Ședința Plenului CES (29.07.2026): Proiecte din domeniile economie, mediu, digitalizare, protecție socială, cultură, transporturi, sport și tineret

Plenul Consiliului Economic și Social (CES) s-a reunit în ședință online în data de 29 iulie 2026, ora 12:00, pentru a dezbate și aviza o serie de proiecte de acte normative.

Puncte principale de pe ordinea de zi

Avizarea proiectelor de acte normative: Plenul a analizat următoarele proiecte de acte normative:

Inițiat de Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, cu termen de avizare 31.07.2026, avizarea proiectului a fost amânată.
Inițiat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, cu termen de avizare 7.08.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de deputați PNL, PSD, AUR, UDMR, minorități, cu termen de avizare 7.08.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de deputați PSD, cu termen de avizare 7.08.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • nu este necesară adoptarea unui astfel de act în acest sens, putând fi organizate activități de celebrare fără nicio interdicție
  • în condițiile în care domeniul horticol nu beneficiază de o atenție legislativă sau financiară pentru dezvoltarea sa efectivă, concentrarea inițiativei legislative pe aspecte omagial-sărbătorești este neconstructivă
  • în ansamblul ei, propunerea legislativă nu îndeplinește condițiile elementare în privința caracterului general al actelor normative, de reglementare a unor relații sociale, pornind de la „dezideratele sociale prezente și de perspectivă, precum și 2 de la insuficiențele legislației în vigoare”, așa cum prevede, la art. 6, Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare
  • normele propuse la alin. (3) al art. 1 și la art. 2 nu instituie obligații în sarcina autorităților, rămânând la nivelul unor recomandări, a unor opțiuni libere, în condițiile în care art. 8 alin. (2) din aceeași lege prevede că „prin modul de exprimare, actul normativ trebuie să asigure dispozițiilor sale un caracter obligatoriu” (fie el imperativ, alternativ sau permisiv în raport cu alte norme precis identificate)
  • în privința normei care obligă Societății Române de Televiziune (SRTv) și Societății Române de Radiodifuziune (SRR) să includă „în programele lunii mai emisiuni de promovare a bunelor practici horticole și a cercetării romanești în domeniu”, ea este susceptibilă de a încălca principiul autonomiei și independenței editoriale ale celor două servicii publice, statuat la art. 1 și art. 8 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Autonomia SRTv și SRR este garantată prin Constituție, conform art. 31, alin. (5) din legea fundamentală, ele fiind perfect libere de orice ingerință a puterii legislative în structurarea conținutului editorial
  • de asemenea, propunerea legislativă nu prevede un cost maximal al acestor activități și nici sursele concrete de finanțare, deschizând, prin modul de redactare, posibilitatea unor cheltuieli inoportune sau excesive în raport cu nevoile de eficiență bugetară ale momentului. În plus, într-un context economic dificil, marcat de deficit excesiv și de recesiune tehnică, este inoportună adoptarea unui proiect de act normativ care să pună și mai multă presiune pe bugetele naționale și locale.
