și restituire
  • totodată, expunerea de motive nu prezintă o evaluare a proporționalității măsurilor propuse, limitându-se la afirmații generice (ex. propunerea reprezintă un „act de dreptate”, „un mecanism just pentru ambele părți”), fără o fundamentare tehnică adecvată
  • în plus, argumentația pornește de la premisa că prejudiciul consumatorilor este deja stabilit în mod cert, reținând că aceștia ar avea „toate dovezile și argumentele legale necesare” pentru a constata prejudiciul, deși sancțiunile aplicate de Consiliul Concurenței nu beneficiază, anterior rămânerii definitive, de o prezumție absolută de temeinicie. Mai mult, la acest moment nu există disponibilă public decizia motivată a Consiliului Concurenței pentru a înțelege care sunt faptele, normele încălcate și eventualul mod în care consumatorii ar fi fost prejudiciați. O asemenea abordare ignoră exigențele privind prezumția de nevinovăție și caracterul nefinal al actelor administrative susceptibile de contestare, amplificând riscul unor intervenții legislative care operează anterior stabilirii definitive a răspunderii
  • în consecință, expunerea de motive nu îndeplinește exigențele de fundamentare impuse de Legea nr. 24/2000, întrucât nu oferă o analiză suficientă, completă și obiectivă a necesității, oportunității și impactului reglementării. Această deficiență afectează calitatea legii, în componenta referitoare la cerințele de claritate, previzibilitate și fundamentare a normelor juridice
  • probleme structurale ale mecanismului de compensare:
  • propunerea legislativă prezintă o serie de deficiențe structurale de natură să afecteze previzibilitatea și aplicabilitatea unitară a mecanismului de compensare, între care: – lipsa caracterului definitiv al actului administrativ (art. 3, art. 4): – propunerea nu condiționează declanșarea mecanismului de compensare de existența unui „act administrativ” care a rămas definitiv (prin necontestare sau prin confirmare de către instanță). Astfel, există riscul activării mecanismului de compensare în baza unor acte administrative care nu au caracter 4 definitiv, respectiv care sunt susceptibile de contestare sau se află în curs de verificare judiciară. Mai mult, în cazul în care actul administrativ este anulat de instanță, se poate ajunge în situații dificil de corectat sau ireversibile (ex. returnarea unor sume de către consumatori, alte litigii cu privire la creanță, etc.); – utilizarea unor concepte insuficient determinate – propunerea utilizează concepte insuficient determinate, precum „indicele de referință ajustat” (art. 2 lit. h) sau „erori de calcul al dobânzii aplicate în derularea contractului de credit” (art. 1); – indicele de referință ajustat este definit generic, fără a preciza autoritatea competentă să îl determine și nici criteriile obiective de calcul care urmează a fi avute în vedere, ceea ce face dificilă anticiparea modului concret de aplicare a normei și a impactului acesteia asupra raporturilor contractuale, cu consecința potențială a multiplicării litigiilor, inclusiv pe aspecte tehnice complexe; – în lipsa unei definiții a noțiunii de „eroare de calcul al dobânzii”, există riscul unei interpretări și aplicări neunitare a prevederilor legii, cu posibilitatea extinderii nejustificate a mecanismului de compensare și a regimului sancționator sever asupra unor situații care nu au caracter sistemic (erori minore/punctuale); – inadecvarea mecanismului de compensare pentru toate ipotezele reglementate: – deși propunerea pleacă de la premisa că prejudiciul poate rezulta atât din practici anticoncurențiale, cât și din erori de calcul al dobânzii, mecanismul de compensare este construit exclusiv în jurul corectării indicelui de referință (recalcularea obligațiilor contractuale prin aplicarea indicelui de referință ajustat), dar introduce și posibilitatea unor decizii ale ANPC. Această neclaritate legislativă, cu atât mai mult cu cât ANPC nu are atribuții în materia legislației concurenței, generează lipsă de securitate și predictibilitate a cadrului juridic; – suspendarea efectelor dobânzii variabile (art. 4 alin. 2) 5 – norma este neclară în ceea ce privește modul de aplicare, respectiv elementele asupra cărora operează suspendarea. Această lipsă de claritate generează incertitudine cu privire la obligațiile de plată ale consumatorilor, cu consecința potențială a multiplicării litigiilor; – incoerențe procedurale (art. 5): – mecanismul de compensare prezintă incoerențe, inclusiv în ceea ce privește termenele aplicabile și succesiunea etapelor procedurale, care creează dificultăți de aplicare și un risc sporit de interpretare divergentă și aplicare neuniformă a legii, cu impact direct asupra securității raporturilor juridice; – totodată, procedura creează o tensiune între obligația instituției de credit de a recalcula obligațiile și de a repara prejudiciul și faptul că eficacitatea mecanismului depinde de acceptarea individuală a consumatorului. Această situație poate conduce la întârzieri în remedierea prejudiciului, la creșterea numărului de litigii, precum și la aplicarea neuniformă a legii, în funcție de conduita individuală a consumatorilor aflați în situații comparabile; – în aceste condiții, mecanismul propus nu respectă exigențele de claritate, precizie și previzibilitate care decurg din art. 1 alin. (5) din Constituție, astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale, aspect de natură să atragă neconstituționalitatea dispozițiilor analizate
  • necorelare cu restul actelor normative în vigoare: – potrivit art. 13–17 din Legea nr. 24/2000, orice act normativ trebuie să se integreze coerent în ansamblul legislației, să fie corelat cu reglementările existente, să evite paralelismele și să respecte principiul unicității reglementării în materie; – în forma actuală, propunerea legislativă ridică serioase probleme de compatibilitate cu aceste exigențe, întrucât instituie un mecanism de compensare și de determinare a prejudiciului, fără o corelare explicită și adecvată cu cadrul legal deja existent, în principal în materia dreptului concurenței (OUG nr. 170/2020); – astfel, potrivit prevederilor OUG nr. 170/2020: 6 – existența unei încălcări a legislației în materie de concurență este stabilită în mod irefragabil numai în baza unei decizii definitive a autorității de concurență sau a unei hotărâri judecătorești definitive (art. 9); – instanța judecătorească are competența de a evalua în concret prejudiciul, inclusiv prin utilizarea a două prezumții relative care pot fi răsturnate de autorul încălcării (art. 16); – prin contrast, propunerea legislativă analizată: – condiționează acordarea compensării de existența unui act administrativ emis de o autoritate; – instituie un mecanism de acoperire a prejudiciului standardizat pentru consumatori; – predetermină în mod substanțial atât existența, cât și cuantumul prejudiciului, prin raportare la un mecanism administrativ, ceea ce conduce la diminuarea rolului instanței de a evalua în concret fiecare situație.