Inițiat de deputați PSD, cu termen de avizare 7.08.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de senatori și deputați AUR, cu termen de avizare 7.08.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • această propunere legislativă introduce o serie de obligații și mecanisme sancționatorii care riscă să afecteze desfășurarea operațiunilor petroliere offshore și onshore de adâncime, fără ca obiectivele urmărite să fie fundamentate pe realitățile tehnice și economice specifice acestui sector
  • proiectele de explorare, dezvoltare și exploatare offshore, în special cele de mare adâncime, sunt proiecte complexe, cu un grad ridicat de specializare, care necesită 2 acces permanent la expertiză, tehnologii și personal calificat din multiple jurisdicții. Disponibilitatea acestor resurse este determinată de dinamica pieței internaționale și de existența unor competențe foarte specializate, care nu pot fi asigurate exclusiv din piața muncii din România. Impunerea unor condiții restrictive privind utilizarea forței de muncă riscă să limiteze flexibilitatea operațională a titularilor de acorduri petroliere și a contractorilor acestora, generând întârzieri în implementarea proiectelor și costuri suplimentare semnificative
  • de asemenea, premisa potrivit căreia dezvoltarea industriei offshore din România ar genera în mod automat o bază suficientă de specialiști autohtoni nu este susținută de evoluția sectorului. În ultimele decenii, România a avut un număr foarte redus de proiecte offshore de mare amploare, ceea ce nu a permis dezvoltarea unei piețe interne capabile să acopere toate competențele necesare, în special în domeniile de nișă furnizate de subcontractori internaționali. În plus, perspectivele privind dezvoltarea unor noi proiecte offshore sunt influențate de numeroși factori externi, inclusiv obiectivele europene de decarbonizare, nivelul investițiilor și viabilitatea economică a resurselor din Marea Neagră, care rămâne condiționată de rezultatele activităților de explorare aflate încă în desfășurare
  • în acest context, introducerea unor obligații rigide și a unui regim sancționator bazat pe amenzi nu contribuie la atingerea obiectivului declarat al inițiativei legislative, respectiv stimularea ocupării forței de muncă din România. Dimpotrivă, aceste măsuri pot conduce la perturbarea operațiunilor aflate deja în derulare, la diminuarea atractivității investiționale a României și la creșterea riscului de amânare sau chiar de reconsiderare a unor investiții strategice în sectorul offshore
  • având în vedere caracterul strategic al proiectelor de exploatare a resurselor de gaze naturale din Marea Neagră pentru securitatea energetică a României și pentru competitivitatea economiei naționale, cadrul legislativ ar trebui să asigure predictibilitate, flexibilitate operațională și menținerea atractivității investiționale, evitând introducerea unor constrângeri administrative și sancțiuni care nu sunt susținute de o analiză de impact asupra proiectelor existente și viitoare
  • considerăm că efectele potențiale asupra investițiilor, operațiunilor și competitivității sectorului depășesc beneficiile urmărite prin propunerea legislativă, iar obiectivele privind dezvoltarea competențelor naționale ar putea fi atinse prin instrumente de stimulare și formare profesională, nicidecum prin măsuri restrictive și punitive.
Inițiat de deputați SOS RO, cu termen de avizare 7.08.2026, acest proiect a primit aviz favorabil cu observații.
Inițiat de senatori PSD, PNL, AUR, PACE, cu termen de avizare 7.08.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senatori și deputați USR, cu termen de avizare 7.08.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • deși susținem obiectivul general de digitalizare a administrației publice și de simplificare a comunicării dintre autorități și cetățeni, considerăm că soluția legislativă propusă nu este suficient fundamentată din punct de vedere economic, tehnic și operațional și riscă să genereze costuri publice suplimentare, suprapuneri instituționale și incertitudine juridică
  • în primul rând, propunerea legislativă propune dezvoltarea și operarea unei infrastructuri naționale complexe, finanțate din fonduri publice, fără a demonstra 2 că aceasta este necesară în raport cu infrastructurile și serviciile deja disponibile. Impactul bugetar este prezentat doar generic, fiind enumerate costuri privind dezvoltarea tehnică, integrarea sistemelor informatice, securitatea și continuitatea operațională, criptarea, jurnalizarea, auditul, suportul tehnic și instruirea personalului, fără o estimare concretă a valorii investiției, a costurilor recurente sau a surselor efective de finanţare
  • propunerea legislativă nu înlocuiește în mod real canalele tradiționale de comunicare. Potrivit art. 20, simpla punere la dispoziție a unei comunicări în spațiul electronic nu produce, prin ea însăși, efectele juridice ale comunicării și nu determină curgerea termenelor legale. În consecință, autoritățile vor fi obligate să mențină în paralel comunicarea prin mijloacele prevăzute de legislația specială, inclusiv prin intermediul documentelor pe suport hârtie. Această soluție va conduce la duplicarea costurilor, a circuitelor administrative și a sarcinilor de lucru, fără să asigure beneficiile de eficiență invocate în expunerea de motive. Mecanismul propus la art. 20 alin. (5), potrivit căruia, în cazul utilizării simultane a spațiului electronic și a mijloacelor prevăzute de legislația specială, termenul legal curge de la data cea mai favorabilă titularului, creează o asimetrie juridică și o impredictibilitate procedurală semnificative
  • în cazul comunicărilor realizate prin mai multe canale, autoritățile publice, operatorii economici și celelalte persoane interesate trebuie să poată identifica fără echivoc data de la care un act produce efecte, devine executoriu sau definitiv ori data de la care începe să curgă un termen de contestare, prescripție sau decădere. Formularea propusă nu stabilește un moment unic și obiectiv al comunicării, ci îl condiționează de o evaluare ulterioară privind data „cea mai favorabilă” titularului. Această soluție poate genera interpretări divergente, dificultăți în calcularea termenelor și un număr crescut de contestații administrative și litigii
  • propunerea legislativă nu valorifică în mod adecvat soluțiile deja existente pe piața serviciilor de încredere. Furnizorii calificați oferă, în temeiul cadrului european eIDAS, servicii mature și auditate de livrare electronică înregistrată, semnătură electronică, sigiliu electronic și marcă temporală, care pot asigura identificarea părților, integritatea documentelor, trasabilitatea transmiterii și dovada livrării. În locul integrării unor asemenea servicii deja reglementate și funcționale, propunerea legislativă propune construirea unei arhitecturi publice paralele, cu riscul utilizării ineficiente a resurselor bugetare și al unei intervenții disproporționate a statului într-o piață în care există deja soluții concurențiale ; 3
  • în al treilea rând, obligația prevăzută la art. 6, conform căreia instituțiile publice trebuie să înregistreze în platformă toate comunicările oficiale adresate unei persoane, inclusiv anterior primei autentificări a acesteia, este disproporționată în raport cu utilitatea sa efectivă. Sistemul ar urma să stocheze, să cripteze, să indexeze și să păstreze comunicări pentru toate persoanele vizate, inclusiv pentru cele care nu au utilizat și este posibil să nu utilizeze niciodată spațiul electronic. În aceste condiții, vor fi consumate resurse substanțiale de stocare, procesare, securizare și administrare pentru comunicări care nu produc, prin simpla lor introducere în platformă, efecte juridice și care vor trebui transmise în continuare și prin canalele clasice. O asemenea obligație de stocare preventivă și generalizată trebuie justificată printr-o analiză tehnică, financiară și de protecție a datelor, analiză care nu se regăsește în documentația proiectului
  • în ceea ce privește mecanismul de constatare și sancționare a contravențiilor tehnice, abaterile vizate privesc aspecte precum interconectarea sistemelor informatice, jurnalizarea comunicărilor, trasabilitatea accesului, configurațiile tehnice și interoperabilitatea, or, verificarea unor asemenea obligații necesită expertiză specializată în arhitectură IT, securitate cibernetică, servicii de încredere și auditarea sistemelor informatice
  • atribuirea competenței de constatare și sancționare către Poliția Română nu este însoțită de criterii tehnice clare, proceduri de audit sau garanții privind existența personalului specializat. În lipsa acestora, există riscul aplicării neunitare ori arbitrare a sancțiunilor și al transferării unei presiuni nejustificate asupra personalului tehnic și de conducere din instituțiile publice
  • propunerea legislativă nu simplifică în mod efectiv comunicarea administrativă, ci creează o infrastructură publică suplimentară, suprapusă peste canalele tradiționale și peste serviciile digitale existente, generând costuri semnificative și riscuri juridice și operaționale
  • în concluzie, având în vedere complexitatea infrastructurii informatice a administrației publice și existența unor sisteme informatice deja utilizate de autorități diferite, apreciem că impactul asupra infrastructurii digitale prin instituirea unei noi platforme cu aplicabilitate la nivel național nu poate fi apreciat ca fiind fezabil și nu există capacitate de a asigura funcționarea unitară și eficientă la nivel național
  • propunerea legislativă nu este însotiță de o analiza de sistem privind arhitectura sistemului informatic propus, modalitatea de integrare și interoperabilitatea platformei naționale de notificări cu sistemele informatice existente; 4
  • totodată, având în vedere existența unei multitudini de sisteme informatice dezvoltate și administrate de autorități publice diferite, considerăm necesară o analiză detaliată cu privire la interoperabilitatea dintre acestea
  • față de cele prezentate, considerăm că proiectul necesită o reevaluare substanțială, care să includă: – o analiză de impact bugetar completă și cuantificată; – evaluarea și integrarea serviciilor de încredere existente pe piață; – stabilirea unui moment unic și neechivoc al comunicării oficiale și al începerii curgerii termenelor; – desemnarea unei autorități tehnice competente pentru verificarea obligațiilor de interoperabilitate, securitate și jurnalizare; – revizuirea și proporționalizarea regimului contravențional.