  • în plus, propunerea legislativă creează un mecanism paralel de reparare a prejudiciului, coexistând cu acțiunile în despăgubire reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 170/2020 privind acţiunile în despăgubire în cazurile de încălcare a dispoziţiilor legislaţiei în materie de concurenţă, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, fără a clarifica raportul dintre aceste instrumente
  • în aceste condiții, proiectul nu respectă cerințele de integrare, coerență și sistematizare a legislației prevăzute de art. 13–17 din Legea nr. 24/2000, afectând claritatea și previzibilitatea cadrului normativ și ridicând, în mod corelativ, probleme din perspectiva art. 1 alin. (5) din Constituție; ➢ nerespectarea principiului proporționalității prevăzut de art. 53 din Constituție:
  • principiul proporționalității presupune ca orice măsură adoptată de legiuitor să fie adecvată, necesară și proporțională în raport cu scopul urmărit
  • în cazul de față, deși obiectivul declarat al reglementării este unul legitim, respectiv protecția consumatorilor prejudiciați, modul de configurare a mecanismului de compensare ridică probleme din perspectiva proporționalității, în condițiile în care proiectul tratează în mod unitar situații fundamental diferite, respectiv: – practici anticoncurențiale, care au, de regulă, natură sistemică; 7 – erori de calcul ale dobânzii aplicate în derularea contractului de credit, care pot avea caracter punctual și operațional
  • prin aplicarea aceluiași mecanism juridic unor situații diferite ca natură și gravitate, propunerea legislativă nu asigură o diferențiere adecvată a tratamentului juridic și nu permite adaptarea măsurilor la specificul fiecărei situații
  • în consecință, măsurile instituite depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea scopului urmărit și nu asigură un just echilibru între interesul de protecție a consumatorilor și drepturile și interesele legitime ale instituțiilor de credit, contravenind cerinței de proporționalitate prevăzute de art. 53 din Constituție. În măsura în care este instituit un mecanism de compensare cu caracter generalizat, fără diferențieri adecvate și fără o corelare suficientă între situația de fapt și intensitatea măsurilor, ingerința în libertatea economică și în dreptul de proprietate este disproporționată
  • de asemenea, regimul sancționator prevăzut la art. 6 nu este corelat în mod adecvat cu natura încălcării, gravitatea faptei și prejudiciul efectiv produs. În lipsa unei diferențieri între tipurile de încălcări, de la erori punctuale până la practici anticoncurențiale, nivelul sancțiunilor poate conduce la sancționarea excesivă, inclusiv în cazul unor erori minore sau non- sistemice; ➢ afectarea dreptului de proprietate și a libertății economice (art. 44 și art. 45 din Constituție):
  • mecanismul de compensare instituit de proiect generează o ingerință semnificativă atât în libertatea economică, cât și în dreptul de proprietate al instituțiilor de credit. Această ingerință rezultă, în primul rând, din lipsa unei mențiuni exprese privind caracterul definitiv al actului administrativ în baza căruia se declanșează mecanismul de compensare, ceea ce introduce un nivel ridicat de incertitudine juridică și poate conduce la obligarea instituțiilor de credit de a recalcula obligațiile de plată, anterior stabilirii definitive a existenței unei încălcări a prevederilor legale și a unui prejudiciu
  • lipsa unei metodologii de calcul pentru „indicele de referință ajustat”, utilizat ca soluție de compensare, generează imprevizibilitate și poate afecta în mod semnificativ substanța raporturilor contractuale, dezechilibrând poziția juridică a părților. În aceste condiții, reglementarea afectează libertatea economică, prin limitarea posibilității instituțiilor de credit de a-și organiza activitatea și de a-și 8 valorifica în mod previzibil creanțele, fiind disproporționată în raport cu scopul urmărit
  • de asemenea, lipsa de claritate a dispoziției privind suspendarea efectelor dobânzii variabile de la momentul declanșării mecanismului și până la soluționarea cererii, pe cale amiabilă sau judecătorească (art. 4 alin. 2), generează incertitudine cu privire la întinderea obligațiilor contractuale și afectează dreptul instituțiilor de credit de a valorifica creanțele rezultate din contractele de credit
  • regimul sancționator instituie, la rândul său, o presiune suplimentară asupra exercitării activității economice, în condițiile în care nu este calibrat în funcție de natura încălcării, gravitatea faptei și prejudiciul efectiv, putând conduce la afectarea semnificativă a patrimoniului operatorilor economici
  • în concluzie: – propunerea legislativă afectează securitatea raporturilor juridice, întrucât intervine asupra unor contracte de credit aflate în derulare sau chiar asupra unor raporturi contractuale deja executate, prin recalcularea obligațiilor și modificarea efectelor economice ale unor clauze contractuale. Intervenția legiuitorului în contracte poate fi justificată numai în condiții stricte, cu respectarea principiului proporționalității, a previzibilității legii și a dreptului părților la un proces echitabil. În forma propusă, mecanismul riscă să transforme o constatare administrativă generală într-un temei direct de revizuire contractuală, fără suficiente garanții procedurale; – în legătură cu suspendarea efectelor clauzei referitoare la dobânda variabilă de la data depunerii solicitării de către debitor sau pe perioada desfășurării procesului, o asemenea suspendare, operată prin efectul legii, poate afecta grav echilibrul contractual și dreptul de proprietate al creditorului asupra creanței. Creanța este un bun protejat, iar lipsirea temporară a creditorului de posibilitatea de a aplica o clauză contractuală nu poate fi dispusă automat, fără o verificare prealabilă a temeiniciei cererii și fără intervenția unei autorități competente sau a instanței; – din perspectiva accesului la justiție, propunerea creează un dezechilibru procedural. Consumatorul are posibilitatea de a solicita recalcularea, iar în lipsa acordului poate sesiza instanța, însă efectele asupra contractului se produc anterior unei hotărâri judecătorești definitive. În același timp, 9 instituția de credit este