Inițiat de senatori și deputați USR, cu termen de avizare 7.08.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • ➢ propunerea legislativă instituie obligații disproporționate privind publicarea codului sursă și transferul drepturilor aferente, fără o analiză suficientă a impactului economic, concurențial și juridic al acestor măsuri; ➢ considerăm că propunerea legislativă nu răspunde obiectivelor urmărite, pentru următoarele motive:
  • afectează stimulentele pentru inovare și investițiile în dezvoltarea de soluții software prin instituirea obligației transferului drepturilor necesare publicării codului sursă sub licență open-source pentru soluțiile dezvoltate 2 din fonduri publice. În industria software, avantajul competitiv este construit pe algoritmi proprii, arhitecturi software, componente reutilizabile și know-how acumulat în timp. Obligativitatea publicării integrale a codului sursă și a documentației tehnice reduce posibilitatea valorificării acestor active în proiecte comerciale viitoare și diminuează stimulentele pentru investiții în cercetare și dezvoltare. În aceste condiții, există riscul reducerii interesului operatorilor economici cu experiență pentru participarea la procedurile de achiziții publice, cu efecte negative asupra concurenței și calității soluțiilor achiziționate de stat
  • propunerea legislativă poate conduce la creșterea costurilor proiectelor IT și la amplificarea riscurilor operaționale și de securitate deoarece obligațiile privind publicarea codului sursă, verificarea licențelor, eliminarea componentelor incompatibile, documentarea extinsă și auditurile tehnice vor fi reflectate în costul ofertelor depuse în cadrul procedurilor de achiziție publică. Totodată, publicarea codului sursă al unor sisteme informatice utilizate de autoritățile publice poate amplifica riscurile de securitate cibernetică și poate genera costuri suplimentare de audit și remediere. Condiționarea recepției finale de îndeplinirea tuturor obligațiilor privind predarea și publicarea codului sursă, coroborată cu regimul contravențional prevăzut de proiect, este susceptibilă să genereze întârzieri, litigii contractuale și impredictibilitate pentru furnizori
  • propunerea legislativă pornește de la o premisă eronată privind mentenanța și reutilizarea aplicațiilor informatice, întrucât publicarea codului sursă nu este echivalentă cu posibilitatea exploatării și întreținerii unei soluții software. Valoarea reală a unui produs software include serviciile continue de mentenanță, actualizare, suport tehnic, remedierea vulnerabilităților și respectarea nivelurilor contractuale de serviciu (SLA). Publicarea codului nu elimină dependența de expertiza dezvoltatorului și nu garantează că un alt operator economic va putea prelua responsabilitatea pentru funcționarea și evoluția aplicației fără costuri suplimentare. În lipsa unor resurse tehnice și umane adecvate la nivelul administrației publice, proiectul riscă să transfere către autorități responsabilități operaționale pe care acestea nu le pot exercita eficient
  • soluția legislativă nu este însoțită de o analiză de impact suficientă privind efectele asupra pieței serviciilor IT, asupra concurenței în achizițiile publice, asupra investițiilor în cercetare și dezvoltare și asupra costului 3 total al proiectelor informatice finanțate din fonduri publice. În lipsa unei asemenea evaluări, nu poate fi demonstrat că măsurile propuse sunt necesare și proporționale, astfel cum impun principiile prevăzute de art. 6 și art. 7 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cu modificările și completările ulterioare.
Inițiat de senatori USR, cu termen de avizare 7.08.2026, acest proiect a primit aviz favorabil.