obligată să formuleze o propunere de revizuire, să efectueze recalculări și să suporte consecințe economice semnificative, fără ca legea să stabilească suficient de clar cadrul contestării, standardul probator, modalitatea de determinare a prejudiciului și efectele unei eventuale anulări a actului administrativ care a stat la baza solicitării; – noțiunea de „indice de referință ajustat” este insuficient determinată. Textul nu stabilește cine calculează acest indice, ce metodologie se aplică, ce autoritate validează formula, cum se asigură neutralitatea calculului, care este perioada vizată și cum se tratează situațiile în care nu se poate reconstitui cu certitudine un indice alternativ. Fără aceste clarificări, recalcularea obligațiilor contractuale poate deveni arbitrară, litigioasă și neunitară; – de asemenea, definiția prejudiciului este problematică. Diferența dintre costul total al creditului suportat de debitor și costul recalculat prin aplicarea unui indice ajustat presupune o operațiune tehnică complexă, care nu poate fi redusă la o formulă generală. Este necesar să se determine dacă prejudiciul este cert, dacă a fost cauzat direct de practica anticoncurențială, dacă există alte elemente contractuale relevante, dacă au intervenit refinanțări, rambursări anticipate, conversii, restructurări sau modificări ale contractului și dacă debitorul a beneficiat deja de alte remedii; – mecanismul propus riscă să dubleze sau să interfereze cu procedurile existente în materia concurenței, protecției consumatorilor și răspunderii civile. Constatarea unei practici anticoncurențiale poate fundamenta acțiuni în despăgubire, însă acestea trebuie exercitate în condițiile dreptului comun și ale legislației speciale aplicabile, cu respectarea dreptului la apărare al tuturor părților. O lege specială care instituie o procedură automată de compensare poate genera suprapuneri, contradicții și riscul unor despăgubiri multiple pentru același pretins prejudiciu; – propunerea legislativă nu clarifică suficient raportul dintre actul administrativ de constatare, eventualele căi de atac împotriva acestuia și obligația de compensare. Dacă actul administrativ este contestat sau ulterior anulat, trebuie stabilite efectele asupra solicitărilor de recalculare deja formulate, asupra plăților efectuate și asupra 10 contractelor revizuite. În lipsa unor asemenea reguli, propunerea poate produce insecuritate juridică atât pentru consumatori, cât și pentru instituțiile de credit; – protecția consumatorului nu poate fi desprinsă de necesitatea menținerii unui cadru predictibil pentru creditare, în care obligațiile contractuale, indicatorii de referință, supravegherea prudențială și competențele Băncii Naționale a României să fie corelate. O intervenție legislativă insuficient calibrată poate produce efecte sistemice, inclusiv creșterea incertitudinii contractuale și a costurilor viitoare ale creditării; – termenele propuse sunt discutabile. Obligația de recalculare și formulare a unei propuneri într-un termen scurt poate părea favorabilă consumatorului, însă poate fi nerealistă în cazul unui număr mare de contracte, al unor perioade lungi de analiză și al unor calcule tehnice complexe. O procedură formal rapidă, dar insuficient fundamentată, poate genera noi litigii și poate întârzia, în fapt, repararea prejudiciilor reale; – din perspectiva egalității de tratament, propunerea nu distinge suficient între debitori aflați în situații diferite. Sunt tratați similar consumatorii cu contracte în derulare, cei cu contracte stinse, cei care au refinanțat, cei care au rambursat anticipat, cei care au contestat deja anumite clauze și cei care au beneficiat de alte mecanisme de remediere. O astfel de abordare poate conduce la soluții inechitabile și la compensări care nu reflectă prejudiciul efectiv; – protecția consumatorilor prejudiciați poate fi realizată prin mijloace mai adecvate și mai puțin intruzive: reglementarea unei proceduri speciale de informare a consumatorilor, facilitarea accesului la documente, instituirea unor mecanisme colective de reparare, clarificarea termenelor de prescripție, asigurarea cooperării între Consiliul Concurenței, ANPC și instanțe, precum și stabilirea unor reguli probatorii clare pentru acțiunile în despăgubire. Aceste soluții ar proteja consumatorii fără a afecta disproporționat securitatea contractelor și drepturile creditorilor.
Inițiat de senatori și deputați USR, cu termen de avizare 8.07.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați PSD, AUR, PNL, cu termen de avizare 8.07.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • propunerea legislativă urmărește ca, dintre cei 15 membri ai Plenului Consiliului Economic și Social care reprezintă societatea civilă, unul să provină din rândul organizațiilor neguvernamentale de tineret sau pentru tineret, iar unul din rândul asociațiilor ori federațiilor pensionarilor. Deși obiectivul declarat, respectiv consolidarea reprezentării unor categorii sociale distincte, poate fi înțeles în plan social, soluția normativă propusă ridică probleme serioase din perspectiva 2 egalității de tratament, a reprezentării pluraliste a societății civile, a echilibrului instituțional al consiliului și a riscului de rigidizare nejustificată a componenței acestuia
  • în acest moment prevederea legală principală care stabilește componența reprezentanților organizațiilor neguvernamentale în cadrul consiliului este Legea nr. 248/2013 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social, cu modificările și completările ulterioare
  • conform legii, reprezentanții societății civile nu sunt aleși la întâmplare, ci trebuie să provină din structuri asociative clar definite, inspirate din modelul Comitetului Economic și Social European: – Organizații ale drepturilor omului (inclusiv drepturile femeilor, tineretului și copiilor); – Organizații din domeniul sănătății și ale persoanelor cu dizabilități; – Organizații pentru servicii sociale și eradicarea sărăciei; – Organizații de mediu și dezvoltare rurală; – Asociații academice, profesionale și pentru protecția consumatorului; – Organizații ale economiei sociale, structuri cooperatiste și reprezentanți ai profesiunilor liberale; – Organizații de tip „centre de resurse” pentru ONG-uri.
  • Consiliul Economic și Social este o instituție consultativă construită pe o arhitectură tripartită, în care societatea civilă este reprezentată printr-o pluralitate de domenii și interese. Rezervarea prin lege a unor locuri pentru anumite categorii ale societății civile transformă o componentă care ar trebui să rămână deschisă, competitivă și plurală într-un mecanism de reprezentare sectorială prestabilită. O asemenea soluție poate afecta echilibrul intern al componentei societății civile, întrucât reduce spațiul de reprezentare pentru alte domenii cu relevanță socială majoră
  • din perspectiva egalității de tratament, propunerea creează o diferență juridică între organizațiile societății civile fără a oferi o justificare suficient de obiectivă și rezonabilă pentru privilegierea expresă a două categorii. Tinerii și pensionarii au, fără îndoială, interese sociale importante, însă același lucru poate fi afirmat și despre persoanele cu dizabilități, consumatori, organizații pentru drepturile omului, organizații de protecție a mediului, organizații pentru egalitate de șanse, economie socială, incluziune socială, sănătate, educație sau protecția grupurilor vulnerabile. Soluția legislativă nu explică de ce aceste două categorii ar trebui 3 să beneficieze de o garanție organică distinctă, în timp ce alte categorii rămân dependente exclusiv de procedura generală de selecție
  • o problemă importantă privește riscul de fragmentare a reprezentării societății civile. Dacă legiuitorul începe să rezerve locuri pentru anumite segmente sociale, se creează un precedent dificil de limitat. Alte categorii sociale sau domenii de activitate ar putea solicita, pe aceeași logică, locuri garantate în Plen, ceea ce ar conduce fie la blocarea pluralismului intern al societății civile, fie la presiuni pentru majorarea numărului de membri, cu afectarea arhitecturii instituționale. Reprezentarea societății civile nu trebuie transformată într-o succesiune de cote sectoriale, ci trebuie să rămână rezultatul unei proceduri transparente, competitive și bazate pe relevanța organizațiilor candidate
  • propunerea legislativă nu clarifică suficient criteriile de reprezentativitate ale organizațiilor vizate. Simpla încadrare formală ca organizație de tineret sau asociație a pensionarilor nu garantează reprezentarea reală, activitatea efectivă, capacitatea instituțională ori legitimitatea socială a organizației. În lipsa unor criterii clare privind vechimea, activitatea, numărul de membri, acoperirea teritorială, experiența în politici publice și capacitatea de participare la activitatea consiliului, există riscul ca locurile rezervate să fie ocupate formal, fără o contribuție reală la calitatea avizării
  • propunerea legislativă poate afecta autonomia procesului de selecție a reprezentanților societății civile. Procedura actuală trebuie să permită evaluarea comparativă a organizațiilor în funcție de relevanță, competență și capacitate de reprezentare. Impunerea prin lege a provenienței obligatorii a unor membri limitează marja de apreciere a procedurii de selecție și poate conduce la alegerea unor reprezentanți dintr-un domeniu anume chiar și atunci când, într-un anumit ciclu, alte organizații ale societății civile ar avea o contribuție mai solidă sau mai relevantă pentru domeniile de competență ale CES
  • faptul că propunerea nu modifică numărul total de membri și nu schimbă formal structura tripartită nu elimină problema de fond. Chiar în interiorul celor 15 locuri alocate societății civile, rezervarea obligatorie a două poziții modifică substanțial competiția dintre organizații și reduce caracterul deschis al reprezentării. Echilibrul tripartit nu înseamnă doar menținerea aceluiași număr de locuri, ci și păstrarea unei reprezentări pluraliste, flexibile și neprivilegiate în interiorul fiecărei componente
  • se poate observa și o incoerență în raport cu natura avizelor emise de CES. Instituția avizează proiecte de acte normative din domenii foarte diverse, iar 4 relevanța anumitor categorii sociale diferă în funcție de obiectul reglementării. Prezența permanentă și garantată a unor reprezentanți sectoriali nu asigură, prin ea însăși, o mai bună calitate a avizării. Pentru proiecte de acte normative care privesc tineretul sau pensionarii, consultarea punctuală a organizațiilor reprezentative din aceste domenii poate fi realizată prin mecanisme de audiere, consultare publică, grupuri de lucru sau solicitare de puncte de vedere, fără a fi necesară rezervarea permanentă a unor locuri în Plen
  • propunerea legislativă nu oferă garanții împotriva politizării sau capturării reprezentării. În domenii cu miză socială ridicată, existența unui loc garantat poate crește presiunea asupra procedurii de selecție și poate transforma reprezentarea societății civile într-un obiect al competiției politice sau instituționale. Tocmai de aceea, reprezentarea societății civile trebuie să fie protejată prin criterii generale, transparente și nediscriminatorii, nu prin desemnarea legislativă preferențială a anumitor categorii
  • în concret, cu privire la procedura de selecție și desemnare: – Coordonarea tehnică: Secretariatul General al Guvernului (SGG) coordonează procesul de selecție. – Platforma de vot: procesul electoral efectiv se desfășoară în mod transparent prin autoreglementare și vot digital, utilizând platforma electronică VotONG (dezvoltată în parteneriat cu sectorul asociativ). Organizațiile neguvernamentale înscrise își votează proprii reprezentanți, iar lista rezultată este transmisă Guvernului pentru emiterea deciziei oficiale de numire. – Durata mandatului: mandatul reprezentanților societății civile în Plenul CES este de 4 ani. – Criteriile de eligibilitate: sunt stabilite prin Regulamentul Comisiei Electorale și implementate pe platforma oficială VotONG și sunt împărțite în două categorii: criterii pentru organizațiile care doresc doar să voteze (electori) și criterii pentru organizațiile care își propun un candidat în Plenul CES. – Criterii pentru a candida (pentru cele 15 locuri din Plen): dacă o organizație dorește să propună o persoană care să devină membru deplin în CES, criteriile convenite sunt destul de stricte. Dosarul de candidatură trebuie să certifice atât capacitatea ONG-ului, cât și pe cea a specialistului propus; – Criterii pentru organizația candidată:
  • vechime extinsă: organizația trebuie să aibă o vechime de minimum 5 ani de activitate juridică; 5
  • relevanță sectorială: scopul statutar și activitatea curentă trebuie să corespundă unuia dintre cele 8 domenii majore ale societății civile prevăzute de Legea nr. 248/2013 (de ex.: drepturile omului, mediu, sănătate, economie socială etc.)