Inițiat de senator POT, deputați UPR, cu termen de avizare 7.08.2026, acest proiect a primit aviz nefavorabil.
Motivarea avizului:
  • identificarea și aprobarea obiectivelor de investiții, de interes național sau nu, reprezintă un atribut al puterii executive, și nu al puterii legislative, reglementarea prin lege, prin inițiativă parlamentară, a unor astfel de obiective reprezentând o încălcare a separației puterilor în stat, indiferent de instituirea sau nu a unor „obligații directe de execuție bugetară imediată”. Mai mult decât atât, tocmai modalitatea prin care inițiatorii aleg să nu instituie astfel de obligații echivalează cu lipsa identificării unor surse reale de finanțare, contrar normelor elementare de tehnică legislativă, impactul financiar fiind neestimat tocmai prin externalizarea către puterea executivă a răspunderii integrale
  • legiferarea unui obiectiv individual nu reprezintă reglementarea unor relații sociale și este lipsită de eficacitate, atât timp cât, constituțional, puterea legislativă nu este în 2 măsură să impună, în acest mod, puterii executive implementarea obiectivului de investiții, iar norma juridică nu are nici caracter imperativ, nici caracter alternativ sau permisiv
  • propunerea legislativă aprobă în mod prematur o investiție insuficient fundamentată. Traseul, caracteristicile generale și termenele de realizare sunt stabilite prin lege înainte de elaborarea studiului de fezabilitate, a analizei variantelor de traseu, a evaluărilor de mediu și a indicatorilor tehnico-economici. Or, aceste documentații trebuie să stabilească dacă investiția este fezabilă, care este soluția optimă și ce traseu poate fi realizat în condiții de siguranță și cu un impact acceptabil. Prin urmare, propunerea legislativă stabilește dinainte rezultatul unor analize care încă nu au fost efectuate
  • prin aprobarea prin lege a unui obiectiv de investiții ale cărui indicatori tehnico- economici nu sunt încă stabiliți, aceștia urmând a fi fixați prin Hotărâre de Guvern, inversează ordinea firească a procesului de investiții publice, transformă un act de reglementare într-un act de planificare administrativă și interferează cu prerogativa Ministerului Transporturilor și Infrastructurii/ Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere de a prioritiza investițiile rutiere pe baza Master Planului General de Transport
  • coridorul este tratat izolat, fără corelare cu alte tronsoane deja prioritizate în MPGT/POT 2021-2027
  • consultarea partenerilor sociali este prevăzută abia în etapele de proiectare/execuție, deci ulterior asumării deciziei de principiu de către Parlament
  • în plus, o lege adoptată de Parlament pentru a aproba un obiectiv concret de investiții rutiere, cu traseu, termene și mecanism de finanțare stabilite prin act normativ de rang primar, este atipică în raport cu Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care cere ca legea să conțină norme generale, abstracte și de aplicabilitate repetată, nu decizii administrative individuale de investiție
  • impactul bugetar și sursele de finanțare nu sunt fundamentate. Propunerea legislativă nu indică valoarea estimată a investiției, costurile multianuale sau impactul asupra bugetului de stat. Menționarea generică a fondurilor europene, a bugetului de stat și a altor surse legal constituite nu demonstrează existența efectivă a finanțării, mai ales în lipsa includerii proiectului într-un program de investiții și a unei analize privind eligibilitatea acestuia pentru finanțare europeană. În aceste condiții, nici termenele stabilite prin proiect nu sunt susținute de o planificare tehnică și financiară realistă.

Alte puncte de pe ordinea de zi:

  • Propunere de modificare a organigramei și a statului de funcții ale Secretariatului Tehnic, precum și a Regulamentului de organizare și funcționare al Consiliului Economic și Social
  • Informare privind şedinţa Biroului Executiv din data de 29.07.2026

Concluzie

În ședința din 29 iulie 2026, Plenul CES a analizat 12 proiecte de acte normative, adoptând 2 avize favorabile, 4 avize favorabile cu observații și 5 avize nefavorabile; avizarea a fost amânată pentru 1 proiect.