  • transparență financiară: să aibă depuse bilanțurile contabile la zi
  • susținere publică: organizația trebuie să strângă un număr minim de susțineri (semnături electronice) de la alte ONG-uri deja validate ca electori în platformă. – Criterii pentru persoana nominalizată (viitorul membru CES):
  • experiență profesională: să dețină o experiență de minimum 3-5 ani în domeniul pentru care candidează
  • capacitate juridică: să aibă exercițiul deplin al drepturilor civile și să nu aibă antecedente penale (se solicită cazier judiciar)
  • compatibilitate politică: să nu dețină funcții de conducere într-un partid politic la momentul depunerii candidaturii
  • disponibilitate: să își asume, printr-o declarație scrisă, timpul necesar participării la ședințele comisiilor de specialitate și ale Plenului.
  • propunerea legislativă introduce modificări structurale majore în modul de alocare a mandatelor: 1. Rezervarea de locuri dedicate (cote fixe). Modificarea propusă completează art. 11 alin. (2) din lege prin introducerea a două noi litere (c¹ și c²), stabilind că: – 1 loc obligatoriu trebuie să provină din rândul structurilor de tineret (asociații/federații din domeniul tineretului). – 1 loc obligatoriu trebuie să provină din rândul asociațiilor sau federațiilor de pensionari (constituite în baza Legii nr. 502/2004, cu modificările și completările ulterioare). 2. Impactul asupra procesului de selecție. În prezent, distribuția celor 15 mandate se face liber, prin votul general al tuturor ONG-urilor înscrise pe platforma VotONG, în funcție de numărul total de voturi obținute de candidați (indiferent de sub-domeniu). Propunerea de lege va avea implicatii asupra mecanismului de alegere după cum urmează: – Segmentarea competiției. Procesul electoral va trebui configurat astfel încât să garanteze că, indiferent de votul global, primele locuri destinate tineretului și pensionarilor sunt blocate pentru acești reprezentanți; 6 – Limitarea locurilor libere: Numărul locurilor supuse competiției generale deschise (pentru mediu, drepturile omului, sănătate etc.) scade efectiv de la 15 la 13, deoarece 2 mandate vor fi pre-alocate prin efectul legii; – Corectarea „incoerenței normative”. În expunerea de motive se arată că, deși CES avizează proiecte de acte normative cu impact masiv asupra tinerilor și pensionarilor, prezența lor nu era garantată prin textul legii organice, ci depinde exclusiv de conjunctura algoritmului de vot administrativ.
  • concluzionând, propunerea de aviz nefavorabil este fundamentată pe următoarele argumente juridice și de oportunitate: 1. Încălcarea principiului autonomiei și autoreglementării societății civile – Mecanismul actual. Modul de alegere a celor 15 reprezentanți ai societății civile se bazează pe principiul democrației reprezentative interne, prin intermediul platformei transparente VotONG. Instituirea prin normă imperativă a unor cote de reprezentare predeterminate (rezervarea a 2 locuri din cele 15 alocate societății civile) restrânge nejustificat dreptul de autoreglementare și opțiunea de vot a structurilor asociative. – Efectul modificării. Instituirea unor cote fixe (rezervarea obligatorie a 2 locuri) prin lege organică reprezintă o imixtiune directă a politicului în mecanismele interne de autoreglementare ale sectorului neguvernamental. Modificarea propusă golește de conținut mecanismul electoral general, afectând direct egalitatea de șanse a organizațiilor care activează în celelalte arii de competență prevăzute la art. 11 alin. (2). 2. Generarea unui dezechilibru sectorial în rândul celor 8 domenii existente – Discriminare. Rezervarea de locuri pentru tineret și pensionari defavorizează direct celelalte domenii strategice stipulate de lege (ex.: protecția mediului, drepturile persoanelor cu dizabilități, sănătate, drepturile omului). – Diminuarea locurilor. Reducerea numărului de locuri supuse competiției generale deschise (de la 15 la 13) va lăsa domenii întregi vitale fără o reprezentare reală în CES, afectând calitatea analizelor din comisii. 3. Confuzie conceptuală în definirea societății civile (cazul asociațiilor de pensionari) – Dublă reprezentare: Drepturile și interesele economice sau sociale ale pensionarilor sunt deja reprezentate în mod tradițional la nivel național și în CES prin intermediul confederațiilor sindicale reprezentative la nivel național. Interesele socio-economice ale persoanelor vârstnice sunt subsumate, prin 7 natura lor, sferelor de protecție socială reglementate în raporturile de muncă și post-muncă. – Natura juridică. Introducerea structurilor bazate exclusiv pe criterii de vârstă în detrimentul competențelor tehnice alterează conceptul de „al treilea pilon” (societatea civilă organizată profesional, asociații de mediu, profesii liberale). Includerea acestor criterii pur demografice (vârsta) în detrimentul criteriilor funcționale și sectoriale (protecția mediului, drepturile omului, economie socială) contravine jurisprudenței și standardelor europene stabilite de Comitetul Economic și Social European. 4. Deficiențe de tehnică legislativă (instituite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare) – Incoerență. Propunerea nu corelează modificarea locurilor blocate cu modificarea corespunzătoare a procedurilor generale de vot administrate prin Secretariatul General al Guvernului. – Lipsă de predictibilitate. Textul nu definește clar criteriile de reprezentativitate internă pentru federațiile de tineret și pensionari care ar urma să ocupe aceste locuri din oficiu, generând riscul unor blocaje juridice în procesul de validare. Aplicarea unor mecanisme rigide de tip cotă afectează ireversibil echilibrul, independența și reprezentativitatea tehnică a societății civile în CES.
  • propunerea legislativă relevă și o serie de vulnerabilități majore în raport cu normele și principiile fundamentale ale Constitutiei. 1. Încălcarea principiului egalității în drepturi (art. 16 din Constituție) – Tratament diferențiat nejustificat. Prin garantarea prin lege a 2 mandate pentru asociațiile de tineret și pensionari, textul instituie un privilegiu legal în favoarea unor categorii de ONG-uri pe criterii strict demografice (vârstă). – Discriminarea celorlalte sectoare. Această măsură discriminează în mod direct asociațiile care activează în celelalte sub-domenii la fel de importante prevăzute de Legea nr. 248/2013 (protecția mediului, drepturile persoanelor cu dizabilități, sănătate publică), ale căror șanse de a accede în Plen sunt diminuate matematic prin restrângerea locurilor disputate de la 15 la 13. Potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale a României, orice diferență de tratament juridic trebuie să fie obiectivă și justificată rațional, condiție neîndeplinită în speță. 8 2. Încălcarea libertății de asociere și a autonomiei societății civile (art. 40 din Constituție) – Imixtiunea statului în autoreglementare. Principiul constituțional al libertății de asociere include nu doar dreptul de a înființa o organizație, ci și autonomia de funcționare a formelor asociative în spațiul public. – Vicierea dreptului de vot. Obligarea structurilor neguvernamentale (prin intermediul platformei administrative VotONG) de a-și configura opțiunile electorale pentru a acomoda o rezervă fixă de mandate reprezintă o intruziune disproporționată a legislativului în dinamica democrației reprezentative din sectorul asociativ. 3. Nerespectarea exigențelor calității legii (art. 1 alin. (5) din Constituție) – Lipsa de claritate și previzibilitate. Principiul legalității și al securității raporturilor juridice impune ca actele normative să fie clare și previzibile. Inițiativa legislativă nu reglementează standarde specifice pentru evaluarea caracterului reprezentativ al structurilor de tineret ori de pensionari beneficiare (de exemplu, un prag minim de membri sau acoperire națională). – Riscul arbitriului administrativ. Absența acestor criterii transferă sarcina stabilirii regulilor către Secretariatul General al Guvernului sau comisia electorală, lăsând loc arbitriului și generând impredictibilitate juridică, fapt ce contravine art. 1 alin. (5) din Constituție. 4. Deturnarea rolului constituțional al CES (art. 141 din Constituție) – Modificarea naturii instituției. Constituția României definește Consiliul Economic și Social drept „organ consultativ al Parlamentului și al Guvernului în domeniile de specialitate”. Rațiunea existenței sale este una pur tehnică, de expertiză sectorială, și nu una de reprezentare proporțional-demografică a populației (atribuție specifică strict Parlamentului). – Diluarea expertizei. Transformarea parțială a pilonului societății civile dintr- un corp de specialiști tehnici într-o structură alocată pe bază de cote de vârstă afectează direct funcția de avizare de specialitate pe care CES trebuie să o îndeplinească.
Inițiat de deputați UDMR, USR, PNL, PSD, minorități, cu termen de avizare 8.07.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de deputați SOS RO, cu termen de avizare 8.07.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de deputați USR, PNL, PSD, neafiliați, minorități, cu termen de avizare 8.07.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați PSD, PNL, SOS RO, USR, AUR, cu termen de avizare 8.07.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de Simona-Elena MACOVEI ILIE – deputat SOS RO, cu termen de avizare 8.07.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • cu toate că propunerea legislativă urmărește obiectivul legitim de sprijinire a producției agroalimentare locale, există mai multe aspecte ce generează probleme, în special din perspectivă concurențială; 2
  • în primul rând, indicatorii agregați de preț, publicați lunar pe verigi (art. 34) pot funcționa ca punct de coordonare tacită între operatori, în special pe piețe locale cu puține centre acreditate. De asemenea, contractele-cadru orientative (art. 35) generează riscul standardizării unor parametri esențiali ai concurenței (preț, termene, penalități)
  • în al doilea rând, elemente esențiale (praguri SELA – sistem digital centralizat pentru monitorizarea și optimizarea lanțurilor agroalimentare, criterii de sancționare, fluxuri instituționale) sunt delegate integral normelor metodologice, lipsind actul normativ de claritate
  • de asemenea, sancțiunile prevăzute sunt disproporționate și insuficient delimitate, plaja amenzilor fiind una foarte largă, fără criterii legale clare de proporționalitate, generând un risc de aplicare arbitrară
  • propunerea legislativă ar fi trebuit să aibă în vedere următoarele aspecte: – reformularea art. 21 privind schemele de sprijin, pentru a evita acordarea automată a ajutorului în funcție de cantitatea de produse puse pe piață, cu mențiunea expresă că orice schemă se instituie numai cu respectarea normelor UE privind ajutorul de stat, ajutorul de minimis și Politica Agricolă Comună; – consultarea Consiliului Concurenței pentru schemele de sprijin, publicarea indicatorilor de preț, contractele-cadru orientative și eventualele mecanisme de sprijinire a lanțurilor scurte; – reformularea dispozițiilor privind achizițiile publice, pentru a garanta că prospețimea, lanțul scurt, sezonalitatea și impactul logistic nu sunt folosite ca forme mascate de preferință locală sau națională; – clarificarea regimului centrelor agroalimentare acreditate, inclusiv criteriile de acreditare, durata acreditării, procedura de suspendare sau retragere, raportul cu autorizațiile ANSVSA, sanitare, fiscale, de mediu și dreptul de contestare; – reglementarea mai precisă a SELA, cu indicarea operatorului de date, a scopurilor, categoriilor de date, duratei de stocare, accesului autorităților, interoperabilității, securității și publicării doar agregate a indicatorilor; – reformularea atribuțiilor administratorilor de piețe, astfel încât aceștia să verifice existența documentelor obligatorii și să sesizeze autoritățile, fără a exercita atribuții de control fiscal sau sanitar-veterinar; 3 – recalibrarea regimului sancționator, prin diferențierea între abateri formale, fraude, comerț mascat, încălcări de trasabilitate și utilizarea nelegală a fondurilor publice; – clarificarea procedurii de remediere pentru cooperativele agricole, cu menținerea autonomiei cooperatiste, a drepturilor membrilor și a condițiilor minime de funcționare; – corectarea trimiterilor legislative eronate, inclusiv cele referitoare la Legea nr. 81/2022 și Legea nr. 207/2015; – delimitarea clară a competențelor MADR, APIA, AFIR, ANSVSA, ANAF, ONRC, ANPC, ANAP, Consiliului Concurenței și Autorității pentru Digitalizarea României, pentru evitarea suprapunerilor de control și a sarcinilor administrative excesive; – stabilirea unor termene realiste de implementare, mai ales pentru SELA, interoperabilitate, acreditarea centrelor-pilot și elaborarea normelor metodologice.
Inițiat de Gheorghe VELA – senator POT, cu termen de avizare 8.07.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • propunerea legislativă creează un regim paralel al documentelor de identitate, cu menținerea pe termen nelimitat a cărții simple de identitate, deși procesul de introducere a cărții electronice urmărește obiective asumate de digitalizare, interoperabilitate și creștere a securității documentelor la nivel național și 2 european. Existența concomitentă a două regimuri permanente de identificare poate genera costuri administrative suplimentare pentru autoritățile publice, dificultăți în dezvoltarea serviciilor publice digitale și întârzieri în procesul de transformare digitală a administrației
  • continuarea emiterii de acte de identitate sub forma cărții simple de identitate (CIS), în paralel cu cartea electronică de identitate (CEI), contravine Regulamentului UE 2025/1208 al Consiliului din 12 iunie 2025, privind consolidarea securității cărților de identitate ale cetățenilor Uniunii și a documentelor de ședere eliberate cetățenilor Uniunii și membrilor de familie ai acestora care își exercită dreptul la liberă circulație, normele acestuia fiind obligatorii pentru statele membre UE. Opțiunile suverane ale statelor UE vizează modalitatea efectivă de implementare, care permite ca datele electronice să fie păstrate în formate și pe suporturi dedicate distincte, nu posibilitatea de a exclude anumite categorii de cetățeni de la obligativitatea deținerii documentului standard de identitate și emiterea în paralel a mai multor tipuri de cărți de identitate
  • în expunerea de motive inițiatorul prezintă date parțiale și nereale privind funcționarea cărților de identitate în alte state europene – de exemplu, în Croația sunt valabile (la fel ca în România, de altfel), doar pe teritoriul țării, acte de identitate non-electronice emise înainte de 2003, însă emiterea de noi documente este obligatoriu electronică, o situație similară întâlnindu-se în Ungaria. Niciunul dintre statele menționate de inițiator nu aplică un sistem binar și nu emite în paralel două tipuri diferite de documente de identitate. De asemenea, inițiatorul subestimează costurile și resursele (inclusiv contractele de tipărire, fără posibilitatea estimării prealabile a proporției între CIS și CEI ce urmează a fi printate) necesare menținerii în funcțiune, pe durată nedeterminată, a două tipuri diferite de cărți de identitate, accesibile alternativ la nivelul fiecărei structuri de evidență a populației din țară
  • instrumentul de motivare nu oferă dovezi și argumente în susținerea afirmației că „experienţa practică […] a demonstrat existența unei nevoi reale de menținere, şi după data de 31 august 2031, a unei alternative ne-electronice de identificare”, nu oferă motivații concrete pentru perpetuarea fără termen a emiterii paralele a două tipuri diferite de cărți de identitate, iar rațiunile de securitate ce au condus la introducerea generalizată a CEI la nivel european (printre care se numără riscul de terorism, furtul de identitate, fraudele bancare 3 etc.) nu au fost niciodată contestate ca fiind incompatibile cu drepturile fundamentale prevăzute în Constituția României
  • prin emiterea cărții simple de identitate emise potrivit alin. (3¹) în care se înscrie în mod vizibil mențiunea „valabilă numai pe teritoriul României” se aduce o încălcare a dreptului la liberă circulaţie în ţară şi în străinătate, care este garantat de art. 25 aliniatul (1) din Constituția României.
  • de asemenea, trebuie subliniat faptul că a fost realizată o întreagă infrastructură bazată pe identificarea cu ajutorul cărții electronice de identitate, iar aceasta a beneficiat de o investiție substanțială care nu ar trebui risipită.
Inițiat de Gheorghe VELA – senator POT, cu termen de avizare 8.07.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • modificările propuse introduc obligații procedurale suplimentare privind organizarea ceremoniilor oficiale, fără a demonstra existența unei disfuncționalități sistemice care să justifice intervenția legislativă
  • reglementarea detaliată a listei invitaților, a termenelor, conținutului invitațiilor și a confirmării participării limitează flexibilitatea autorităților organizatoare și conduce la o birocratizare excesivă a unor activități cu caracter protocolar.
Inițiat de deputați SOS RO, cu termen de avizare 8.07.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • deși combaterea fraudei fiscale grave reprezintă un obiectiv legitim, proiectul introduce definiții ample și insuficient delimitate, precum „mecanism fraudulos organizat”, „persoană interpusă” și „operațiuni lipsite de justificare economică reală”, care pot genera interpretări neunitare și pot extinde în mod impredictibil sfera răspunderii penale. În materie penală, normele trebuie să fie clare, precise și previzibile, iar simpla includere a unor excluderi pentru erori 2 administrative sau tehnice nu elimină riscul încadrării unor operațiuni economice legitime în noile concepte
  • propunerea legislativă cumulează agravarea pedepselor, restrângerea mecanismelor asociate acoperirii prejudiciului, extinderea măsurilor asigurătorii și posibila interdicție de participare la achiziții publice, fără o analiză de impact care să demonstreze necesitatea și proporționalitatea intervenției
  • în plus, modificarea amplă a unui cadru legislativ revizuit recent riscă să afecteze securitatea juridică și activitatea operatorilor economici, fiind necesară o fundamentare mai solidă și o delimitare mult mai riguroasă a situațiilor vizate
  • totodată, există suficiente reglementări atât în legislația fiscală, cât și în cea penală, care condamnă comportamentele de natură a produce prejudicii de natură economică.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 8.07.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 8.07.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • în primul rând, propunerea legislativă nu rezultă dintr-un proces real de consultare cu organizațiile reprezentative ale studenților, universitățile, societatea civilă, organizațiile de tineret sau comunitățile direct vizate. O zi dedicată studențimii nu ar trebui instituită fără participarea studenților și fără o dezbatere publică reală asupra semnificației, datei și conținutului acestei comemorări. În lipsa acestei consultări, inițiativa riscă să producă o formă de reprezentare simbolică de sus în jos, în care studenții sunt invocați, dar nu sunt implicați; 2
  • în al doilea rând, alegerea datei de 17 mai este insuficient fundamentată și excesiv legată de o interpretare politică particulară a Fenomenului Piața Universității. Expunerea de motive acordă o pondere dominantă acestui episod și unor figuri sau discursuri asociate lui, în timp ce istoria mișcărilor studențești este mult mai largă, plurală și complexă. Totodată, alegerea datei, asociată unui eveniment istoric cu puternică încărcătură politică și interpretări diferite în spațiul public, poate limita caracterul incluziv al unei zile dedicate tuturor studenților din România și riscă să asocieze statutul de student cu un eveniment politic, diminuând, de fapt, importanța calității de student. O lege cu caracter național trebuie să evite capturarea memoriei colective într-o cheie partizană sau ideologică și să asigure o reprezentare echilibrată a contribuției studenților la democrație, drepturi fundamentale, educație, libertate academică și participare civică. Nu există, în Expunerea de motive, nicio justificare obiectivă nici pentru alegerea datei de 17 mai, nici pentru selectarea, ca subiect al sărbătorii, a „studențimii” – definită lingvistic drept „totalitatea studenților”. Inițiatorii nu se bazează pe date factuale care să justifice ideea că evenimentele menționate în Expunere sunt rezultatul acțiunilor unor categorii sociale identificate dominant ca studenți. Ziua Studențimii Române ar putea fi stabilită mai degrabă pe data de 17 noiembrie, atunci când se sărbătorește Ziua Internațională a Studenților
  • dincolo de aceste aspecte, niciunul dintre obiectivele concrete ale propunerii legislative nu reclamă o reglementare prin lege. Organizarea de manifestări educaționale, culturale, artistice și sportive dedicate studențimii poate fi dispusă anual prin decizie administrativă a Ministerului Educației, prin circulare adresate instituțiilor de învățământ superior și preuniversitar, fără nicio intervenție legislativă
  • comemorarea evenimentelor din Piața Universității din 1990 și recunoașterea personalităților marcante ale mișcării studențești pot fi realizate prin acte administrative ale Președinției României, ale Guvernului sau ale autorităților locale, prin acordarea de distincții, prin organizarea de ceremonii oficiale fără a necesita o lege dedicată. Propunerea legislativă nu adresează niciun gol normativ real, nu rezolvă o problemă care nu poate fi rezolvată altfel și nu creează niciun instrument care să nu poată fi creat prin mijloace administrative mai flexibile și mai puțin costisitoare
  • în concluzie, propunerea legislativă nu conține nicio justificare pentru care obiectivul recunoașterii studențimii române nu ar putea fi atins prin instrumentele administrative existente și nicio analiză a motivelor pentru care 3 calea legislativă ar fi preferabilă față de deciziile administrative ale autorităților competente
  • inițiativa legislativă nu îndeplinește condițiile elementare în privința caracterului general al actelor normative, de reglementare a unor relații sociale, pornind de la „dezideratele sociale prezente și de perspectivă, precum și de la insuficiențele legislației în vigoare”, așa cum prevede, la art. 6, Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare
  • autoritățile administrației publice centrale și locale dispun, deja, de întregul cadru juridic necesar pentru organizarea de activități de tip aniversar sau cultural-educativ, fără necesitatea promovării unei legislații distincte de declarare a unei „zile” sau a unui „an” dedicat unui subiect sau altuia
  • normele propuse de propunerea legislativă nu instituie obligații în sarcina autorităților, rămânând la nivelul unor recomandări, a unor opțiuni libere, în condițiile în care art. 8 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, , prevede că „prin modul de exprimare, actul normativ trebuie să asigure dispozițiilor sale un caracter obligatoriu” (fie el imperativ, alternativ sau permisiv în raport cu alte norme precis identificate)
  • în privința obligației Societății Române de Televiziune (SRTv) și Societății Române de Radiodifuziune (SRR) de a difuza materiale dedicate, ea este susceptibilă de a încălca principiul autonomiei și independenței editoriale ale celor două servicii publice, statuat la art. 1 și art. 8 al Legii 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune. Autonomia SRTv și SRR este garantată prin Constituție, conform art. 31, alin. (5) din legea fundamentală
  • de asemenea, propunerea legislativă nu prevede un cost maximal al acestor activități și nici sursele concrete de finanțare, deschizând, prin modul de redactare, posibilitatea unor cheltuieli inoportune sau excesive în raport cu nevoile de eficiență bugetară ale momentului.
Inițiat de Simona-Elena MACOVEI ILIE – deputat SOS RO, cu termen de avizare 9.07.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului: • desemnarea directorului Serviciului Român de Informații ar trebui să se realizeze, în principal, pe baza pregătirii educaționale și a experienței manageriale, nu neapărat ținând cont de statutul militar al acestuia.

Alte puncte de pe ordinea de zi:

  • Aprobarea alocării resurselor necesare realizării Studiului cu tema ”Adaptarea la schimbările climatice în România – strategii și metode de intervenție pentru sectorul locuirii și agricol”
  • Aprobarea alocării resurselor necesare realizării ”Studiului național asupra finanțării publice a culturii în România”
  • Aprobarea alocării resurselor necesare realizării Studiului cu tema ”Implementarea Testului IMM”
  • Invitația, adresată domnului Președinte Sterică Fudulea, la lansarea ,,Cartei Albe a IMM-urilor din România”, ediţia a-XXIV-a, editată de IMM România, 15 iulie 2026, București
  • Invitația, adresată domnului Președinte Sterică Fudulea, la evenimentul „Buzău în prim-plan. Dialoguri despre antreprenoriat, performanță și comunitate”, organizat de IMM România în parteneriat cu IMM Buzău, 9 iulie 2026, Buzău
  • Propuneri de modificare și completare a Regulamentului de organizare și funcționare al Consiliului Economic și Social
  • Informare privind şedinţa Biroului Executiv din data de 1.07.2026 10. Diverse

Concluzie

În ședința din 1 iulie 2026, Plenul CES a analizat 18 proiecte de acte normative, adoptând 4 avize favorabile, 3 avize favorabile cu observații, 9 avize nefavorabile și 1 punct de vedere; avizarea a fost amânată pentru 1 proiect.